Din nou Anna...

"Citea" fie-mea pe calendarul bisericesc, acela mic, stil brosurica:
Era odata ca niciodata...o printesa frumoasa... ca un peste, cu coada ca de sirena... si statea in apa ei, si erau pestisori mici colorati in apa...si inotau.
Gata! Sfarsit!

Si eu radeam!
.......................

Intr-o dimineata, Anna, foarte matinala de felul ei, vorbea singura in patut pe la 6:
Tatiii, putem sa o luam pe mamaie N. (mama mea), si sa o punem pe scaunul de la calculator sa se invarta...ca o minge?!

Cam asta debita fie-mea la ora 6 cand noi eram topiti de somn...Evident ca am izbucnit in ras instantaneu.
La fel si azi, cand la ora 6.30 Anna cerea insistent...piure de cartofi!
.......................

Mai nou, fetita mea are obiceiul de a oferi cadouri: mi-a venit o data, cand nu ma simteam prea bine, foarte emotionata si atenta la reactiile mele, cu un pachetel invelit intr-o factura de la salubritate: Mamico, am un cadou pentru tine!
Eu, mirata, desfac "cadoul", si acolo gasesc...niste monede de 1 ban, si vreo 3 de 10 bani. Mi s-au umezit ochii instantaneu, copilul meu isi atacase pusculita si imi adusese mie banutii ei ca sa ma faca sa ma simt mai bine...
Cu adevarat am trait atatia ani...ca sa iau lectii de la copilul de 3 ani, intelept, iubitor si nevinovat, pe care mi L-a daruit mie Dumnezeu!
Nu-mi ajung zilele ca sa multumesc pentru tot ce am primit...