Sfantul Siluan Athonitul
>> joi, 24 septembrie 2009
"Darurile Duhului Sfânt sunt nepretuite. Orice dar adevarat nu este altceva decât o flacara de iubire. Dar pentru largirea inimii noastre pâna la capacitatea de a cuprinde iubirea lui Hristos în aparitiile ei luminoase, e necesar ca noi toti, fara exceptie, sa trecem prin multe încercari. Cei care traiesc într-o lenevire trupeasca se atrofiaza în cele duhovnicesti si traiesc închisi în fata iubirii universale a lui Hristos. Asemenea oameni traiesc si mor fara ca duhul sa-i poata înalta la ceruri. Între darurile de Sus si nevointele ascetice exista o oarecare masura comuna: toti cei ce merg pe calea poruncilor lui Hristos, urmarindu-l îndeaproape, sunt renascuti, unii mai mult, altii mai putin…
Prin împreuna rastignire cu Dumnezeu-Cuvântul întrupat coboara asupra credinciosului harul divin, care îl aseamana pe om cu Dumnezeu. Acest dar de asemenea include în sine “teologia” de viata purtatoare, printr-o reala petrecere în Lumina iubirii.
Darul pocaintei se da celor care primesc cu deplina credinta cuvântul lui Hristos care spune ca daca nu vom crede în El, în Dumnezeirea Lui si în absolutul adevar al tuturor celor ce ni s-au poruncit de catre El, atunci pacatul nu se va descoperi pentru noi în adâncimea lui ontologica si “vom muri în pacatele noastre” (Ioan X VIII 21 si 24).
Notiunea de pacat se arata acolo unde raporturile dintre Dumnezeul Absolut si omul-creatura capata caracter personal. Altminteri, ramâne numai o reprezentare intelectuala despre o treapta sau alta de desavârsire a formei de existenta. Pacatul întotdeauna este o crima împotriva iubirii Tatalui ceresc. El apare ca o îndepartare a noastra de Dumnezeu si ca o înclinare a noastra spre patimile noastre. Pocainta este legata întotdeauna de o rezistenta a noastra fata de tenebrele pacatului. Nu numai în crestinism se duce o lupta cu patimile; si în umanism se observa deasemenea preocuparea de a elimina unele vicii; dar, întrucât lipseste cunostinta privitoare la profunzimea pacatului si, în masura în care orgoliul, aceasta radacina rea, ramâne nebiruita, tensiunea tragismul istoriei nu înceteaza sa creasca."
Sursa: http://siluan.trei.ro/
Paraclisul Sfantului Siluan Athonitul
Asculta mai multe audio Calatorii
Acatistul Sfantului aici
Postări
7 comentarii:
Iubita mea, nu e bine sa-L ispitim pe Domnul sau sa ne suparam pe El pentru ca nu ne implineste voia atunci cand vrem noi...Esti inca tanara, este timp destul ca sa-ti intemeiezi o familie. Cine te aude ar spune ca ai sarit de 35 de ani!
Eu cred ca ti se va implini aceasta dorinta atunci cand te vei gandi mai putin. In ultima ta fraza este putina agresivitate si nu cred ca e bine, nu putem sa ne luam de guler cu Dumnezeu pentru ca El, Creatorul, nu ne face voia.
Eu cred ca Dumnezeu nu ti-a adus in suflet persoana care sa-ti poata fi sot dintr-un motiv simplu: El stie bine ca daca te-ai casatori acum sau cu o anumita persoana poate ca nu ar fi bine de tine deloc. Eu mi-am dat seama de multa vreme cat de rau as fi trait daca Dumnezeu mi-ar fi implinit dorinta de a ma casatori la un moment dat cu un baiat sau altul dintre prietenii mei de la acea vreme... Abia dupa ce mi-am cunoscut sotul si ne-am casatorit, am realizat cat de bine a randuit Domnul pentru mine.
Sfatul meu este sa te rogi sa fie voia Domnului si apoi voia ta. Aceasta dovada de smerenie ar aduce in viata ta pe cel randuit de Dumnezeu ca sa te iubeasca, nu doar sa te ia de sotie.
