Prin gradina....
>> luni, 15 iunie 2009
Nu stiu cum scapam de arsita anul asta, se anunta la fel ca anul trecut. Dar recoltele sunt tot timpurii si sper sa fie si suficiente, ca sa nu mai cumpar o vreme legume ingrasate cu chimicale, din piata. Am deja cativa zucchini mici, rosii frumusele, castraveti micuti. Deja am papat din ei... Ardeii acum au inflorit.
Din pacate, zilele astea nu am avut prea mult timp, practic numai am udat cu aspersorul noaptea. Abia am terminat teza de disertatie, acum cel putin sunt franta. Am avut zi de gatit, de curatenie, de spalat, de bloggerit, si imediat plec sa mai intind afara o masina de rufe. Apoi intru cu sapaliga in rosii, mai am de taiat ceva buruieni. Abia astept sa am parte de un strop de vacanta, ma simt cumplit de istovita. Cred totusi ca am cultivat prea mult in gradina pentru puterile mele. O sa-mi pun sotul la munca!
Postări
6 comentarii:
Citindu-ti postarea parca citeam niste randuri scrise de mine. Ce se aseamana totusi vietile noastre, ale mamelor si mai ales cu gradina. Felicitari pentru recolta. Eu m-am hotarat tarziu sa pun totusi ceva mai multe in gradina, abia cand am realizat ca daca va fi seceta s-ar putea sa nu avem de unde cumpara sau daca-i criza s-ar putea sa nu avem cu ce. Asa ca recolta mea abia se infiripeaza :). Multe imbratisari cu spor la treaba.
Iuliana, sa stii ca ai dreptate, avem multe in comun, noi mamicile.
Sa-ti traiasca pruncii dragalasi din poza! Si sa aveti spor in toate, inclusiv in gradina!
Foarte frumos!Imi place tot ce ai tu in gradina si vad ca rosiile au un pic de umbra sub un pom :) Ma si intreb cum reusesti sa faci si gradina din moment ce ai si alte preocupari,iar gradina banuiesc ca este peste program .Acum n-o sa mai zic nimic,mi-e si rusine sa ma plang, fiindca eu aproape doar asta fac vara si gospodaria fireste.Inca o data felicitari pentru gradina ta si lasa-ma sa cred ca ai pe cineva care ti-o munceste,nu-i asa? ;)
Hm, Elisa, m-ai facut sa zambesc putin. Nu am pe nimeni care munceste. Iti dai seama ca ar fi aiurea sa pun pe blog o gradina muncita de altii. Aaa, as avea mare nevoie, am via plina de buruieni, de palamida mai mult, si am rugat sotul sa intre cu sapa in ea, pentru ca sunt in plina disertatie la master si acolo chiar nu am cum sa mai intru.
In gradina de legume muncesc deseori si dimineata de la 6, si aproape zilnic pana cade noaptea. Numai cu udatul nu mai am probleme de cand am pus aspersoarele.
In plus, noi locuim singuri, nu avem parintii in aceeasi localitate. Mai vin socrii sau mama mea in vizita si ma mai ajuta prin casa sau curte. Dar ii chem numai cand trebuie sa-mi stea cineva cu fetita, cand am examene sau trebuie sa plec undeva.
Despre rosii, numai alea sunt cu putin umbra, anul asta este prima data cand am cultivat ceva in locul ala, sper sa mearga...Dar mai am doua parcele cu rosii in plin soare. Cu acelea o sa fie mai greu pe arsita. Cred ca avem un avantaj in faptul ca e clima mai blanda si pot sa cultiv devreme multe rasaduri. La noi nu trebuie sa apucam caldurile alea mari, ca nu se mai face mare lucru. In fine, ma bucur ca-ti place gradina mea, si mie imi place a ta!
Ca bine a zis si Iuliana, parca avem vietile la indigo! Hahaha!
Ce master ai terminat? Ce disertatie ai scris?
Eu am avut noroc, ca l-am terminat cu ceva vreme inainte sa o nasc pe Mariuca, dar acum ma bate gandul sa ma inscriu la a doua facultate. Ca deocamdata doctorat pe ce vreau eu nu exista in Romania.
Succes, iti tin pumnii!
Referitor la gradina, e faina rau, se vede ca e si muncita! Si pe mine ma termina buruienile, mai ales ca pe o laterala am camp si vin prin gard sau aerian sporii. In fiecare zi smulg cate ceva de undeva. Zilele trecute am smuls de la rosii, din spatele casei, le-am si legat. M-am grabit cat am putut, sa termin cat dormea Mariuca. Munca multa, dar si placerea e mare cand mananci ceva pus cu mana ta si ingrijit de tine!
Silvia, am terminat Teologie biblica-Asistenta Sociala, de fapt acestea sunt specializarile mele din facultate. Disertatia a fost pe Gandirea Sociala a Sfintilor Parinti, concret la opera Sf. Ioan Gura de Aur, la care eu tin mult.
Gradina, am inceput-o din curiozitate, mereu mi-a placut sa ingrijesc plante, dar recunosc ca am exagerat putin, avand in vedere ca muncesc de cele mai multe ori singura. In plus, conditia este sa incerc sa nu stropesc cu chimicale. Ce se face asa, se face, ce nu se face... Decat sa muncesc pana mor ca sa produc legume pline de chimicale, mai bine stau degeaba si cumpar de la piata ca toata lumea. In fine, asta se aplica numai la mine. Anul trecut recolta de rosii nestropite a fost super, inca mai am rosii in congelator (eu nu fac conserve, ci congelez legumele), asta m-a incurajat sa incerc din nou. Sper sa mearga si acum la fel de bine.
Trimiteţi un comentariu