Nihil sine Deo

‎"Copii sunt binecuvantati "

2012-01-26T11:48:00.000+02:00

"O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câtiva ani, însă, preotul a întrebat-o:

- Ce e cu voi de nu aveti copii? Aveti probleme cu sănătatea?

- Nu, părinte.

Sotul femeii era de fată:

- Nu, părinte, suntem sănătosi. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtăsanie pentru asta, dar dacă sfintia voastră îi îngăduiti…

- Eu? Eu nu îngădui asa ceva. Preotii nu pot fi îngăduitori cu păcatul. Nu stiam nimic. Of, de asta e bine ca amândoi sotii să aibă acelasi duhovnic, să fie călăuziti pe acelasi drum, nu unul într-o parte si unul în alta.

Femeii îi spuse:

- Îti dau dezlegare să mergi la duhovnicul sotului tău. Si cât de curând vreau să aud că ai rămas însărcinată. Terminati cu prostiile!

Femeia s-a dus la duhovnicul sotului ei si a început să ducă o viată crestină. A făcut prima spovedanie completă din viata ei. Si apoi a renuntat să mai ia pilule contraceptive. Au trecut câteva luni si a rămas însărcinată.

Nu după mult timp, însă, în viata lor au început să apară tot felul de necazuri si ispite. Întâlnindu-se pe stradă cu fostul ei duhovnic, l-a întrebat:

- Părinte, cum se face că înainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce în ce mai multe probleme?

- Înainte, când vă fereati să faceti copii, adică fugeati de una din cele mai importante cruci ale familiei, dracii vă lăsau în pace. Pentru că dragostea egoistă în care trăiati era de ajuns ca să vă pierdeti mântuirea. Acum, însă, când ati înteles că trebuie să faceti copii, când asteptati un copil, începeti să mergeti pe drumul cel bun. Înainte, toate faptele voastre bune erau puse în umbră de lasitatea voastră, de frica voastră de a avea copii care să vă stânjenească, copii care să vă mănânce timpul. Acum dracii se luptă cu voi, pentru că stiu că mergeti pe calea mântuirii. Ar trebui să vă bucurati că aveti necazuri. E semn bun. E semnul că Dumnezeu vă învată să urcati pe scara raiului."

din :Patericul mirenilor via Facebook

Se va preda religia și la clasa pregătitoare!

2012-01-20T13:28:00.001+02:00

Comisia de lucru a Patriarhiei Române pentru elaborarea Comisia de lucru a Patriarhiei Române pentru elaborarea noilor programe la disciplina religie s-a întâlnit zilele acestea la Centrul social 'Casa Spiridonia' din Capitală. Cu această ocazie s-a definitivat programa la religie pentru clasa pregătitoare care va fi introdusă din anul şcolar 2012-2013.

Noua Lege a educaţiei prevede ca din anul şcolar 2012-2013 să fie introdusă o nouă clasă, denumită clasa 0 sau pregătitoare, care va precede actuala clasă întâi din planul de învăţământ. Această modificare presupune ca pentru disciplina religie să fie întocmită o nouă programă pentru copiii care vor intra de la toamnă în această nouă clasă. Comisia de lucru a Patriarhiei Române s-a întâlnit în zilele de 16 şi 17 ianuarie şi a elaborat noua programă cerută la disciplina religie pentru clasa pregătitoare. Părintele Constantin Pătuleanu, consilier patriarhal la Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, ne-a spus: 'În conformitate cu Legea educaţiei, care prevede ca din anul 2012-2013 să funcţioneze această clasă pregătitoare, se va lucra şi la modificarea tuturor programelor analitice la religie pentru clasele I-XII, lucru ce se va întâmpla pe parcursul anului 2012'. Comisia de lucru a căutat ca prin noua programă şcolară să nu mai fie pus accentul pe învăţarea unor noţiuni, ci caracterul orelor de religie să aibă un aspect formativ şi educativ în edificarea unor caractere creştine.

