Parintele Teofil a plecat...

L-am vazut iarna trecuta cred, nici nu m-as fi gandit ca va fi ultima oara...
Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Cerurilor!

”Cand vorbim despre mortii nostri, zicem că au adormit întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Au adormit după trup, în înțelesul acesta că trupul este ca și într-un somn, urmând să învieze la învierea cea de obște, dar sufletul se menține, pentru că omul nu poate muri cu sufletul și atunci, după partea sufletească, rămânem totdeauna.” Arhimandrit Teofil Părăian - ”Bucuriile credinței”, Edit. Mitropolia Olteniei, Craiova 2004

Câteva repere biografice ale Părintelui Teofil Părăian:

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minţii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care continuă să o exerseze încă înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaţilor din ţară şi participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.

Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care şi-a propus să înmulţească bucuria şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.
Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii!

Biografie: www.basilica.ro
Foto

Read more...

IPS Teofan catre politicieni: Cine isi va aminti ca ati existat?

Articol preluat de pe site-ul : ziaruldeiasi.ro » LOCAL

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a tinut ieri un discurs impresionant si, indirect, critic la adresa conducatorilor politici. El le-a dat acestora lectia sfintului Vasile cel Mare, care intruchipeaza "chipul credinciosului si al conducatorului". IPS Teofan le-a amintit conducatorilor ca azi sint mari, dar miine mici si a intrebat retoric cine isi va aminti ca am existat, daca nu lasam ceva bun in urma noastra. Apoi a vorbit miilor de credinciosi, intr-un limbaj direct si emotionant.

"Cine isi va mai aminti de noi peste 20, 30 de ani? Sa intelegem ca sintem trecatori, azi mari, miine mici. Banii, puterea, ambitia sint neinsemnate", a rostit ieri IPS Teofan, in cadrul ceremoniei de dupa slujba de hram a Catedralei Mitropolitane, de Sfinta Parascheva.

In stinga sa, de o parte a scenei, il ascultau cu capul plecat presedintele Consiliului Judetean, Constantin Simirad, senatorul Dumitru Oprea, deputatul Mihaela Popa, subprefectul Dragomir Tomaseschi si liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. In dreapta au luat aminte la cuvintele Mitropolitului Moldovei si Bucovinei primarul Gheorghe Nichita, europarlamentarul George Becali, senatorul Varujan Vosganian, vicepresedintele CJ, Constantin Adascalitei si deputatul Cristian Adomnitei.

IPS Teofan le-a dat lor ca exemplu pe Sfintul Ierarh Vasile cel Mare, ale carui oseminte sint expuse in aceste zile alaturi de moastele Cuvioasei. "Vasile cel Mare este chipul credinciosului in biserica si al conducatorului, liderului, cum ii spunem noi astazi. A avut capacitatea de a fi si slujitor al lui Dumnezeu si conducator de institutie. Cum a putut sa fie smerit si autoritar, omul bogat care a slujit arhiereilor?", si-a inceput cuvintarea IPS Teofan, intr-un discurs impresionant si, indirect, critic adresat conducatorilor nostri politici.

Aveti autoritatea si banii ca gestionari, iar nu ca stapini ai multimii

Sfintul Vasile cel Mare, ale carui oseminte odihnesc la Manastirea Trei Ierarhi, a ocupat scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru biserica, luminind crestinatatea si aparind dogmele bisericii. El a fost primul ierarh care a intemeiat spitale si azile, pe linga Biserica, in ajutorul saracilor si celor neputinciosi, indemnindu-i pe cei instariti sa foloseasca avutiile lor, pentru a-i ajuta pe cei nevoiasi si lipsiti.

Oamenii politici avari care pun interesele personale in fata binelui cetatenilor au mai primit ieri o lectie de la Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. "Pentru orice om, Sfintul Vasile cel Mare este modelul prin excelenta, ce minuieste autoritatea, dar care intelege ca atit autoritatea, cit si baza materiala nu le are decit ca gestionar si nu ca stapin al multimii, ci ca slujitorul bucuriei lui Dumnezeu", a spus IPS Teofan.

