Croitorie

De cand eram copil croitoresc diverse lucruri, in general articole mici de imbracaminte pe care insa, eram nevoita sa le cos in general cu mana, cel putin de cand acasa la parinti s-a defectat masina de cusut, asta in urma cu mult timp. De cand m-am casatorit, am tot avut de retusat diverse chestii, de scurtat pantaloni, de modificat, si cu mult regret renuntam la ele sau mergeam la croitorie pentru orice tighel. Am cumparat materiale frumoase pentru perdele si pana acum m-am ales cu trei bucati distruse de croitoreasa, care desi lucreaza la un atelier din centru, habar nu avea cum sa coasa o rejansa (mi-a cusut-o cu firele pe interior). Am inghitit in sec si am apelat la altcineva care avea o masina de cusut, cerand o operatiune si mai simpla, pe care insa nu o puteam face cu mana. A cusut bine perdeaua, asa cum cerusem insa cand am pus-o la fereastra, a rezultat o perdea mai scurta cu un lat de palma decat trebuia. De multa vreme ma gandeam sa-mi cumpar o masina de cusut, insa ce sa fac...nu ma pricepeam deloc. La parinti am avut masina de cusut cand eram foarte mica, si s-a stricat cand aveam vreo 10 ani. Nu am apucat sa cos la ea. Am cumparat acum o saptamana o masina de cusut electrica, nu foarte scumpa, insa cu 21 de programe de cusut, diferite tipuri de cusatura, butoniere, fermoare, nasturi, un fel de surfilat, broderii usoare, cusatori decorative. Este o masina poloneza, se numeste Natalia si nu mai stiu cum, ceva in rusa, la Metro aveau cateva tipuri de la firma asta si ceea ce mi-a convenit a fost faptul ca au service autorizat in Craiova. Pe net am gasit diverse masini industriale, de cusut, brodat, tricotat, produse de ei. A mea a costat 480 de lei. Pentru ce imi trebuie mie, este suficient. Am adus-o acasa, toate bune si frumoase, acum poate o sa radeti, ne-am chinuit si eu si sotul vreo ora pana am reusit sa infilam ata cum trebuie...A durat vreo doua zile pana mi-am dat seama cum sa potrivesc tensiunea atei, care se rupea mereu si iesea din ac, ce mai, eram cat pe ce sa renunt. M-am enervat, si mi-am zis ca ori ii dau de cap ori o stric. Am invatat sa umblu cu ea si in sfarsit ma pot bucura de ea. Am gasit initial o bluza de pijama a Annei care avea nevoie de intarituri prin cateva locuri si dupa vreo jumatate de ora cat mi-a luat ca sa trag un tighel drept, m-am declarat invingatoare. Imblanzisem fiara! Asta se intampla ieri. Azi, am cotrobait prin dulapuri dupa ceva resturi de material dar nu am gasit decat o bucatica de panza din bumbac care ramasese de la lenjeriile de patut de bebelus ale Annei. Neavand cu ce sa cos, automat nu m-au preocupat vreodata materialele si nu am mai cumparat nimic. In Bucuresti aveam o prietena croitoreasa care imi mai lucra cate ceva, aici insa am avut numai experiente aiurea. In fine, bucata de material din dulap este o panza simpla roz cu imprimeuri cu pisicute, ce mai, deliciu pentru Anna. Anna are patut cu laterale metalice, l-am cumparat de la Ikea si mi-a placut mult, insa ulterior am constatat ca domnisoara era mereu in pericol sa se loveasca la picioare sau la cap, si am recurs sa diverse pernute stranse din toata casa pentru a masca partile metalice. Doua dintre perne, mai vechi, aveau fata decolorata de la spalat si m-am decis sa le imbrac in roz. Am croit fete pentru ambele si m-am pus pe treaba. Foarte repede, dintr-o bucata destul de ingusta de panza, au rezultat doua fete de pernuta foarte dragute, evident, surfilate pe margine cu grija si masurate de cateva ori. Prima mea realizare cap-coada la masina de cusut. Nu sunt cine stie ce, dar au iesit destul de bine. Astept sa vina sotul de la serviciu ca sa ma laud putin. Deja am ganduri mari, mi-a promis ca mergem la magazin sa cumparam ate diferite, materiale, dantela de pus pe margine, etc. Tot spuneam in articolele anterioare ca visez de multa vreme la o lenjerie frumoasa alba. O sa fac fetele de perna cu volanase. Si mai vreau pijamale din finet, pentru iarna, dar altfel decat cele din comert. Si mai vreau...multe lucruri frumoase. Pentru cineva care habar nu avea cum sa puna ata la masina de cusut, visez cam mult, nu? Dar...perseverenta este mama succesului!