Ce faceti pentru sanatate?
Da, știu, nu e ușor să trăiești sănătos în astfel de vremuri, când parcă totul a devenit mai greu, stressul e în funcție de conducere, poluarea a crescut înfiorător, stratul de ozon pe alocuri s-a dus de tot, în fine, nu vreau să spun decât că sănătatea a cam devenit un lux. Multă lume pune șubrezirea organismului pe seama stresului de la care pleacă multe rele. Totuși, alimentația joacă un rol fundamental. Deseori nu mai realizăm cât de nesănătos ne alimentăm, practic puțini din cei pe care-i cunosc își mai fac cumpărăturile la piață, hypermarket-urile ne-au acaparat cu totul, acolo cheltuim salariile, acolo mulți din jurul nostru au ajuns să-și petreacă efectiv timpul liber. Nu prea mai avem timp să ne preocupăm de ceea ce aducem pe masa familiei, de calitatea produselor, parcă ușor, ușor, marii producători au reușit să ne convingă în parte că este în avantajul nostru să gătim pe fugă ceva de la market (semi-preparate de regulă), evident din lipsă de timp liber, să recurgem la banalul și la îndemână sandwich cu mezel și cașcaval în loc să pregătim o salată dimineața, înainte de serviciu. Am observat toate aceste proaste obiceiuri care s-au instalat pe furiș, inclusiv la mine, comparând obiceiurile alimentare dinainte de a mă căsători cu cele de după căsătorie când a trebuit să gătesc pentru mai mulți, să întrețin o casă mult mai mare decât cea dinainte și evident să nu mai pot face mare lucru pe îndelete, ci mai mult pe fugă. Nu mi-a fost greu să fac aceste constatări, mai ales când problemele de sănătate au început să apară. La momentul actual, aceste proaste obiceiuri și-au pus amprenta în viața fiecăruia dintre noi, copilul mănâncă aiurea și nu acceptă deloc alimente sănătoase precum legumele crude sau anumite fructe. soțul nu mai are colecist și prin urmare regimul de viață care se impune este total diferit de cel dinainte, iar eu...încep să-l urmez și în cele mai puțin bune! De peste un an m-am convins că greșim categoric undeva și de ceva vreme jonglez cu dorința și convingerea că trebuie să ne schimbăm modul de viață per ansamblu. Însă pentru că nu totul depinde de mine, încerc măcar în ceea ce mă privește să dau un start care să slujească drept călăuză și celor dragi, pornind evident din locul în care am cea mai mare autoritate: bucătăria.
Unii dintre voi cunoașteți strădaniile mele mai vechi, de a schimba în bine modul în care eu și familia mea ne alimentăm, ceea ce nu știți este unde ne situăm cu acest deziderat la acest moment.
Ei bine, mai nou, în familia mea se consumă extrem de puțină carne spre deloc, de fapt ne-am cam dezobișnuit de ea, o vreme preferând peștele. În schimb, pe primul plan au revenit legumele și fructele din care de obicei facem suc sau salate. Gătesc aproape zilnic pentru ai mei, ocazional mai și consum din ceea ce gătesc, însă pot spune că de ceva vreme mare parte din alimentele cu care eu personal mă hrănesc sunt crude, variate și combinate în salate minunate. Foarte rar mai consum lactate (nu mă omoram cu ele nici înainte), dar din cauza calciului scăzut și din cauză că nu am găsit o variantă de lapte vegetal care să-mi placă, încă le consum. Am de ani de zile o femeie care îmi furnizează lapte de la vaca ei crescută la țară și suntem mulțumiți de calitatea laptelui. Deseori pregătesc in casă kefir cu cultură lactică galodium, care este foarte sănătos și bun. Am reluat minunatul obicei al borșului de casă pe care îl beau singură (ai mei nu sunt amatori), astfel că zilnic consum cam 2 l de borș și al germenilor din semințe diferite pe care deocamdată îi cumpăr gata făcuți din Real. Îmi plac semințele și cerealele hidratate, fructele și legumele uscate, nucile de tot felul. Zilnic bem sucuri proaspete din fructe (am cumpărat de la munte cantități mari de mere și pere eco, mici dar foarte parfumate, din livezi de pe munte nestropite) și legume, de regulă morcovi și sfeclă roșie pe care (slavă Domnului pentru asta!) le consumăm de la mic la mare.
