Cuvant de invatatura

Am primit un comentariu extrem de folositor la ultima mea postare. Ii multumesc mult Parintelui Efrem pentru cuvintele ziditoare culese din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti. Mi-au mers la suflet! Si mi-am permis sa-le postez, pentru a ne folosi toti de ele: "Va doresc Sarbatori cu bucurii duhovnicesti langa cei dragi, si Un An Nou Fericit! La multi ani 2009! CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? - Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur "Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul. Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului" (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată? Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe". Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede" (Psalmul 77, 37). Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el. A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi" (I Corinteni 10, 31). Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu". Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar - întrebi tu - cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?". Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit", dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti. Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?". Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el. Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine? Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu. Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă. Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit", răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?". Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu. Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta. Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu. Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine" (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta. Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare. Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău" (II Corinteni 7, 10). De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu? Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…" (Pilde 11, 26), zice Domnul. Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu" (I Corinteni 10, 31). Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim. Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti. Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela" (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin." Cu mult respect, Pr. Efrem Dervent 31 decembrie 2008 12:42" Parinte sa va dea Dumnezeu sanatate si toate cele de folos pentru mantuire! Amin

Read more...

Mesaj pentru vizitatori

As dori acum, la sfarsitul anului 2008, sa multumesc Bunului Dumnezeu pentru toate cate ne-a daruit in acest an care se incheie, a fost un an foarte bun pentru mine si familia mea, am fost sanatosi, am avut parte de Dumnezeu si de Biserica, ne-am bucurat unii de altii, am avut cat de cat liniste si intelegere.
Si nu in ultimul rand, as vrea sa va multumesc tuturor celor care cu un simplu click ati pasit in spatiul meu virtual, aducandu-mi bucurie, inimi-surori care au batut de multe ori alaturi de mine, idei minunate si multe ganduri frumoase. Mi-ati oferit sustinere, mi-ati daruit din experienta voastra de viata si fara sa stiti, m-ati ajutat sa pun inceput bun in momentele mele de slabiciune. M-am bucurat alaturi de voi, sotii crestine, mamici, surori sau frati intru Hristos, am gasit multe lucruri interesante pe blogurile voastre si bune exemple de urmat. Am calatorit impreuna spre Bethleem, am postit impreuna, ne-am rugat impreuna, fiind asa cum a spus Domnul, "doi sau mai multi" in jurul Lui. Ma gandesc mereu cu drag la voi, chiar daca nu v-am vazut vreodata, dar cumva va cunosc, deoarece fiecare dintre voi ati deschis o portita de suflet pe paginile voastre, pentru cei care au dorit sa bata si sa intre.
Fe ca sunteti posesorii blogurilor mele preferate, fie ca sunteti numai vizitatori, de multe ori chiar anonimi, va ofer un gand frumos pentru anul care vine, un strop din bucuria mea pentru tot restul vietii si o calda multumire! Iar Dumnezeu sa va daruiasca binecuvantare in toate in noul an! La multi ani!

Read more...

Craiova noaptea, in preajma sarbatorilor

Din pacate, nu am surprins mare lucru cu aparatul meu, in realitate este muuult mai frumos! Fatada Primariei Panselute inflorite si brazi impodobiti

Read more...