Asadar, mesajul pe care l-a transmis autoritatilor a fost ca trebuie sa slujeasca "celor ce se afla in slujba noastra". "Chipul Sfintului Vasile cel Mare este tot o lectie de smerenie. Desi s-a pregatit prin scolile lumii, fiind apreciat pentru cultura sa vasta si inteligenta remarcabila, acest barbat sfint a reusit sa imbine doua lucruri aparent de neconceput impreuna: pe de o parte o viata smerita, pe de alta parte o viata de invatator si de conducator al Bisericii lui Hristos, cu toate onorurile, dar si cu responsabilitatile ce deriva dintr-o astfel de pozitie", a mai adaugat IPS Teofan.

Read more...

Platou mediteranean

Pentru că îmi plac nespus fructele de mare și rechinul:

- fileuri de rechin (sau pește alb fără os)
- fructe de mare amestec
- doi dovlecei mici tăiați fâșii subțiri pe lung (eu am folosit cuțitul de curățat legume)
- o lămâie mare
- o jumătate de ceașcă de vin alb
- sare de mare, ulei de măsline, condimente uscate (oregano, busuioc, un praf de piper și puțin cimbru, usturoi, etc)

Se pregătesc file-urile de rechin sau pește fie în folie de aluminiu în cuptor stropite cu ulei de măsline și suc de lămâie, fie în tigaia unsă cu ulei (cu capacul deasupra, ca să fiarbă în suc propriu - nu se lasă să se prăjească în ulei pentru că devine amar și își pierde gustul.) La finalul preparării, fileurile trebuie să fie albe și bine pătrunse. Se condimentează la sfârșit după gust.
Fructele de mare se călesc simplu în tigaie, cu ulei de măsline, și plantele aromatice preferate, când sunt aproape gata se adaugă vinul alb, fâșiile de dovlecel și puțin suc de lămâie.
Se așează pe platou pe frunze de salată verde, se mai stropesc putin cu ulei de măsline și suc de lămâie și deasupra se toarnă sosul format în tigaie (de la fructele de mare). Este un fel excelent, sănătos și foarte bun.
Iar cât de bine arată...vedeți în poze.

Read more...

Cuvioasa maica noastră Parascheva cea nouă

TROPAR

Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa trup. Caci luand crucea ai urmat lui Hristos, si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator. Pentru aceasta si cu ingerii, impreuna se bucura, preacuvioasa Maica Parascheva, duhul tau







Despre viata, minunile, icoanele Sfintei Parascheva de la Iasi, cititi aici: http://www.sfantaparascheva.com/

Read more...