Unii prieteni mi-au spus că e la modă stilul raw vegan food și că încerc să mă țin de tendințe, ei bine, fac o precizare: nu suport ideea de trend (da, mă împotrivesc ideii de modă în toate!), nu am mâncat până acum raw vegan și nici acum nu mănânc exclusiv crud sau vegan și nu fac nimic în viața mea din ifos ci în scopul de a-mi restabili sănătatea care a început să scârțâie. A, da, nu neg că experiențele oamenilor faini care au acest mod de viață m-au impresionat, că rezultatele lor mi se par uimitoare, însă precizez încă un lucru: a posti este un lucru foarte important pentru mine și în ultima vreme devenise un supliciu. Posteam greu chiar și miercurea și vinerea, pentru că gătind zilnic fripturi și tot felul de dulciuri pentru ai mei, mi se părea efectiv o pedeapsă ca eu să postesc (nu mai reușem nici măcar pe soț să-l fac să țină post, cel puțin nu în posturile mari). Trebuia să iau măsuri și aici și cred că o reeducare a gustului (când eram singură la București, mâncam rar carne și îmi era mai ușor să țin post) se impunea. Sincer, nu mă bucur foarte tare de mine, că am început să apreciez din nou un mod de viață simplu și mai aproape de ceea ce ne dăruiește Dumnezeu pentru viață, sau că am început să ies din robia gustului (nu mă mai tentează foarte tare mâncarea complicată, costisitoare pe care începusem să o prefer) însă ceea ce mă umple de bucurie este că începe ușor să se reflecte și în alimentația soțului meu și chiar a copilului ceea ce încerc eu să fac pentru noi. Ne-am întors la faza în care ne putem bucura de un suc de pere sau de mere simplu (nu mai cumpărăm Granini sau Santal, nu mai alegem fructe cât casa de la market), nu mai cumpărăm deloc ceva alcoolizat (înainte, la petreceri ne sileam să alegem băuturi fine, vinuri străine și scumpe) pentru că nu mai consumăm decât foarte rar un pahar de vin de la părinți cu apă minerală, restaurantul de la care cumpăram des torturi de casă a cam rămas fără clienți (aveam un restaurant preferat care prepara dulciuri de casă care nouă ne plăceau mult și deci cumpăram des- acum nu mai cumpărăm), iar la supermarket ajungem cam o dată pe lună față de 5-6 ori înainte (pentru că trebuie să cumpărăm detergenți, pastile pentru mașina de spălat vase și alte chestii pe care nu le găsim la piață). Multe din vechile obiceiuri au cam asfințit, nelipsitele grătare în familie cu o tonă de mâncare, după care luam invariabil colebil sau triferment (deseori degeaba, că rău tot îmi era) sunt muuult mai mai rare, iar dacă înainte mă gândeam cu spaimă cum să pot mânca sănătos de sărbători (când trebuia să luăm porc/miel, să pregătesc tot felul de bunătăți și preparate), ei bine, acum nu mă mai sperie perspectiva, nu mi se mai pare capat de lume dacă nu vom mai avea preparate din carne de porc la masa de Crăciun sau ciorba din măruntaie de miel (care îmi plăcea mult) și drob la Paște. Nici măcar ouă nu mai mâncăm deloc, am ajuns să fiu nevoită să arunc două cartoane de ouă de țară acum vreo lună, când Anna a făcut intoleranță la ou. Nici unul dintre noi nu le mai suportă și nu am mai cumpărat deloc. Și culmea, chiar nu murim de foame! Încă sunt foarte multe feluri de mâncare delicioase și simple pe care le pregătesc zilnic pentru noi, feluri pe care înainte nu le apreciam, uitasem de fapt cum e să mănânci o mâncare de legume, cartofii nu existau ca fel în sine ci numai ca garnitură alături de fripturile de tot felul, brânza cu roșii nu era apreciată de nimeni iar paste făinoase mâncam doar în post și evident, nu integrale. Anna nu mânca miere și nu primea nici propolis, acum tratăm virozele cu ele și cu sucuri proaspete de fructe. Nu mai consumăm zahăr alb ci doar brun, nerafinat, din trestie de zahăr. Nu mai consum zaharină. Cât despre mine, dacă cineva mi-ar fi spus că voi mânca des în curând vlăstari de lucernă sau cereale hidratate, boabe de hrișcă, migdale înmuiate, etc. aș fi zâmbit poate cu neîncredere.