Craciunul nostru

A trecut Craciunul...La noi a fost frumos, acasa am fost numai in familie si am petrecut momente linistite si frumoase, putin diferite fata de cele din anii trecuti, pentru ca Anna a crescut si a stiut altfel sa se raporteze la sarbatoarea Nasterii Domnului. Evident, ne-am spovedit si impartasit cu o saptamana inainte, numai Anna a primit pe Domnul in ziua Nasterii Sale. Am decorat si noi casuta noastra, am ascultat colinde traditionale, am primit colindatori, am pregatit o masa traditionala cu preparate specifice, ne-am vizitat rudele, am mers la biserica. Firesc, ar spune oricine, asa cum se cuvine de Craciun. Insa detaliile sunt importante: anul asta Anna l-a primit pe Mos Craciun (despre asta v-am vorbit pe scurt in postarea anterioara), am invatat-o ca in ziua de Craciun noi Il sarabatorim pe Domnul Hristos, fiind ziua Lui de nastere. Cadourile de anul asta au fost bogate pentru toti, semn ca am fost cuminti, nu? Despre masa de Craciun voi vorbi in zilele urmatoare. Acum as vrea sa spun despre cat de frumoasa a fost Sfanta Liturghie din dimineata Nasterii Domnului (eu merg des la catedrala mitropolitana, acolo ma si spovedesc mai ales ca in ultimul timp nu am mai putut ajunge la Bucuresti la parintele meu). Slujba Craciunului a fost una plina de caldura, arhiereasca, si totusi am simtit un aer timid in atitudinea preotilor si diaconilor tineri, nu stiu de ce pana acum nu mi s-a parut niciodata asa, poate solemnitatea sarbatorii... A slujit I.P.S Irineu, Mitropolitul Olteniei cu un sobor mare de preoti, si in ciuda gerului catedrala a fost plina. S-a citit Pastorala de Craciun si s-au facut multe urari. Niciodata nu am vazut atatia oameni asteptand la Sfanta Impartasanie (la catedrala se impartasesc saptamanal peste 20 de copii duminica), insa acum, in jur de 40 de prunci si jumatate dintre credinciosii din biserica s-au impartasit. Apoi corul mixt al catedralei impreuna cu corul de psalti, au cantat minunat, in special colinde dragi mie, corale, din repertoriul corului nostru de la Teologie, din Bucuresti (din vremea mea). Am petrecut Nasterea Domnului cumva separat de sotul si fetita mea pentru ca eu am plecat dimineata devreme la biserica si ai mei urmau sa vina putin mai tarziu, pentru ca Anna nu sta foarte cuminte in timpul slujbei si se plictiseste repede. Numai ca atunci cand a sosit momentul ca domnisoara sa se urce in masina sa vina cu tati la catedrala, s-a razgandit si a pretins sa mearga la o alta biserica, in zona. A mers cu tati pe jos, acesta din urma fiind obligat sa care rucsacul cu toate cadourile pe care le primise domnisoara. Astfel, ei au petrecut prima parte a zilei intr-un loc, iar eu in alt loc. Ne-am adunat acasa, dupa ce am ajuns si eu. Ceea ce a umbrit aceste zile a fost o viroza de care am suferit si eu si sotul, la mine cu complicatii urate, laringita, bronsita, antibiotice, tuse urata, cumplit. Acum mi-a mai trecut, dar cu mari eforturi... De fapt, in mijlocul virozei am fost obligati sa mergem in vizita la rude, lucru care a durat o zi intreaga, la sfarsitul careia, eram numai buna de intrat in spital. La miezul noptii cautam o farmacie pentru un antibiotic atat de puternic incat dupa ce l-am luat m-am pomenit si cu o criza biliara care m-a stresat zdravan. Insa...multumesc lui Dumnezeu, sunt bine, si suntem bine. Atat de bine, incat ieri umblam prin Mall-ul din Valcea dupa haine... Cam asa am petrecut noi zilele trecute.

Read more...

In Ajun, cu Mos Craciun!

In Ajunul Nasterii Domnului, Anna a primit un musafir pe care la cat de "cuminte" a fost, nu stiu daca spera sa-l vada. Mos Craciun!! Si a fost un Mos cam costeliv dar bogat in daruri: jucarii, carti frumoase de povesti si muuulte dulciuri! Evident ca Anna a insarcinat-o pe mami sa spuna Mosului poezia, ea s-a multumit sa fure una cate una, jucariile pe care Mosul le scotea din sac. Cu greu a convins-o Mosul sa vina la el in brate, realitatea este ca Anna era cu ochii pe sac, de Mos ar fi vrut sa scape mai repede, din cauza ca..."e prea batran!!" Cam asta cu vizita lui Mos Craciun. Pentru noi a fost un moment tare frumos, desi nu a avut in sac daruri pentru parinti.

Read more...

Astazi S-a nascut Hristos, Mesia chip luminos, laudati si cantati, si va bucurati!

CRACIUN BINECUVANTAT TUTUROR! Sanatate, credinta, iubire intru Hristos Domnul!

Read more...

Evanghelia la Nasterea Domnului

Evanghelia dupa Matei 2, 1-12 "Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor."

Read more...

Remediu naturist pentru sezonul rece

In ultimul numar din Apostolat in Tara Fagarasului, Natalia a avut bunatatea de a publica un remediu pe care eu il pregatesc in fiecare an cand vine sezonul rece. Este un remediu foarte bun pentru intarirea sistemului imunitar si pentru lupta impotriva bolilor de iarna. Reteta este urmatoare si este testata de mine si familia mea de cativa ni buni, cu rezultate foarte bune: Este nevoie de: * - 500 g miere de salcâm; * - 6 lămâi * - o cană de măceşe (sau cătină) proaspete, bine spălate (pentru un efect maxim) sau măceşe uscate mărunţite, sau pudră de măceşe. Se zdrobesc măceşele la robot, cu maşina de tocat sau cu ciocanul de bătut carne (puse în tifon), cât de bine se poate. Lămâile se spăla foarte bine (dacă sunt din recolta proprie); cele cumpărate se curăţă de coaja care este tratată cu chimicale. Se mărunţesc lămâile la robot sau cu maşina de tocat şi se pun împreună cu măceşele într-un borcan de sticlă încăpător. Se adaugă mierea şi se amestecă bine cu o lingură din lemn. Nu se foloseşte nimic metalic la prepararea acestui remediu, pentru a împiedica oxidarea. Se aşează borcanul în bucătărie pe dulap şi se agită de câteva ori pe zi. După 10 zile se poate consuma din preparat câte o lingură dimineaţă, pe stomacul gol, sau înaintea meselor, în caz de răceli sau gripă. Este foarte eficient iarna, în tratarea răcelilor, în cazul copiilor slăbuţi care nu au poftă de mâncare, în convalescenţă, avitaminoză şi infecţii. În paralel este indicat să se consume fructe şi legume proaspete sau sub formă de suc, precum şi infuzii călduţe din plante (mentă, pătlagină, sunătoare, cimbrişor de munte, muşeţel, tei, coada şoricelului, lavandă etc.). Sper sa va fie de folos!