As mai vrea sa-ti spun ceva: sunt multi tineri care se lupta cu singuratatea, in general sunt multi oameni singuri, pentru unii dintre ei este foarte tarziu ca sa se mai casatoreasca. Tu insa ai un mare avantaj: esti foarte tanara, ai o viata frumoasa inainte si casatoria depinde mult si de tine, de felul in care stii sa-ti alegi viitorul sot pentru a va fi bine intr-o eventuala casnicie. Dumnezeu l-a facut pe om liber sa aleaga in viata ceea ce doreste. Mie mi-a spus un cunoscut parinte de la Sihastria ca la calugarie si la casatorie omul merge singur, numai cu Dumnezeu. La timpul potrivit, tu vei decide pentru tine fie asa cum vei dori, fie respectand poruncile lui Dumnezeu.
Sper sa-ti fie de folos cuvintele mele si sa-ti dea Domnul ceea ce e mai bun pentru tine!
Si preotul mi-a spus acelasi lucru- sa zic „faca-se voia Ta ,Doamne !„
I-am marturisit ca nu pot si nu am facut-o nici pana acum
Din teama.Parca in mom. in care as rosti aceste cuvinte as abandona total ,as capitula inaintea lui Dumnezeu ,as renunta la aceasta dorinta.
Mi-e teama de voia lui Dumnezeu ,mi-e teama ca hotararea Lui va fi fie sa nu ma casatoresc deloc ,fie la o varsta foarte inaintata .Ma gandesc si cat de greu imi va fi in toti acesti ani de singuratate.
Si nu pot rosti aceste cuvinte.
Le-as putea rosti ,insa ar fi o minciuna ptr ca nu ar veni din inima.
Umila mea parere este ca viata noastra trenuie in totalitate daruita lui Dumnezeu, pentru ca El nu vrea moartea pacatosului ci ca el sa fie viu si sa se mantuiasca. Tu crezi ca Domnul nu stie ce e bun pentru tine? Sau cat de mult iti doresti? Stie mai bine decat tine. Sa stii ca aceasta dorinta fierbinte de a te casatori cat mai repede este o ispita pentru tine, o ispita prin care risti sa-L superi pe Dumnezeu prin nadejdea limitata pe care o ai in marea Lui bunatate. Pronia lui Dumnezeu nu trebuie contestata, El hotaraste inceputul si sfarsitul oricarui lucru, la El este dreptatea, la El este viata si moartea! In mainile Sale se afla fiecare suflet. Daca nu-ti asezi viata cu totul in iubirea Domnului, nu cred ca vei fi pe deplin fericita. Nunta nu se face fara binecuvantarea lui Dumnezeu si nici o buna alegere a sotului/sotiei. Sfatul meu este sa ai nadejde si credinta, ca stie Facatorul nostru cum este mai bine pentru noi toti. Sa te rogi sa ai parte de familie, dar nu cum vrei tu ci cum vrea Dumnezeu! Asa vei primi si binecuvantarea, fara de care, eu nu te sfatuiesc sa mergi mai departe sau sa-ti doresti casatorie. Te imbratisez si iti doresc liniste si fericire in Hristos si in lume!
Dar nici nu am zis ca ar fi buna o nunta fara binecuvantarea Lui.
E adevarat ca am insistat inaintea lui Dumnezeu -dar de fiecare data am zis si am gandit -casatorie binecuvantata de El.
Pai atunci trebuie sa ai rabdare ca Dumnezeu sa-ti randuiasca, nu? La asta m-am referit cand am zis sa te rogi sa fie voia Lui ci nu voia ta...
Ai rabdare, e atat de frumoasa perioada pe care o traiesti... lasa zilei greutatea ei! O sa ai timp si de casatorie si de copii si de responsabilitati si de griji si de toate cele bune ale casatoriei. Ai nadejde in Dumnezeu, ca nu ramai tu singura! Te pup!
Marilena iti multumesc.
Trimiteţi un comentariu