Ordine in jucarii

Acum ceva vreme am decis sa ordonez putin jucariile Annei, care sunt foarte multe, pentru a nu-mi mai umple casa cu ele. Am strans o parte dintre ele, cele cu care nu prea obisnuia sa se joace si le-am sortat, oprind jucariile cu care stiam ca se mai joaca ocazional si am strans vreo doua plase de jucarii ca sa le donez, asa cum am facut cu cea mai mare parte din hainute. Restul, le-am pus intr-o geanta cat toate zilele si le-am indesat intr-un dulap din dressing.
Jucariile preferate (tot vreo tona), le-am asezat, dupa cum se vede in poze, in dulapul din dormitor (care are numai acest scop) si prin toata camera. Avem doua cosuri de jucarii de la Ikea, in ele stau jucariile cu care domnisoara se joaca zilnic sau aproape.
Toate bune si frumoase, jucariile erau la locul lor, pana cand copilul a inceput sa se intrebe unde este anume jucarie adusa cadou de mamaia cutare, in anul 1907?!
Dar cealalta jucarie (una cat unghia), cu care dormea copilul in palme cand era mic? Dar cealalta? Dar cealalta? Si evident, incepe scandalul: cine a furat jucariile?
Ii arat unde le-am pus si trag nadejde sa vad o mica dovada ca si fie-mea ma mosteneste in obsesia ordinii, dar raman dezamagita: Anna varsa iar toate jucariile in mijlocul sufrageriei, le amesteca bine-bine, bate din palme de incantare ca si-a revazut fiecare exponat din tona de jucarii si eu oftez.
O conving pana la urma ca trebuie sa le puna in cosuri, si le aseaza total aiurea si numai pe cele pe care doreste sa le aseze. Restul raman pe covor in deplin haos. Numai cand a adormit Zana Zorilor am putut relua efortul de la capat. A doua zi, pleaca in cautarea jucariilor, parca mirosind o tentativa de frauda din partea cuiva. Evident, gaseste jucariile pe care intentionam sa le dau altor copii. Ma ia la intrebari: de ce le-am ascuns? i-am explicat copilului ca alti copii sunt foarte saraci si nu au cu ce sa se joace, dau sa-i spun si ca e crestineste ca cei ce au mai mult sa dea si celorlalti cate ceva si mi-o reteaza clar: sunt jucariile mele si nu vreau sa le dau nimanui. Celorlalti copii sa le cumpere mama lor sau sa fie cuminti si le aduce mosul. Timp de o saptamana s-a jucat frenetic cu o sacosa plina de jucarii pentru bebelusi (nu le mai vazuse de 2 ani!), diverse jucarii muzicale, vechiul ei carusel cu albinute de la patutul de bebe, jucarii de silicon pentru dinti, etc. Pe acestea le-am dat fetitei surorii mele, dar cand Sarah a crescut, (are 2,5 ani), mi le-a trimis inapoi, in speranta ca voi mai avea un bebe in curand. In fine, sa revin. Am renuntat pentru moment si in urmatoarele zile am strans din jucariile cu care nu se juca practic niciodata (desi cand le-a regasit ii devenisera brusc foarte dragi si era plina de admiratie pentru fiecare maruntis), si pe furis, le-am scos afara, la usa, impreuna cu alte plase cu hainute pe care intentionam sa le donez cuiva de la biserica.
In jumatate de ora, tentativa mea esua din nou. A iesit afara suspicioasa, cred ca ma urmarea deja de ceva vreme si aud un tipat: te-am prins! Iar ai furat! A carat plasele din nou in casa, luptandu-se cu ele pe scari. Numai pe cele cu haine am putut sa o conving sa mi le dea si una din plasele cu jucarii (dupa ce la inspectie detectivul a constatat ca avea in ea jucarii mai vechi sau cu ceva defecte) a hotarat sa ramana afara pentru a se juca cu ele in curte.
Iata ce s-a ales de planurile mele! Acum e mai simplu, de cand e la gradinita casa nu mai e plina de jucarii imprastiate pe jos, le-am asezat pe toate in dulap si in cosuri, dar sambata si duminica este iar dezordine. Ma bucur si cu atat.
Ceea ce m-a impresionat este ca intr-una din noptile care au urmat episodului cu plasele de jucarii pentru donat, Anna a inceput sa tipe in somn sa nu-i dam piticii si pe Alba ca Zapada la alti copii. Copilul meu avea cosmaruri de frica sa nu ii luam iar jucariile. Nu stiu ce sa zic, presupun ca este prea mica pentru a-i forma deprinderea sa dea din lucrurile ei. De regula nu este zgarcita cu mancarea, da oricui ii cere, la haine m-a convins ca nu tine atat de mult, pentru ca ii trimite cu drag tot ce ii ramane mic Sarei, dar cu jucariile...nu s-a putut. Am fost surprinsa sa constat cat de bine cunoaste fiecare jucarie, cand si de unde a primit-o, etc. Si are foarte multe jucarii, de la dimensiuni mari (un urs oribil care pus in picioare are cam 1,80), pana la prostioare cat unghia. Sper sa o conving sa dea totusi o parte din ele, poate pe la anul, cand o voi ruga sa aleaga si sa dea cu manuta ei o jucarie vreunui copil care nu prea are.
Pozele sunt facute la inceputul stradaniilor mele de a face ordine in camera Annei.

Read more...

Caciulita noua

Irina mi-a deschis iar apetitul cu crosetatul (pentru ca eu nu ma pricep prea bine sa tricotez, dar mai reusesc cate ceva cu croseta).
Si am facut caciulita pentru Anna. Initial am inceput sa lucrez dintr-un rest de bobina de mohair cumparat acum vreo doi ani, care evident s-a terminat inainte de finalul caciulii, si am avut bafta sa gasesc o ultima bobina din acelasi fir la magazin. Modelul este foarte simplu, il gasiti aici. De preferat ar fi sa folositi o atat putin mai subtire decat ceea ce am avut eu.