Read more...

Decoratiuni pentru Craciun

Ce am pregatit anul acesta pentru a avea o atmosfera calda de sarbatori...din pacate pozele cu bradul sunt destul de nereusite, facute pe intuneric...

Read more...

Ce am mai gatit...

Tinand cont ca este inca post, si ca mancarea de post a inceput sa intre cam greu in noi, m-am gandit ceva vreme cam ce as mai putea gati de post, astfel incat sotul sa fie placut impresionat. Astfel, din recolta bogata de rosii organice din gradina (sunt cu atat mai bune cu cat le-am muncit cam singura), m-am gandit la o supa crema de rosii, asa cum mancam in zilele calde de vara, pe cand eram copil, acasa la parintii mei. Si am procedat in felul urmator: am scos din lada frigorifica 4 pungute de rosii, le-am pus rapid sub un jet de apa calda si le-am decojit foarte usor. Le-am bagat la robot si intr-o clipa erau pasta. In paralel, am fiert zarzavat de supa ras marunt (telina, morcov, 2 cepe) in apa cu ceva ulei si cand fierbeau in clocote, am adaugat piureul de rosii. Am mai dat cateva clocote, am adaugat verdeata tocata (telina si patrunjel) si paste (spirale)- in general se prepara cu crutoane insa mie imi place mai mult cu fidea sau paste asa cum o facea mamica mea. Dupa ce s-au inmuiat partial pastele am potrivit supa de sare si am pus si un praf de piper. Am oprit focul si am mai pus putina verdeata proaspata. Voila! Am gatit din nou hummus insa am pus mai multa sare si a fost mai gustos. A mancat si fie-mea care e anti-legume! Si am mai gatit o salata care mie chiar imi place, din fasole verde cu dovlecel. Adica: se fierbe cantitatea dorita de fasole verde si se prajesc in ulei felii de dovlecel proaspat (eu am folosit ambele din congelator puse de mine din vara). Se aseaza intr-un bol mai larg si se pregateste un mujdei de usturoi zdravan cu putin otet de mere si sare dupa gust, care se adauga peste legume. Se amesteca usor ca sa nu se zdrobeasca legumele si este gata! Foarte bun, ne amintim de anotimpul verii!

Read more...

Familia unui preot are mare nevoie de ajutor!

Am primit acest mesaj, de fapt un apel la solidaritate, si il postez si eu, in speranta ca situatia Dariei sa fie cunoscuta si sa se adune banutii de care are nevoie pentru operatie si tratament. Dumnezeu sa ajute fetita sa se vindece si sa aiba grija de intreaga familie! "Iulia ne-a făcut cunoscut necazul familiei tânărului preot Valeriu Cosmin Vele, redactor la Radio Renaşterea Cluj, şi vreau să vă rog să ne ajutaţi să facem cazul cunoscut cât mai repede, pentru că este o urgenţă pentru un copil de doar 2 ani şi 11 luni. Familia unui preot are nevoie de noi. Vă mulţumesc. Daria-Maria Vele, fetiţa Danei Vele (învăţătoare la Şcoala „Nicolae Iorga”) şi a preotului Valeriu Cosmin Vele, din Cluj, are leucemie acută limfoblastică. Daria-Maria are doar 2 ani şi 11 luni şi, ca să fie salvată, are nevoie de 150.000 de euro pentru un transplant de măduvă, la o clinică din Austria. Daria-Maria a fost diagnosticată cu leucemie la începutul lunii decembrie 2008 şi se pare că boala avansează rapid. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi: BRD - Cluj RON: RO 19 BRDE 130 SV 399 1900 1300 EURO: RO 84 BRDE 130 SV 814 3176 1300 Titular: Vele Valeriu Cosmin Mai multe aici

Read more...

