De frig si plictiseala, cateva ganduri...

E cumplit de frig afara! Am avut -22 C, daca nu si mai bine! Am asa o nevoie ciudata de tabieturi noi, sunt plictisita, stau cu fie-mea in casa de cateva zile bune si cu greu il lasam pe tati sa se aventureze prin nameti, din pacate pentru el nu exista optiunea de a sta la tv sau pc sau pur si simplu, cu nasul intr-o cana cu ceai fierbinte.
La inceputul zapezii ne-am bucurat si eu si Anna, venea la timp dupa plecarea noastra la Ranca in cautare de ceva zapada (deh, copilul din dotare dorea la sanius). Pentru noi a fost prima zapada din iarna asta, cred ca deja v-ati dat seama!! Chiar ma gandeam cu tristete ca nu vom vedea vreun fulg, insa ma multumeam si cu lipsa gerului. Dar pe principiul ”de ce ti-e teama, de aia nu scapi”, dupa 3 zile de ninsoare linistita ca-n basme, a venit un ger crancen. Mi-e mila si de caine care sta afara in cusca!
In casa am terminat curatenia generala, am schimbat iar toata randuiala in camere, am mutat mobila de colo colo, mai am mici amanunte de care nu am chef pe frigul asta. Si pentru ca am avut treaba in casa, am cam rarit-o cu internetul si a inceput sa-mi placa din nou sa-mi vad de alte treburi. Ma streseaza ca peste tot, net, tv, se discuta politica. Si cum noi, romanii nu suntem oamenii schimbarilor drastice nici macar atunci cand ele se impun, m-am cam plictisit de felul cum expune mass media situatia sociala, de demagogia, ipocrizia si lipsa de demnitate a celor carora desi li se striga lucruri greu de rabdat pentru cineva cu un strop de bun simt, lor tot le tremura degetele tinandu-se strans de scaune, tot se fac ca nu aud, sfidand pe toata lumea dupa ce au distrus atatea! Si pentru ca senzatia de sila nu este una cu care sa ma pot obisnui si pe care sa o pot tolera la propria mea persoana, spun doar atat: ce-o vrea Dumnezeu cu noi, cu poporul asta, cu toate! Din scarba de nedreptate poti cadea repede in pacat, ajungand sa te scarbesti de oameni (ce-i drept, doar de unii dintre ei) iar mie nu-mi place ce iese din om cand ajunge sa-i fie sila de o anume situatie. Am vazut pe net, multi oameni extrem de afectati de ceea ce se intampla, unii pe care ii cunosc sunt afectati intr-un fel care nu aduce nimic bun si chiar daca stiu ca asa nu se mai poate, am cautat sa ma detasez si sa-L rog pe Dumnezeu sa rezolve cum stie El mai bine starea asta de fapt, observand ca noi, poporul, nu suntem in stare. Din fericire pentru mine, inca mai pot avea rabdare. Insa mai stiu si ca rabdarea nu mai poate fi ceruta de la oameni atunci cand iti rabda copiii de foame in casa, sau cand mori de frig sau cand...simti ca nu mai poti continua daca nu apare si ceva bun. Prea multi din tara asta se zbat la limita subzistentei! Pentru ei a devenit imposibil sa mai aiba rabdare! Nu spun ca pe noi nu ne-a afectat criza in care suntem, as minti, dar nu suntem intr-o situatie disperata. Si totusi, nu pot sa nu ma gandesc ce vremuri va apuca copilul meu in tara asta...si sa nu ma intreb de ce nu se mai respecta nici o lege, de ce sunt oamenii din categoriile defavorizate sacrificati de cativa ani incoace, de ce elitele sunt batjocorite si luate in zeflemea, de ce tot ce se face este mediocru si fara vreun rezultat bun pentru oameni in timp, de ce saracia nu se vede si la varf, etc., etc. Stiu, ati tot auzit lucrurile astea, de-aia nici nu vreau sa continui cu intrebarile retorice, nu ajuta pe nimeni, toti stim in ce situatie e tara noastra. Si nu vreau ca aceasta postare a mea sa devina una legata de politica, chiar daca eram convinsa ca si eu voi rabufni candva. Concluzia e una: atata timp cat de la varful tarii, din toate functiile de conducere lipseste Dumnezeu, lucrurile vor merge la fel de prost, invariabil mai prost decat pana acum. Unii spun ca ortodocsii practicanti nu trebuie sa se preocupe de politica ci sa vietuiasca in smerenie. Maaare greseala! Daca oamenii care ajung in pozitii de lider in tara asta nu-L aduc la fraiele tarii pe Dumnezeu, nici deciziile luate pentru tara nu vor fi indreptate catre oameni si nevoile lor si nimic din ce vor face, chiar si cu buna intentie initial, nu va fi lucru binecuvantat! Cei care merg in toate cu Dumnezeu de mana vietuiesc in smerenie si departe de carma tarii (curand poate ca vor fugi in codru sa se faca toti sihastri!), iar cei care au apucat fraiele, au uitat de Dumnezeu si de aproapele demult. Si noi, restul, asteptam ca o clica de necredinciosi sa decida pentru noi si copiii nostri...Cam asa sta treaba.