Sincer, prevăd că vor fi chiar și economii, chiar dacă nu mă interesează asta în mod special, dar va fi interesant de văzut cam ce sume de bani cheltuiam pe prostii sau lucruri inutile sau pe alimente nesănătoase. Voi continua să gătesc pentru ai mei feluri tradiționale și mult mai
ușoare de mâncare, fără carne, evident că voi pregăti copilului și dulciuri de casă (dacă tot e mare amatoare, măcar să se dezvețe de
kinder!), dar în ceea ce mă privește, țelul meu e să mă hrănesc din ce
în ce mai mult cu alimente neprocesate, cât mai naturale și mai proaspete.
Și ca să vă fac poftă și să vă deschid apetitul pentru alimentele
sănătoase, iată ce am păpat eu zilele astea bun: mure proaspăt culese de mine la Rânca,
Salată cu roșii, ardei roșu, castraveți, spanac proaspăt, ceapă roșie, germeni de schinduf și lucernă, măsline kalamata, hrișcă hidratată, ulei de măsline extravirgin, zeamă de lămâie, sare de mare. O bombă de energie după care peste jumătate din zi nu mai am nevoie de nimic!
O să mai scriu despre alimentația noastră, despre greutăți pe care le întâmpin, despre nelămuriri, despre încercări cu rezultate bune sau slabe, despre planuri de viitor, despre stil de viață în general. Până atunci, keep in touch!











9 comentarii:
Auu, ce pofta ne-ai facut scumpo..mure..lucerna, hrisca.. :)
E foarte bine ca esti consecventa in alegerile tale spre o viata mai sanatoasa si spre o administrare mai buna a ceea ce iti daruieste Dumnezeu.
Deci tu stai pe langa Muntii Parang?
Foarte fain ca faci kefir in casa. Si noua ne place foarte mult.
Cu laptele as putea sa zic ca sa incerci laptele de capra; daca ai pe cineva cu capre.
Va doresc multa sanatate si pace de la Dumnezeu
Sakura, multam! Eu am barbat oltean si am venit dupa el la Craiova, avem in jur de 100 km pana la Ranca sau imprejurimi si ne place mult zona, mergem des. Cat despre laptele de capra, din pacate nu prea am de unde. Stiu despre el, in copilarie il beam crud (mamaie crestea capre)insa aici nu am de unde sa cumpar. Te pup si iti doresc si eu toate cele bune!
Zambesc si eu alaturi de tine, nu ma vedeam mancand vlastari sau cereale, sua hrisca, sau naut, fie ele crude sau preparate .... Si noi am facut schimbari in ceea ce priveste mancarea in primul rand, dar la noi culmea vine de la copii, ei incep sa refuze carnea (chiar daca o consumam moderat), sa nu se simta bine dupa consumul de lapte, sa prefere mancarea vegetariana dar de cele mai multe ori pe cea cruda, legume, fructe, seminte ... raw cum i se mai spune. O fi un curent sau trend nu ma impresioneaza prea mult cat faptul ca ne-am intors la 180 de grade, si asta datorita copiilor; ne-am trezit cum s-ar spune ...