Anna

Suntem din ce in ce mai surprinsi de textele Annei. Anna are un urs Panda foarte mare, cam cat jumatate din usa si mai are unul mai micut, cam cat ea. Astazi ii povestea lui tataie: "Ursul mare este tati, cel mic este Anna." Iar tataie intreaba: "dar mami unde este?". Anna se uita cateva secunde prin casa sa gaseasca animalul reprezentativ pentru mami, insa in pana de idei, raspunde sec: "Mami este in padure.". Alta faina de ieri: Anna il iubea pe tati, zambea frumos la el si il mangaia pe mana. "Tatiii, ce frumos esti tu...". Dar tati ii spune: "Nuu, tu esti frumoasa, si mami este frumoasa, tati nu e frumos..." Anna: "Nuuuu, Anna e urata, si mami e urata, tati e frumoooos, ca o SIRENA!" Si acum rad cand ma gandesc la taticul- sirenoi brunet, solid si cu barba, mi-l inchipui tolanit pe o stanca scaldat in razele soarelui, cu codita lui de peste cu solzi aurii...tare diafan...

Read more...

Colinde

Colindele din josul paginii au fost interpretate miercuri 17 decembrie, ora 19.00, la Sala Rapsodia (Lipscani, 53), o seară de colinde, cu participarea Grupului Coral "Heruvimii" din Piatra Neamţ, a Grupului Psaltic al Maicilor de la Mănăstirea Diaconeşti - Bacău şi a Grupului Psaltic "Horevma" al Mănăstirii Turnu - Prahova. Concertul caritabil "Seara de colinde" a fost organizat de Compania de teatru Passe-Partout Dan Puric avand scopul de a strange fonduri pentru Centrul de Ingrijiri Paliative Sf. Irina - Voluntari. Acest centru ofera gratuit asistenta si ingrijire bolnavilor de cancer si leucemie aflati in faza terminala. Sursa: Crestin Ortodox

Read more...

Din nou, perlutele Annei...

Anna, mare iubitoare de cai, desi are cativa de jucarie plus un balansoar-ponei mai mare decat ea, ne foloseste pe post de caluti numai buni de joaca, de cate ori are ocazia. Si are doua preferinte: ori ne prinde pe cate unul la orizontala si sare pe noi, ori se agata de partea din spate a bluzei si incepe sa ne mane de la spate: "Diii calule!!!" In urma cu cateva zile, seara, ma prinde fie-mea pe picior gresit intinsa in pat. Sare mintenas calare in spatele meu si incepe sa topaie mai sa-mi rupa salele. Tati, cu gura pana la urechi din cauza protestelor mele zadarnice, se gandeste sa-mi repeada un bobarnac drept in nas. Saracut' de mine ramasesem cam fara grai... La care Anna: "Tati, nu ai voie sa apuci calul de nasuc!" Poftim respect!! Si una similara: Anna, in spatele meu se tinea de bluza si striga in gura mare: "dii calutule!". Dispusa sa-i fac pe plac, dau sa ies in hol si sa-mi pun papucii. Fie-mea pune frana si striga la mine mirata: "mamiii, calul nu poarta papuci!" Greu sa fii mamica, nu?

Read more...

Pancakes delicioase cu ceapa

Mi-a placut cum aratau preparate de Ina aici si am vrut sa pregatesc si eu. Combinatia de aluat foietaj cu ceapa verde este super, numai ca eu nu am avut ceapa verde si am folosit ceapa normala. Chiar si asa, au iesit foarte bune. Ma tot chinuiam mereu sa pregatesc in casa aluat foietaj fara margarina (nu consumam) si il tinem cateva ore la frigider, pe cand acest tip de aluat iese foarte bun si se prepara foarte usor. Ingrediente: - 400 g faina - 250 ml apa clocotita - sare - ulei de masline - ceapa verde/praz (folosim partea verde eu am folosit doua cepe mari de apa) Se opareste faina cu apa clocotita si se amesteca bine aluatul cu o paleta din lemn. Dupa ce s-a incorporat toata faina rezulta o bila de aluat care se acopera asa calda cu folie alimentara. Se rup bucati din aluat si se intinde foaie subtire care se unge bine cu ulei, se presara cu sare si apoi cu ceapa tocata marunt. Se face un sul care se impacheteaza in forma de melc. Apoi se preseaza usor cu palma si se intinde cu sucitorul cat sa rezulte o placinta cat o farfurie medie. Se prajeste placinta in tigaia cu putin ulei de palmier incins pe ambele parti. Se procedeaza la fel, pana la epuizarea aluatului. Placintele se consuma calde dar sunt bune si reci. In sectiune, aluatul se desface in foite, iar gustul de ceapa prajita si ulei de masline este fantastic! Pofta buna! Aici este ceea ce a mai ramas...

Read more...

