Predica la Nasterea Domnului (II)

Evanghelia despre magii de la rasarit

(la liturghia din Ziua de Craciun)

Matei 2:1-12

”Luca vorbeste despre Cezarul roman, August, si despre pastorii din Betleem, pe cand Matei nu pomeneste despre ei. Pe de alta parte, Matei vorbeste despre Irod, imparatul Iudeii si craii de la rasarit, pe cand Luca nu pomeneste despre ei. Ce inseamna aceasta? Nu inseamna aceasta nedesavarsire si neintregire? Nu; aceasta inseamna mai degraba implinirea celor doua izvoare care se intregesc si se desavarsesc unul pe celalalt. Dar cineva va pune intrebarea: daca nu s-ar fi intregit unul pe celalalt, ar fi pomenit Luca de Cezarul roman in legatura cu craii de la rasarit, si Matei de imparatul Irod impreuna cu pastorii? La prima vedere, s-ar parea ca ambii Evanghelisti se intregesc unul pe celalalt asa ca povestirea lor sa nu scape nimic, fie din frumusetea din afara, fie din continutul launtric. Daca pastorii nu ar fi putut, la fel ca si craii de la rasarit, sa aduca la cunostinta imparatului Irod si a carturarilor Ierusalimului, ca noul Imparat S-a nascut in lume? In cazul acesta, ca si in celalalt, Irod nu ar fi dat porunca cumplita de ucidere a multor copii din Betleem si dimprejur, fara indoiala. De asemenea, nu ar fi fost intelept sa pomeneasca de Cezar August impreuna cu craii de la rasarit, decat impreuna cu pastorii din Betleem? Nu, pentru ca asa cum pastori cei simpli nu au putut avea nici o inraurire asupra lui Cezar, tot asa nu au putut nici craii de la rasarit, care au aparut pe neasteptate in Betleem si indata au si disparut, intocmai ca steaua care i-a condus.

Dar aceasta este numai socoteala omeneasca, dupa chipul unei minti lumesti nestatornice si slabe. Totusi, potrivit gandirii adanci si ascunse, din spatele povestirilor celor doi Evanghelisti despre nasterea Mantuitorului, numai in acest fel a fost drept si bine, ca cei doi Evanghelisti au randuit toate persoanele la locurile lor: in chipul acesta si nu in altul. Cezar August trebuie sa fie pomenit in acea Evanghelie, si in acel capitol al Evangheliei, in care sunt pomeniti pastorii din Betleem, si Irod in acea Evanghelie si capitol in care sunt pomeniti craii de la rasarit. De ce? Pentru a lamuri nepotrivirea dintre acesti oameni, pentru si impotriva lui Hristos, pentru si impotriva adevaratei intelepciuni Dumnezeiesti, cat de puternic cu putinta. Sfantul Apostol Pavel spune: "Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari." (I Corinteni 1:27). In zilele acelea, nu se afla nici unul mai puternic, dupa socoteala lumeasca, decat Cezar August, si nici unul mai slab, mai sarac ori mai putin cunoscut decat pastorii din micutul si necunoscutul Betleem. Domnul Iisus S-a nascut printre acestia slabi, saraci si necunoscuti dupa parerea oamenilor; aceasta li s-a aratat mai intai lor si ei au fost primii care au laudat slava Lui. Puternicul Cezar August a murit in slabiciune omeneasca, ramanand pana la moartea lui in umbrele necunoscutului si ale amagirii de sine. Pe de alta parte, nici un popor din lume nu s-a socotit mai intelept decat acela condus de imparatul Irod. Iudeii au nesocotit alte popoare, considerandu-le josnice si mai proaste decat ei. Ocarmuitorii si carturarii iudei socoteau ca numai ei singuri cunosteau adevarul si ca ei singuri tineau cheile cerului. Dar cand cerul s-a deschis larg si cand Domnul Hristos a venit ca sa-i ridice pe oameni la cer, ei au orbit si nu au vazut nimic, in timp ce aceia care erau nesocotiti de ei, nefiind iudei, au intrat cu Hristos prin portile deschise ale cerului. Si astfel avem acest intamplare de negrait, cand Irod, auzind despre Imparatul imparatilor cel nou-nascut, s-a grabit sa-L omoare, si mai marii sai sfatuitori invatati si carturarii cei mandri ai Ierusalimului nu au socotit ca trebuie sa faca o calatorie de doua-patru ceasuri pana la Betleem ca sa-L vada pe El, care fusese asteptat vreme de patruzeci de neamuri de la Avraam, in timp ce craii de la rasarit, dintr-o tara a paganismului intunecat, calatorisera luni de zile pentru a aduce slava Imparatului Hristos - si astfel sa implineasca proorocirea marelui Isaia: "Cautat am fost de cei ce nu intrebau de Mine, gasit am fost de cei ce nu Ma cautau. Si am zis: ‘Iata-Ma, iata-Ma aici, la un neam care nu chema numele Meu! Tins-am mainile Mele in toata vremea catre un popor razvratit, care mergea pe cai silnice, dupa cugetele sale’." (Isaia 65:1-2).