'În noua programă s-a urmărit renunţarea la perspectiva scolastică. Am încercat să eliberăm acele lucruri care încarcă memoria copiilor şi dorim să punem accent pe formare, şi nu atât de mult pe informare. Profesorii de religie trebuie să formeze deprinderile creştine, caracterul creştin, prin inducerea dragostei faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică. De asemenea, trebuie să le formăm copiilor deprinderile în relaţiile cu părinţii, în relaţiile cu semenii, în relaţie cu creaţia, cu natura', a precizat părintele Constantin Pătuleanu.

Potrivit legii, în clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. Clasa pregătitoare se organizează în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, acreditate sau autorizate. Întâlnirea, convocată de Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei, a reunit reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, dar şi specialişti în educaţie de la mai multe instituţii teologice din ţară.

'Programa la religie la clasa pregătitoare, care va intra în vigoare în septembrie 2012, are ca tema majoră: 'Dumnezeu este cu noi prin descoperire şi iubire'. Ulterior aprobării acestei programe, Patriarhia Română va propune noi programe la religie şi pentru celelalte clase, în condiţiile în care, conform art. 16, alin. 1 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, un elev poate încheia parcursul şcolar în clasa a IX-a ('învăţământul general obligatoriu este de 10 ani şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial'), ceea ce presupune o nouă viziune unitară asupra programelor la religie', a arătat diac. George Jambore, inspector pentru disciplina religie în cadrul Sectorului Teologic-educaţional al Patriarhiei Române.

Sursa: aici

Top plante otrăvitoare care cresc pe lângă noi

2012-01-20T11:18:00.000+02:00

Nu știu dacă știți deja despre toate, eu nu cunoșteam decât câteva specii de plante toxice, este totuși important să cunoaștem ce dușmani plantăm în ghivece sau grădini!

Am găsit aceste materiale foarte folositoare căutând să mă documentez despre ciuperci, de care sunt foarte pasionată de câțiva ani de zile. Am foarte mult respect pentru cei care cunosc în amănunt ciupercile, tare mi-aș dori să pot petrece o zi în compania unui om care stăpânește acest domeniu! Nu știu dacă această pasiune a mea (la care în treacăt fiind spus am și renunțat de câteva ori, socotind că mă depășește) se datorează faptului că sunt o mare iubitoare de ciuperci comestibile din flora spontană, sau dacă nu cumva mă incită prin faptul că este un domeniu extrem de complex unde o eroare cât de mică poate deveni fatală. Nu știu, recunosc că încă nu mă bazez exclusiv pe cunoștințele mele pentru a gusta liniștită dintr-o ciupercă culeasă de mine, dar chiar și în lipsa degustării, tot am cules diferite tipuri de ciuperci pentru a avea material didactic acasă, în fața calculatorului sau alături de cărțile pe care mi le-am achiziționat deja. Chiar dacă cunosc deja câteva specii de ciuperci indubitabil comestibile și fără corespondent în rândul ciupercilor toxice, rămâne o variabilă: unii oameni pot suferi intoxicații chiar la ciupercile comestibile. Așadar, sfatul meu de ciupercar amator este: nu consumați nici o ciupercă pe care nu o cunoașteți foarte bine! Chiar și un cm din pălăria unei ciuperci (spre exemplu Amanita phalloides, foto mai jos) vă poate ucide! O să revin cu articole despre ciuperci, nu am scris deloc despre asta pe blog.

În continuare, revin la lista plantelor otrăvitoare care cresc fie în flora spontană, fie în propriile ghivece sau grădini.

1. Leandru (Nerium Oleander)

Toate partile acestui tufis atractiv sunt toxice, mai ales frunzele si tulpinile lemnoase. Cele mai grave cazuri de intoxicatii au implicat ingerarea de frunze, acestea provocand grave probleme digestive, cardiace si dermatita. Este cea mai daunatoare planta din lume, in 2002, existand in Statele Unite 847 tipuri de otrava cunoscute omului, toate continand leandru. Exista de asemenea, nenumarate cazuri de sinucidere in sudul Indiei prin consumul de seminte pudra de leandru.