Concert de colinde si milostenie

Am preluat si eu un anunt de pe blogul lui Claudiu Tarziu, pentru ca este in legatura cu o institutie unde lucreaza oameni pentru care am sentimente frumoase, si unde multi bolnavi beneficiaza de ajutor oferit cu suflet si din iubire de semeni: - este vorba de Spitalul Sf. Irina din Voluntari - Ilfov. Anuntul suna asa: "Compania de teatru Passe-Partout Dan Puric organizează, miercuri 17 decembrie, ora 19.00, la Sala Rapsodia (Lipscani, 53), o seară de colinde, cu participarea Grupului Coral "Heruvimii" din Piatra Neamţ, a Grupului Psaltic al Maicilor de la Mănăstirea Diaconeşti - Bacău şi a Grupului Psaltic "Horevma" al Mănăstirii Turnu - Prahova. Scopul concertului caritabil "Seara de colinde" este strîngerea de fonduri pentru Centrul de Îngrijiri Paliative Sf. Irina - Voluntari, centru care oferă gratuit asistenţă şi îngrijire bolnavilor de cancer şi leucemie aflaţi în fază terminală." Cine poate sa ajunga sunt sigura ca pe langa o seara minunata de colinde va trai si sentimentul inaltator de a darui acum, in pragul sarbatorii Nasterii Mantuitorului, un strop de "mai bine", unor oameni greu incercati de boala. Mi-as fi dorit si eu sa ajung, dar din pacate, viata m-a trimis departe de Bucuresti unde am trait atatia amar de ani. Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!

Read more...

Gandirea la iad si la Imparatia Cerurilor trebuie sa ne fereasca de pacat - Sf. Ioan Gura de Aur

"Noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârşite prin trup, ori bine ori rău" (II Cor. 5, 10). Să ne înfăţişăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum El ar sta înaintea noastră, ca şi cum Judecătorul ar fi aşezat pe dânsul şi ca şi cum toate faptele noastre ar fi descoperite. Aşa, noi trebuie nu numai să ne arătăm înaintea acestui scaun de judecată, ci vom fi înaintea lui cu totul dezveliţi. Nu roşiţi oare ? Adeseori am voit noi mai bucuroşi să murim decât unele fapte de ruşine ale noastre să fie cunoscute prietenilor noştri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simţi noi atunci când păcatele noastre vor fi descoperite îngerilor şi oamenilor, si nouă înşine ne vor fi ţinute înaintea ochilor? Dumnezeu chiar zice, prin Psalmistul: „Mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale" (Ps. 49, 22). Deci noi chiar acum, când Ziua Judecăţii este încă departe şi numai se vesteşte, murim de groaza conştiinţei, ce va fi cu noi atunci când toată lumea va fi adunată, când toţi îngerii şi oştile cereşti vor fi de faţă, când trâmbiţele vor suna, când drepţii se vor răpi în nori şi se va înălţa un grozav ţipăt de tânguire al păcătoşilor ? Ce groază ne va cuprinde atunci ? „Unul - zice Domnul - se va lua, altul se va lăsa" (Mt. 24, 40). Ce vor simţi ei, când vor vedea că unii s-au luat cu cinste mare, iar ei, dimpotrivă, au fost respinşi cu multă ruşine ? Această durere, eu zic şi mă jur, că nu este cu putinţă a se descrie prin cuvinte. Văzut-aţi pe cineva care se duce la moarte ? Ce socotiţi voi că trebuie să simtă un astfel de biet păcătos când face această tristă cale de pe urmă ? Ce n-ar face şi n-ar suferi el bucuros, numai să scape de această înfricoşată pedeapsă de moarte ? Dar ce vorbesc eu despre cel osândit la moarte ? La o execuţie se adună mulţime de popor, dintre care aproape nici unul nu cunoaşte bine pe nenorocitul acela, însă dacă ar putea cineva să se uite în inimile acelor mii, ce stau împrejur, cu greu s-ar putea afla unul care să fie aşa de vârtos la inimă sau aşa de crud şi nesimţitor, încât duhul lui să nu fie cuprins de frică, mâhnit şi zdrobit. Iară dacă noi ne tulburăm si ne mişcăm atâta când se duc la moarte alţii, care nu sunt aproape de noi, ce vom simţi oare noi atunci când ne va ajunge pe noi înşine o soartă cu mult mai înfricoşată, când noi vom fi încuiaţi afară de bucuria cea negrăită si osândiţi la munca cea veşnică ? Chiar dacă n-ar fi iad, totuşi ar fi o pedeapsă grozavă de a fi scos afară din mărirea aceea negrăită. Sau credeţi voi că ar fi un chin mic aceste de a nu fi cineva în partea acelor fericiţi şi a nu se învrednici de acea mărire negrăită, a fi scos din acea ceată mărită şi din acele bucurii nesfârşite ? Dar dacă la acestea se mai adaugă încă întunericul, încă scrâşnirea dinţilor, încă lanţurile cele nedezlegate, viermele care nu moare niciodată, focul cel nestins, spaima şi chinurile de tot felul; dacă limba arde ca la îmbuibatul cel bogat, de pildă; dacă noi ţipăm fără a fi auziţi de cineva şi suspinăm de durere fără a fi băgaţi în seamă, nefiind nimeni care să ne mângâie — nu suntem noi oare atunci cei mai nenorociţi şi cei mai vrednici de plâns dintre toate făpturile ? Când noi vizităm o temniţă si vedem pe cei nenorociţi, pe unii legaţi cu lanţuri de fier, pe alţii zăcând în camere întunecoase, ne înfiorăm şi ne străduim să facem totul ca să nu ajungem şi noi într-o asemenea ticăloşie. Dacă la o astfel de privire noi ne cutremurăm, ce se va întâmpla oare cu noi atunci când, încătuşaţi, ne vom arunca în prăpastia iadului? Lanţurile de acolo nu sunt de fier, ci de foc, care niciodată nu se stinge, iar căpeteniile temniţei nu sunt din neamul nostru, că poate li s-ar insufla compătimire şi milă de noi, ci sunt duhurile cele rele, înfricoşate şi nemilostive, care ne muncesc şi ne chinuiesc pentru păcatele noastre. La ele nu folosesc cu nimic banii şi darurile şi toate mituirile; încă sunt zadarnice şi toate rugăminţile şi vorbele cele prieteneşti, neputând aduce nici o uşurare. Aici nu este iertare, nici pogorământ. Chiar dacă Noe, Iov şi Daniil ar vedea pe rudele lor în acest loc de pedeapsă, nu ar cuteza să mijlocească pentru dânşii, nici n-ar putea să le întindă vreo mână de ajutor (Iez. 14, 14). De aceea, nimeni, care nu este bun, nu poate nădăjdui după moarte o soartă bună, chiar de ar număra mii de sfinţi între strămoşii săi, căci fiecare, zice Apostolul, „va lua după cum a lucrat în viaţa cea trupească, ori bine, ori rău" (II Cor. 5, 10). Aceste cuvinte, iubiţilor, trebuie să străbată în auzul nostru şi să ne facă mintoşi. De arde în tine focul poftelor celor păcătoase, gândeşte la focul acelei pedepse, şi focul cel dintâi se va stinge în tine. Gândeşti tu să spui vreun neadevăr ? Adu-ţi aminte de scrâşnirea dinţilor cea din iad, şi frica de dânsa va fi frâu pentru gura ta. Plănuieşti tu să săvârşeşti o răpire ? Ascultă glasul Judecătorului, care zice: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi-l aruncaţi întru întunericul cel mai dinafară" (Mt. 25, 40); dacă gândeşti la aceasta, îndată vei goni de la tine pofta cea rea. De eşti împietrit şi nemilostiv, adu-ţi aminte de cele cinci fete nebune, care nu aveau untdelemnul faptelor celor bune şi milostive, iar pentru aceea au fost încuiate în afara cămării mirelui; numai gândeşte la aceasta, si tu îndată te vei face blând şi milostiv. Sau dacă tu eşti dedat la beţie şi la îmbuibare, o, atunci gândeşte numai la îmbuibatul cel bogat, cum zicea el: „Trimite pe Lazăr, să-şi întindă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba mea cea învăpăiată" (Lc. 16, 24). Gândeşte cum el nu şi-a ajuns dorinţa, şi curând te vei lăsa de această patimă, în acelaşi chip vei putea tu să împlineşti şi toate celelalte porunci ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu n-a poruncit nimica ce ar fi prea greu. Extras din "Omiliile la Postul Mare" - Sf. Ioan Gura de Aur - Colectia COMORILE PUSTIEI 19- Editura Anastasia 1997

Read more...

Logica Annei

Din serialul "De-ale Annei": Mamaie ii citeste Annei povestea lui Bambi. Ajunge la pagina in care este reprezentata scena in care mama lui Bambi a fost ucisa de vanator: Anna, aflata la a nu stiu cata citire, arata cu degetul catre vanator: "Uite imputitul asta asteapta pe mama lui Bambi sa-i faca buba la picior! Ii dam baataaaie!!!" Am ramas si eu si mamaie (mamica mea este la noi pentru cateva zile) blocate. Nu stiam de unde i-a trecut prin cap o asemenea expresie...O intreb pe domnisoara: De ce ii spui mama imputit? Anna: Pentru ca are hainele murdare! Unde sa se spele in padure?

Read more...

Darul oferit de Irina (Dulce casa...)