Read more...

Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah de la Craiova

Astăzi, 7 octombrie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah, ale căror Sfinte moaşte se afla în Catedrala Mitropolitană Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir din Craiova.

Cu acest prilej, în seara zilei de 6 octombrie, a fost organizată o procesiune cu sfintele moaşte în jurul catedralei mitropolitane, după săvârşirea Slujbei Vecerniei cu Litie, şi a slujbei Acatistului, oficiate de către un sobor de preoţi în frunte cu Preasfinţitul Părinte Gurie Gorjeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei.

În dimineaţa zilei de 7 octombrie, un sobor de preoţi, în frunte cu ÎPS Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, au săvârşit slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Mitropolitană din Craiova.

Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah au trait la Roma pe vremea împaratiei lui Maximian (catre anul 296). Serghie era primicer din scoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeasi scoala. Deci, învatându-se si urmând din început credintei crestinilor, si dumnezeiestilor Scripturi, si fiind pârâti la împaratul, îi silira sa faca împreuna cu dânsul jertfa de idoli; si ei neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de brâie si le-au luat portul cel de podoaba, ce purtau împrejurul grumajilor, si i-au îmbracat cu port femeiesc, si i-au dus în mijlocul târgului, ca sa-i ocarasca, încarcati de lanturi. Apoi au fost trimisi la guvernatorul Antioh - un dregator cu deosebire crud - în cetatea Barbalison pe Eufrat. Aci apropiindu-se, din aratare îngereasca s-au umplut de îndrazneala si de putere dumnezeiasca, si întâi Vah fiind batut cu vine de bou crude multa vreme, si-a dat duhul în aceste chinuri. Iar lui Serghie facându-i-se strânsori în multe chipuri, si bagându-i în picioare încaltaminte de fier, si silindu-l sa alerge departe, dupa aceea bagându-l în temnita, si iarasi pironindu-se cu aceleasi rani de încaltaminte, i s-a taiat capul. (Sinaxar, 7 octombrie)

Catedrala mitropolitană "Sf. Dumitru" din Craiova găzduieşte moaştele sfinţilor Serghie şi Vah din 25 octombrie 1949.
Capetele celor doi sfinţi au fost aduse în ţara noastră de către Sfântul Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, şi depuse la Mănăstirea Curtea de Argeş. Raclele sfintelor moaşte au fost făcute din porunca arhierească a episcopului Iosif de Argeş, cu sprijinul creştinilor binevoitori din oraşul Piteşti, în anul 1867, ca semn de recunoştinţă pentru binefacerile primite prin ale lor sfinte rugăciuni. În anul 1949, la 25 octombrie, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sfintele moaşte au fost aduse la Craiova şi depuse în Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru“ din Craiova, în timpul Înaltpreasfinţitului Firmilian, Mitropolitul Olteniei.

Sursa articol si icoana: www.mitropoliaolteniei.ro

Read more...

Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria

"Imparatesei celei alese mai inainte de veci, Imparatesei celei mai inalte decat toata faptura cerului si a pamantului, care a venit oarecand la rugaciune in Biserica din Vlaherne si se ruga pentru cei din intuneric. Acesteia si noi, cu credinta si cu umilinta ii serbam Acoperamantul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruita, izbavste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant".

Astazi praznuim Acoperamantul Maicii Domnului, care este ocrotitoarea familiei mele si in mod personal a fiecaruia dintre noi, pentru ca toti ii purtam numele. In plus, Anna are o relatie speciala cu Sfanta - asa ii spune ea, inca de cand avea numai 3 zile. Pentru mine astazi e o zi tare frumoasa si ma gandesc cu mare drag la ocrotirea Maicii Domnului Grabnic Ascultatoare, care sta inconjurata de buchete de crini albi la Manastirea Lainici...e una dintre icoanele mele preferate.

Restul acatistului (text)
Bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant!
Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului - Psalt Marian Moise

Read more...