2. Dieffenbachia

Foto: valentine.gr
O muscatura din frunza cauzeaza instantaneu in interiorul cavitatii bucale, o durere intensa. Acesta planta, cultivata si acasa este una dintre cele mai frecvente cauze in ranirea copiilor. Toate partile plantei sunt otravitoare, provocand senzatia de ardere intensa, iritatie si imobilitatea limbii, gurii si gatului. Inflamarea poate fi suficient de grava pentru a bloca respiratia conducand in cele din urma la moarte. Dieffenbachia este considerata una dintre cele mai daunatoare plante de pe pamant.

3. Matraguna (Atropa Belladonna)

Toate componentele acestei plante contin toxine. Plantele tinere si semintele sunt deosebit de otravitoare provoacand greata, crampe musculare, paralizie, adesea fatale. Matraguna sau belladonna este una din plantele cele mai toxice gasite in emisfera vestica. Copiii se intoxica prin consumul a mai putin de trei boabe. Indigestia cauzata de o frunza de Belladonna poate fi fatala pentru un adult. In general radacina plantei este partea cea mai toxica.

4. Ciumafaie (Datura Stramonium)

Aceasta iarba este cauza primelor cazuri de otravire prin plante inregistrate in Statele Unite, in districtul Jamestown. Toate partile buruienii, cunoscuta sub o varietate de nume precum datura, ciumafaie sunt otravitoare, provocand o stare de sete anormala, probleme de vedere, delir, incoerenta, coma- toate acestea fiind deseori fatale.

5. Trompeta Ingerului (Brugmansia)

Foto: safiitusanatos.manager.ro

Toate componentele acestei plante contin alcaloizii scopolamini tropani si atropina.

6. Omagul de gradina (Aconitum variegatum)

Toate partile sunt extrem de otravitoare. Razboinicii antici o foloseau pentru a otravi rezervele de apa ale dusmanilor, fiind de asemenea folosita in trecut pentru uciderea lupilor. Cauzeaza senzatie de arsura, furnicaturi, amorteala in interiorul cavitatii bucale, apoi in intestin urmata de varsaturi si se incheie prin moarte prin asfixiere.

7. Omag (Aconitum napellus)

Otrava este concentrata indeosebi in pastaile cu seminte necoapte si in radacini, dar toate componentele sunt otravitoare. Cauzeaza probleme digestive si nervoase, sucul plantei fiind adesea fatal. Actorul canadian Andre Noble a murit din cauza intoxicatiei cu aconitina in 2004, dupa ingerare accidentala. Mai multe specii de Aconitum sunt folosite ca otravuri pentru sageata. Minaro din Ladakh o foloseau pe sagetile lor pentru a vana, in timp ce in Japonia Ainus utilizau o specie de Aconitum pentru vanatoarea de ursi, iar chinezii o foloseau atat pentru vanatoare, precum si pentru razboi.

8. Tisa (Taxus Baccata)

Semintele sunt otravitoare, desi mai toate partile plantei contin alcaloizi taxani, cu exceptia unui punct rosu din continutul fructelor. Semintele sunt cele mai otravitoare, cauzand moartea rapida atunci cand sunt ingerate.

9. Ageratina altissima

Foto:http://www.wildflower.org/plants/result.php?id_plant=AGALA

Toate componentele plantei sunt otravitoare, provocand greata si varsaturi. Consumate de bovine, carnea si laptele sunt contaminate, cauzand otravirea prin tremetol sau asa numita boala a laptelui (putem aminti in acest caz, cauza de deces a lui Nancy Hanks, mama lui Abraham Lincoln). Este de asemenea otravitoare pentru cai, capre si oi, semnele de otravire la animale incluzand depresie si letargie, secretii nazale, salivatie excesiva, postura corpului arcuita si respiratie rapida sau dificila.

10. Cucuta

Partea cea mai otravitoare este radacina, planta fiind uneori confundata cu pastarnacul, din cauza radacinilor tuberculate albe. Aceasta este o eroare care poate fi de multe ori fatala, avand in vedere ca Cicuta este extrem de otravitoare, fiind considerata cea mai toxica planta din America de Nord si devenind fatala atunci cand este inghitita, provocand convulsii violente si dureroase. Desi, de-a lungul secolelor, un numar mare de oameni au murit din cauza otravirii cu Cucuta, procentajul de animale ucise este mult mai mare, cauzand moartea in mai putin de 15 minute.