Irina a vrut sa daruiasca un cadou vizitatorilor ei, cu ocazia sarbatorii Sfantului Ierarh Nicolae, pentru detalii dati click pe "Dulce casa...".
Ilinca a facut extragerea biletelului cu numele castigatorului si ...acesta sunt eu!!!!
Aici este postarea in care Irina anunta cine a castigat carticica cu viata Sfantului Nicolae.

Pot sa spun ca ma bucur tare mult, si sunt sigura ca Annei ii va placea povestea. Acest eveniment a coincis cu decizia mea de a vorbi cu Mos Craciun sa aduca Annei multe carti frumoase anul acesta. Jucarii sunt foarte multe, insa deja Anna cere in fiecare seara ca mami sau tati sa-i citeasca o poveste din cartile frumoase, prin urmare carticelele ne sunt foarte dragi si de folos. Si in ghetute Mos Nicolae a pus anul asta tot o carte de povesti, si acum Irina ne face bucuria sa ne daruiasca inca una.
Ideea cu darul de blog mi s-a parut una minunata si cred ca pentru toata lumea gestul Irinei a fost unul tare frumos.
Multumesc mult Irina pentru dar, ma bucur mult ca Ilinca a extras numele meu! Imi amintesc cum am spus ca il las pe Sfantul sa decida cui sa ii daruiasca cartea. Acum iti dai seama ca nu ma asteptam sa fiu eu, dar cred ca Sfantul Nicolae s-a gandit la adevaratul beneficiar - Anna. In numele ei si al nostru - va multumim si ne rugam sa va daruiasca Domnul multe binecuvantari!

Read more...

Ciupercute umplute cu praz si garnitura de cartofiori

Se curata bine o caserola de ciuperci champignon proaspete. Se curata si vreo 10 cartofiori si se taie felii. Cartofii se pun in vas jena cu feliute de usturoi deasupra, sare dupa gust, vreo 3 linguri de ulei si se pune vasul in cuptorul cu microunde pentru vreo 20 de minute. Acum ne intoarcem la ciuperci: se indeparteaza cu grija piciorusele ciupercutelor fara a rupe palaria. Palariile se aseaza in tava unsa cu ulei, cu scobitura in sus. Separat se toaca marunt 2 cepe potrivite, un fir de praz verde si piciorusele ciupercilor, se calesc in putin ulei impreuna cu un praf de sare , marar tocat fin si putin piper praf. Se pune in fiecare ciuperca putina pasta de tomate si cate o lingurita din tocatura de mai sus, pana se distribuie toata cantitatea. Se toaca 3 catei de usturoi feliute si se presara peste ciuperci, se adauga si o cescuta de apa in tava, o frunza de dafin si patrunjel proaspat. Se da tava la cuptor pana cand ciupercile se vor rumeni usor si sosul scade putin. Se servesc impreuna cu cartofii copti. Eu am avut si mancarica olteneasca de muraturi. Este un fel foarte potrivit pentru post, este foarte bun si arata apetisant. Pofta buna!

Read more...

Marinata de macrou cu cartofi natur

Imi place marinata de peste, dar facuta dupa reteta mea. Oasele pestelui se inmoaie si pot fi mancate ca si la pestele din conserva si pestele nu are gust de "crud" cum este cel marinat clasic. In plus, poate fi mancat si cald, dar este excelent rece, ca aperitiv, sau in salate. Este nevoie de: 5 bucati macrou, 2 cepe mari, 2 morcovi mari, o ceasca otet, 4 linguri de ulei, o lingurita sare, o lingurita piper boabe, mustar boabe, ceva seminte de chimen, 4-5 foi de dafin, 3 cani de apa, o lingura zahar. Se curata bine pestele si se indeparteaza capul. Se taie bucati de 2 cm. Ceapa se taie rondele, morcovul felii. Separat se amesteca condimentele cu sarea, zaharul, apa, otetul si uleiul. Pestele si legumele feliate se aseaza intr-o tava si peste ele se adauga baitul cu condimente cat sa depaseasca nivelul pestelui cu 1-2 cm. Se acopera tava cu folie de aluminiu si se da la cuptor pentru aprox. 3 ore. Dupa ce a trecut o ora se ridica usor un colt de folie si se verifica sa nu fi scazut baitul de tot, daca a scazut prea mult se completeaza cu putina apa. Dupa inca o ora se poate scoate o bucatica de peste si daca oasele nu s-au inmuiat de tot, se mai adauga 3 linguri de otet si o cescuta de apa. Se lasa pana cand pestele este bine fiert si oasele se sfarama exact ca la pestele din conserva. Nu se indeparteaza folia, pentru ca pestele marinat trebuie sa fiarba nu sa se rumeneasca. Zeama nu trebuie sa sece de tot. Marinata pregatita astfel este foarte potrivita pentru conservat in borcane sterilizate. In frigider tine si 3 luni daca se adauga suplimentar ulei deasupra si se capseaza bine borcanul. In camara se poate pastra numai dupa ce se sterilizeaza borcanele timp de 40 minute. Am pregatit reteta cu mai multe feluri de peste, insa macroul mi se pare cel mai gustos. Se serveste ori ca aperitiv, rece, cu ceapa si masline ori calda cu cartofi natur alaturi.