Sanatate si numai bine va doresc!
AlinutzA, deștepți copii aveți! Cu obiceiuri și gusturi foarte sănătoase! Ar fi bine dacă aș vedea-o și eu pe fie-mea să mănânce crudități! Eu mă lupt serios cu ea să nu mai ceară dulciuri, ciocolată, să mănânce fructe, legume, etc. Sănătate și toate cele bune!
Draga Marilena,
Ai scris minunat, mie mi-a mers la inima articolul.
Adeseori ma gandesc, cum m-as simti eu acum, daca ai mei nu m-ar fi indopat din frageda pruncie cu dulciuri (saracii de ei credeau ca-mi fac un mare bine, daca imi dau toate "bunatatile" de care fusesera ei privati in timpul razboiului si in timpurile grele de dupa...) si tot felul de alte minuni (cereale de la o luna, oua in prostie (si eu sunt alergica la oua!!!), lapte de vaca, etc.). Sa nu crezi ca ii judec pe parintii mei, din contra, au toata intelegerea mea, pt. ca ei au o mare scuza: pe vremea aceea (acum peste 40 de ani), nu era posibila o informare corecta, din simpla lipsa a accesului la informatie. Noi astazi, in epoca Internetului nu mai avem aceasta scuza, gasesc ca suntem datori sa ne informam temeinic si sa fim exemple pozitive pt. copiii nostri, este o obligatie primordiala a noastra ca parinti!
Ce vor face copiii nostri mai tarziu (ai mei se indoapa cu toate prostiile cu orice ocazie: aniversari, sarbatori, etc.), aceasta este alta treaba, cum o vrea Dumnezeu, eu personal insa nu imi voi putea reprosa niciodata ca nu am facut tot ce mi-a stat mie in putinta!
Doamne ajuta!
Cu drag mare de tot,
Mihaela
Draga Mimi, multumesc mult pentru comentariu! Si eu am o adevarata lupta cu sotul acasa, el e cel care ii cumpara Annei toate dulciurile din lume, chiar daca stie ca nu e corect asa. Culmea este ca eu la parinti am fost alimentata intr-un mod corect, sotul meu nu. Iar dupa casatorie, eu am adoptat o parte din obiceiurile lui alimentare, pentru ca doream sa-i gatesc mereu ceea ce-i place (nu dorea deloc verdeata, eu totusi foloseam si tocam marunt totul, manca multa carne, lactate multe si grase, etc.). Sotul meu a dus pe picioare timp de 7 ani o litiaza biliara care inainte de mine il trimitea la Urgenta cel putin o data pe luna! Si asta numai faptului ca eu gatesc destul de dietetic. Doar ca nu a fost de ajuns, multe alte greseli s-au strecurat in bucataria mea si deci si in farfurie. Iar Anna a mostenit efectiv toate preferintele tatalui ei, daca in primii 3 ani manca tot ceea ce ii dadeam eu, legume, fructe, etc. dupa ce a mai crescut a inceput sa refuze si din ce in ce mai mult seamana cu tati la gusturi. Cam cu asa ceva ma confrunt eu, slava Domnului ca macar m-am trezit intr-un final!
si eu incerc sa ma alimentez cat mai sanatos , nu stiu cat reusesc , nu am sustinere deloc acasa...dar , eu incerc !
Coco, important este sa fii perseverenta! Nimeni nu-i poate impune cuiva cum sa manance!
E foarte bun regimul alimentar fara carne si E-uri. Dar costa foarte mult si necesita timp si efort. E drept ca decat sa dai banii la medic si sa te chinui, e mult mai bine asa. In legatura cu vinul, atentie la anemii. Un pahar d evin cu miere si patrunjel, fiert 3 minute e si leac pentru inuma, e si bun la gust si regenereaza sangele.
Trimiteţi un comentariu