11. Arborele de tutun (Nicotiana Glauca)

Arborele de tutun este la origini o planta din sud-vestul Statelor Unite. Nicotiana a fost responsabila pentru un mare numar de decese cauzate de obicei prin consumul de frunze introduse accidental in salata.

12. Salcam galben (Anagyroides Laburnum)

Foto: plantpedia.ro

Toate partile plantei - in special semintele din pastai - sunt otravitoare. Laburnum provine din Europa si poate fi letala daca este consumata in exces. Simptomele pot include somnolenta intensa, varsaturi, miscari convulsive, coma, aparitia de spume in zona gurii si pupile inegal dilatate.

13. Mancinella Hippomane

Mancinella este unul dintre cei mai otravitori copaci din lume, originar din America Centrala si Caraibe. Numele de Mancinella este derivat din termenul spaniol Manzanilla care inseamna "mar mic", deoarece frunzele si fructele ii arata ca de mar. Toate componentele acestui copac contine toxine puternice, care secreta o substanta alba, ca laptele, in timpul precipitatiilor. Se spune ca in urma adapostirii sub copac in timpul ploii poti prezenta rani ale pielii prin simplul contact cu acest lichid, iar incendierea poate provoca orbirea in cazul in care fumul ajunge in ochi, iar fructele pot fi si ele fatale daca sunt consumate.

Caraibieni utilizau seva acestui copac pentru a otravi proiectilele armelor si erau recunoscuti prin otravirea cu frunze a rezervelor de apa ale dusmanilor. Ca o forma de tortura, isi legau victimele de acest copac lasandu-i expusi.

14. Narcisele

Confundarea bulbului acestei plante cu ceapa este cauza cea mai frecventa de otravire. Planta este originara din Europa, Africa de Nord si Asia. Toate soiurile contin otrava lycorine alcaloid, concentrata mai ales in bulb dar si in frunze.

15. Abrus Precatorius

Samanta de abrus a carei valoare era evaluata la origini in bijuterii, este extrem de otravitoare. Semintele sunt adesea folosite ca margele si la instrumente de percutie. Este putin probabil sa dauneze in cazul ingerarii directe avand in vedere ca este invelita intr-un strat mai dur. Toxinele acestei plante sunt o ruda apropiata cu cele ale ricinului numit abrin. O molecula de abrin va face inactivi pana la 1500 ribozomi pe secunda, simptomele fiind identice cu cele provocate de ricin, cu exceptia faptului ca doza letala din ricin este de aproximativ 75 ori mai mare decat doza fatala de abrin, care poate ucide si la ingerarea a mai putin de 3 micrograme.

A confectiona bijuterii din seminte de jequirity este periculos, existand cazuri de deces cauzate de o simpla intepatura in deget in timp ce semintele erau pregatite pentru decorarea ca margele.

16. Sumac otravit (Toxicodendron Vernix)

Este considerata o buruiana "nociva" si este privita ca o buruiana invaziva in SUA. Sumacul otravit este mult mai agresiv decat celelalte doua rude, iedera otravita si stejar otravit. Potrivit unor botanisti, aceasta planta este specia cea mai toxica din Statele Unite. Otrava se manifesta prin inflamari dureroase, prelungite si eruptii. Sumac otravit este un arbust sau arbore mic ce creste pana la 7 m (20 ft) inaltime. Toate componentele plantei contin o rasina numita urusiol care provoaca iritarea pielii şi a membranei mucoase la om. Inhalarea fumului cauzeaza diaree si alte iritatii interne.