Read more...

Parintele Cleopa, de 10 ani la Domnul

Astazi se împlinesc 10 ani de când bunul parinte Cleopa a trecut la cele veşnice. Timp de 34 de ani, cel mai cunoscut duhovnic al României, Arhimandritul Cleopa Ilie, a povăţuit fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, până în ultima clipă, în noaptea de 1 spre 2 decembrie 1998, când şi-a dat duhul în mâinile lui Hristos. Cu acest prilej la Mănăstirea Sihăstria din jud. Neamţ un sobor de preoţi au oficiat Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire a Părintelui Cleopa, care se odihneşte în cimitirul mănăstirii. Date biografice Arhimandritul Cleopa Ilie s-a nascut in comuna Sulita, judetul Botosani, la data de 10 aprilie 1912, intr-o familie credincioasa. De mici copii, Constantin, caci asa se numea din botez Parintele Cleopa, si cu fratii sai mergeau adeseori la Schitul Cozancea, fiind foarte iubiti de Parintele Paisie Olaru care se nevoia in aceasta zona si care a devenit parintele lor sufletesc. In iarna anului 1929, dupa sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, Vasile si Constantin s-au hotarat sa plece la Schitul Sihastria - Neamt pentru a sluji toata viata lui Hristos. Impreuna cu alti frati de manastire, pana in anul 1935, Constantin a pascut oile Schitului Sihastria, dupa care s-a intors la Botosani pentru a-si indeplini serviciul militar. In anul 1937, la sfarsitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost tuns in monahism, primind numele de Cleopa. A facut in continuare ascultare de cioban la oile schitului, pana in vara anului 1942. In anul 1944, la 27 decembrie, a fost hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945, ieromonah. Cei 12 ani de ascultare ca cioban la oile manastirii au fost pentru marele duhovnic "scoala de calugarie si teologie", după cum insusi spunea, caci in acea perioada a citit zeci de carti teologice, fundamentale pentru formarea sa. La 5 septembrie 1944, staretul Ioanichie a plecat la Domnul, toata grija schitului apasand astfel pe umerii Monahului Cleopa, care mai tarziu a devenit oficial egumenul Manastirii Sihastria. La 30 august 1949, ieromonahul Cleopa a fost numit staret al Manastirii Slatina - Suceava, unde, prin decizia Patriarhului Iustinian, s-a transferat impreuna cu alti 30 de vietuitori de la Sihastria, in locul sau fiind numit staret Protosinghelul Ioil Gheorghiu. La Manastirea Slatina a intemeiat o obste care a ajuns la peste 80 de vietuitori. Intre anii 1952-1954, fiind urmarit de Securitate, s-a retras in Muntii Stanisoara, impreuna cu Ieromonahul Arsenie Papacioc. Dupa doi ani de viata pustniceasca, a fost readus din nou in manastire la decizia Patriarhului Iustinian. In anul 1956 a revenit la manastirea de metanie (in care a fost calugarit), iar in primavara anului 1959 s-a retras pentru a treia oara in Muntii Neamtului, unde s-a nevoit mai bine de 5 ani de zile. Revenind la Manastirea Sihastria, in toamna anului 1964, vreme de 34 de ani a fost duhovnicul intregii obsti, povatuind fara intrerupere atat calugari, cat si mireni, pana in ultima clipa, in noaptea de 1 spre 2 decembrie 1998, cand si-a dat duhul în mainile lui Hristos. Cu mare drag trec pe la Sihastria de cate ori pot, desi este departe pentru mine. Si de fiecare data am urcat la mormantul parintelui care pe timpul studentiei mele era un adevarat reper pentru multi dintre noi. Regret nespus ca nu l-am vazut niciodata, am ajuns la Sihastria abia la 2 ani aproape dupa ce urcase la Domnul. In chiliuta parintelui si dupa 10 ani se simte ecoul vocii celui ce spunea zambind cu drag: "Manca-v-ar Raiul!" Dumnezeu sa ne invredniceasca de rugaciunile Parintelui Cleopa si pe el sa-l odihneasca in ceata sfintilor!

Read more...

Un premiu dulce de la Cristina

Multumesc Cristina! Ma bucur pentru premiu si il daruiesc din suflet tuturor blogurilor si site-urilor personale prietene! Tuturor pe care i-am ales printre "preferate"! Un strop de apreciere de la mine si multa mila de la Dumnezeu!

Read more...