Tot despre gradinita

>> marți, 22 septembrie 2009

Am facut mari eforturi sa gasesc loc pentru Anna la gradinita. Inscrierile se facusera din iunie si noi nu am fost hotarati sa o dam anul asta. Inainte de inceperea anului scolar, am pornit sa cautam gradinita. Am plecat sa vizitam toate gradinitele din centru, incercand sa depistez cele doua gradinite despre care spune lumea, colaboreaza cu Mitropolia Olteniei. Am gasit numai una, din afara arata foarte frumos, dar in interior...nu tot atat de bine. Dupa o discutie cu directoarea, am fost la un pas de a fugi pur si simplu de acolo.
In spatii mici, 35-40 de copilasi inghesuiti... Nu au toti scaunele, stau cu randul, iar la somnul de dupa-amiaza puteau sa ramana numai un numar mic de copii, restul erau obligati fie sa plece acasa, fie sa stea in mijlocul salii pe scaune. M-a umflat plansul si eram hotarata sa renunt anul asta. Mi s-a recomandat o gradinita particulara, dar am renuntat la idee, pentru ca anul acesta, fiind in grupa mica, ma astept sa stam mai mult pe acasa decat la gradinita, date fiind bolile care bantuie in colectivitatile de copii.
Singura gradinita la care nu ajunsesem era cea de pe strada noastra, aflata la cateva casa distanta de noi. Am lasat-o pe aceasta ultima, pentru ca aici avem si un nepotel ai carui parinti au venit uneori cu critici si in mod firesc, am avut si eu rezerve.
Ajungand aici, am constatat ca prin comparatie cu celelalte gradinite mai aratoase sau mai vestite, exista ceva avantaje in plus: salile sunt mai spatioase, mai bine dotate, educatoarele sunt mai accesibile si mai mature, baia mai curata, etc.
In plus, disponibilitatea fata de noi a fost maxima. Am putut sa o inscriem pe Anna chiar atunci, are vreo 25 de copii in grupa, dar nu vin intotdeauna toti.
In fine, Anna are educatoare cu multa experienta, ingrijitoarele se ocupa de copii, au si personal medical care examineaza copiii in fiecare dimineata pentru a descoperi posibile boli, etc.
In prima zi de gradi, Anna a fost foarte bine pana cand s-a asezat la masa langa o fetita care plangea si a inceput si ea sa planga. Am simtit de afara, plecasem deja, ca se intampla ceva cu ea. Dupa ce i-am explicat ca fetita respectiva este mai micuta decat ea si de-aia plange dupa mami, a fost totul ok.
Am intampinat probleme la somul de dupa-amiaza, desi Anna dormea mereu acasa, la gradinita nu a reusit decat ieri. Dar tinand cont ca de miercuri, saptamana trecuta, s-a imbolnavit si a trebuit sa o tin acasa, este bine ca de luni s-a acomodat destul de bine.
Asa cum spuneam in ultima postare, ma cam nemultumeste mancarea: sotul meu zice ca exagerez, dar mie nu-mi place ca Anna sa primeasca prajituri din comert, branza topita sau delikat in mancarea gatita. M-am bucurat mult cand am auzit ca au contract cu o patiserie care pregateste gustarile pentru copii, folosind ingrediente de buna calitate, dar ulterior am constatat ca nu primesc produse de patiserie zilnic. Nu mi-as fi dorit asta, pentru ca nu vreau dulciuri in farfuria Annei in fiecare zi, dar as fi preferat sa li se dea doar banane asa cum constatasem, nu pernute Viva, sau croissant din comert.
Probabil ca astea sunt dezavantajele la o gradinita de stat, eu as fi preferat sa platesc mai mult pentru mai multa calitate. Chiar stau si ma gandesc, cam ce mananca un copil de 7 lei pana la ora 16... Ce se poate gati sanatos si hranitor, pentru un copil de 3-6 ani din suma asta...Citeam intr-un ziar ca detinutii din penitenciare primesc peste 25 de lei de la stat alocatie de hrana, in schimb, copilasii de gradinita nu primesc nici un banut de la stat, hrana lor fiind asigurata exclusiv de catre parinti. Ceea ce este trist, este faptul ca unii parinti nu isi pot permite sa plateasca mai mult astfel incat, am doua variante: ori mergem la gradinita particulara cu 1000 lei /luna minim, ori inchei cu carcoteala si ne aliniem la standardele existente. Sau ar mai fi o a treia varianta: sa stau acasa si sa o cresc asa cum stiu eu pe Anna, dar lipsind-o de beneficiile colectivitatii, de relationarea cu copiii de varsta ei, de activitatile de rigoare, etc.
Cam atat cu impresiile deocamdata...

4 comentarii:

Irina 23 septembrie 2009 09:13  

bine ai revenit!adaptare usoara la gradinita! la noi a mers foarte bine,Ilinca imi spune in fiecare seara ca ar vrea sa mai stea, de ce plecam asa repede?si o iau la ora 18!

Adriana Calin 23 septembrie 2009 10:31  

Cu activitatile de la gradinita ai putea sa te ocupi si tu fara probleme, oricum i-ai acorda mai multa atentie decat poate o educatoare, cu oricata experienta, care trebuie sa se imparta intre 20 de copii. In legatura cu beneficiile colectivitatii, cu relationarea cu alti copii e mai greu daca nu aveti frati, verisori sau vecini ceva cu care sa se joace. noi am scapat de problema asta, suntem multi si au cu cine sa se joace, dar tot mai duc dorul gradinitei (nici anul asta n-am prins locuri)

Marilena 23 septembrie 2009 13:48  

Irina, multumesc! Sper sa fie bine Anna, cu adaptarea este super, mai mult imi fac griji pentru viroze.
Si voua va doresc sanatate maxima! Pentru ca daca Ilinca aduce gripa sau altele acasa, la voi e mai complicat, sunteti mai multi...

Marilena 23 septembrie 2009 13:54  

Adriana, cu siguranta ca ma ocup mult mai bine eu de Anna, numai ca daca o sa plec la serviciu...Cata vreme am putut lucra de acasa a fost minunat, dar acum firma mea nu mai merge si ma gandesc sa ma angajez in domeniul nostru din nou.
La voi e clara situatia, tu te ocupi de cei mici pana cand vor merge in pregatitoare. Daca mai aveam si eu un bebe era foarte bine, dar se lasa foarte asteptat din cate vad...
In privinta activitatilor, Anna stie de acasa poezioare, canta, coloreaza frumos, contribuie si la bucatarie, am invatat-o cate putin din toate. Eu ma bucur ca am putut sa stau cu ea si atat.

LinkWithin Related Stories Widget for Blogs