17. Dendrocnide moroides

Tribul Ilocanos din Filipine a numit aceasta planta "Lupa". Dendrocnide este un arbust mare, originar din zona padurilor tropicale din Filipine, Australia de Nord Est, Mollucas si Indonezia, fiind cunoscut mai ales pentru intepatura cauzata de firele care acopera in intregime planta si care elibereaza o toxina puternica atunci cand e atinsa. Este specia cea mai agresiva de copac intepator, contactul cu frunzele sau crengile cauzand o eliberare de siliciu in aliajul dur al firelor pentru a putea penetra pielea. Intepatura provoaca o senzatie dureroasa, care poate dura zile sau chiar luni, iar zona afectata se prezinta acoperita cu pete mici de culoare rosie care se unesc mai apoi pentru a forma o masa compacta, inflamata de culoare rosie. Intepatura poate provoca moartea unui om si poate ucide, de asemenea, caini si cai.

18. Crocus de toamna (Colchicum autumnale)

Mai este numita "Crocus de toamna", "sofran de lunca", asemanandu-se cu adevaratele branduse, doar ca infloreste toamna. Planta contine o otrava mortala numita colchicina, un medicament util, cu un indice terapeutic mic. Simptomele de intoxicatie cu colchicines seamana cu cele de arsenic si nu exista nici un antidot.

19. Antiaris Toxicaria - Arborele cel mai toxic din lume

Antiaris Toxicaria este cel mai otravitor copac din lume. Lichidul alb de pe coaja, atunci cand este atinsa de animale sau de om, provoca moartea prin paralizarea sistemului respirator. A fost utilizat de vanatorii din America de Sud, Africa si Asia. Fructele coapte sunt comestibile, ele fiind dulci, cu gust usor amar, dar ar trebui sa fie consumate doar la maturitate. In caz contrar, planta in intregime este otravitoare. S-au observat cazuri in care pasarile au cazut ca secerate pentru ca au supt nectarul din flori.

20. Amanita - cea mai otravitoare ciuperca din lume

Ciuperca cea mai toxica din lume este Amanita phalloides cunoscuta si sub numele de Palaria Mortii, fiind larg raspandita in intreaga Europa. 30 de grame, sau o jumatate din palaria acestei ciuperci sunt suficiente pentru a ucide un om. In 2006, o familie de trei membri, din Polonia a fost otravita, ducand la moartea unuia si supravietuirea celorlalti doi care au necesitat transplanturi de ficat. Toxicitate nu se reduce prin fierbere, congelare, sau uscare.

Dintre victimele celebre ale otravirii cu ciuperca Palaria Mortii, amintim moartea Imparatului Roman Claudius, Papa Clement al VII, tara Natalia Naryshkina si Imparatul Roman Carol al VI.

Aceste plante s-au dovedit a fi foarte periculoase pentru om. Am adaugat "Palaria Mortii" pe aceasta lista ca un bonus, cu toate ca nu e o planta de a carei toxicitate populatia este avertizata frecvent. Deci, daca esti in padure sau in oras, fii intotdeuna precaut.

Redactia Infogradina.ro

Articol preluat de aici:http://www.infogradina.ro/planeta-verde/planeta-verde/20-de-plante-otravitoare-ii/517/

Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului [ intreg ]

2012-01-19T18:20:00.000+02:00

Pentru Tine, Doamne

2012-01-19T13:00:00.000+02:00

Parintele Dumitru Staniloae - Despre Sfanta Liturghie

2012-01-18T22:37:00.000+02:00

”Parintele Ioanichie Balan: Care este definitia cea mai cuprinzatoare a Sfintei liturghii?

Parintele Dumitru Staniloae: Definitia cea mai cuprinzatoare a Sfintei Liturghii este ca ea este continuarea principala a lucrarii lui Hristos in orice timp. Ea ni-L face prezent si ni-L comunica real pe Hristos, in starea permanenta de jertfa si de inviere, ca sa ne insusim si noi puterea de jertfa opusa egoismului si placerilor trecatoare, si sa intarim in sufletul nostru puterea viitoarei invieri pentru vesnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos si cu semenii.

- In ce masura Sfanta Liturghie este jertfa nesingeroasa a lui Hristos?