Intre Cezarul roman pe de o parte, si pastori din Betleem, pe de alta parte, nu se afla asemanare in puterea, bogatia si maretia pamanteasca. Intre Irod si carturarii din Ierusalim pe de o parte, si craii de la rasarit, pe de alta parte, se afla o neasemanare in cunoasterea adevarului curat, in cunoasterea adevaratului Dumnezeu. Domnul a socotit drept sa aleaga saracii si paganii si, prin ei, sa-i rusineze pe cei mari si mandri. Caci, inainte de a-i rusina Dumnezeu, ei L-au rusinat pe Dumnezeu prin mandria si neascultarea lor. Cei mai mari vrajmasi ai lui Dumnezeu - si prin aceasta au fost cei mai mari vrajmasi chiar ai lor - sunt aceia care au ajuns mandri, fie pentru bogatiile lor pamantesti, fie pentru puterea sau invatatura lor. Mandria celor mari si mandria celor invatati zideste o piedica de netrecut intre oameni si Dumnezeu si este cel mai mare vrajmas in calea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu are nici un vrajmas, nici nu poate sa aiba, cine poate sa-I faca Lui vreun rau? A fi vrajmasul lui Dumnezeu nu inseamna nimic altceva decat a fi propriul vrajmas. A-L izgoni pe Dumnezeu din viata cuiva nu inseamna nimic altceva decat a se sterge pe sine din Cartea Vietii. Si oamenii mandri ai puterii din lumea aceasta, si carturarii cei mandri, care socotesc ca L-au scos pe Dumnezeu afara din viata lor si din lume, de fapt s-au scos pe ei afara din Cartea Vietii. Increderea in gandul lor ca L-au scos pe Dumnezeul Cel viu afara din lume este la fel cu convingerea nebunului care ar inchide ochii si ar striga ca a smuls soarele stralucitor de pe cerul instelat. Bogatii mandri si carturarii cei mandri reprezinta, din fericire, o mica parte a oamenilor, caci se afla mai multi oameni sarmani in lume decat bogati si mai multi saraci cu duhul decat invatati cu mandrie. De aceea, se poate spune ca oamenii mandri si bogati ai Romei si carturarii mandri ai Ierusalimului sunt cei putini, in timp ce pastorii saraci din Betleem si craii de la rasarit, cu setea lor dupa adevar, sunt oamenii cei multi din vremea nasterii lui Iisus. Acesti saraci cu duhul sunt cei mai buni, alesi ai Imparatiei lui Hristos si mai sunt si aceia pentru care este mai greu sa intre in aceasta imparatie decat ii este camilei sa treaca prin urechile acului.

Cine sunt acesti crai de la rasarit? Si cum s-a intamplat ca au venit si au dat slava noului-nascut Iisus? Nu putem spune lamurit din care tara rasariteana au venit ei la Ierusalim - din Persia sau Egipt, sau poate din Babilon sau India cea indepartata. Ei au pornit de fapt, implinind o minunata traditie, din diferite tari din rasarit si, intalnindu-se pe drum unul cu altul, au continuat sa mearga impreuna pentru a aduce slava lui Mesia? Dar cunoasterea in de-amanunt a tarii rasaritene din care au venit ei, este o problema marunta. Lucrul cel mai important este acela ca ei au venit in numele intregului rasarit drept-maritor de stea, pentru a aduce slava stelei celei mai stralucitoare a cerului din istoria lumii. Evanghelistul vrea sa ne spuna aceasta - ca ei au venit din rasarit in numele rasaritului, nu in numele unei singure tari sau popor, pentru a da slava Noului-Nascut.”

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sfantul-nicolae-velimirovici-predici/predica-nasterea-domnului-82536.html