- In Sfanta Liturghie are loc prefacerea darurilor noastre de paine si vin in Trupul si Sangele lui Hristos, in starea de jertfa in care s-au transpus ele pe Golgota. Amintirea lui Hristos, starea Sa de jertfa de pe Golgota e asa de accentuata, si El ramane asa de mult in simtirea ei, ca stare de suprema daruire Tatalui, din compatimire si iubire fata de oameni si din vointa de a birui prin ea moartea noastra, incat o traieste neincetat in eficienta ei, dar fara ca ea sa fie o continua varsare a sangelui Sau. In Sfanta Liturghie El preface fundamentul ontologic al painii si vinului in Trupul si Sangele Sau, traite in starea permanenta de jertfa, prin chemarea Duhului Sfant de catre preot, insotita de rugaciunea credinciosilor. Simtirea de catre Hristos a starii de jertfa pentru noi, il tine in gradul cel mai apropiat de noi si gata de a ni Se comunica sub chipul painii si vinului ori de cate ori il chemam prin preot sa faca aceasta.

- De ce se numeste Sfanta Liturghie si Euharistie? Cand anume si cum multumim lui Dumnezeu in timpul Sfintei Liturghii?

- Sfanta Liturghie e toata o pregatire a credinciosilor prin rugaciunile preotului si ale lor, pentru momentele prefacerii darurilor lor de paine si vin in Trupul si Sangele lui Hristos, si ale impartasirii de ele. Aceste doua evenimente spirituale incheie si incoroneaza Sfanta Liturghie. Iar intrucat prezenta Trupului si Sangelui Domnului, spre a se impartasi credinciosii, constituie Euharistia, iar Sfanta Liturghie culmineaza in ea, intreaga Sfanta Liturghie se poate numi si Euharistie. Iar prezenta amintita in scopul amintit se numeste Euharistie, sau "Multumire", pentru ca insusi Hristos a prefacut la Cina cea de Taina painea si vinul in Trupul si Sangele Sau, multumind "Tatalui", pentru ca L-a trimis sa Se faca om si sa Se aduca jertfa prin Trupul si Sangele Sau pentru oameni si sa Se dea lor sub chipul acestora pentru mantuirea lor. E o multumire adusa Tatalui si ca Om in numele oamenilor. Cu atat mai mult prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului, pentru a Se da noua, e un motiv de "multumire" a noastra catre Tatal; ba si catre Hristos insusi. E supremul act de iubire al lui Dumnezeu catre noi, deci si supremul motiv de multumire al nostru catre El. De aceea, comunitatea canta lui Dumnezeu, in vreme ce prin Sfantul Duh chemat de preot se savarseste prefacerea: "Pre Tine Te laudam, pre Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru". Il laudam pe Dumnezeu pentru marea iubire ce ne-o arata si pentru marea minune prin care ne comunica iubirea Sa, prefacand painea si vinul in Trupul si Sangele Fiului Sau, spre a ni Se da noua.

- Care este legatura intre jertfa si Euharistie si care este efectul lor pentru mantuirea omului, a lumii intregi?

- Prin Euharistie Domnul Hristos ni Se ofera noua in starea de jertfa in care Se aduce Tatalui ca om, in numele nostru, pentru noi. Prin jertfa de pe Golgota a ridicat din nou umanitatea in relatia de daruire catre Dumnezeu-Tatal, dupa ce aceasta umanitate slabise legatura cu Tatal prin pacat. Dandu-se noua in timpul Liturghiei, ne alipeste pe toti Sie-si ca om in aceasta stare de totala predare Tatalui, ca jertfa adusa din iubire, ca om, ca sa atraga si iubirea Tatalui fata de noi, dupa ce si-a atras-o Hristos ca om in numele nostru. in fata omeneasca a lui Hristos care Se preda Tatalui ca jertfa, Tatal priveste cu iubire fata tuturor oamenilor. Dar acestia trebuie sa-si insuseasca starea de jertfa a lui Hristos catre Tatal, ca iubirea cu care ne priveste Tatal virtual pe toti in Fiul Sau, sa devina o iubire actuala fata de fiecare dintre noi, care ne insusim starea de jertfa a Fiului Sau ca om.

Dar Hristos predandu-Se Tatalui cu desavarsita iubire, ca om, prin jertfa Sa, si atragand iubirea Tatalui ca om asupra Sa, intra totodata ca om in plenitudinea vietii dumnezeiesti, invingand moartea prin inviere. Aceasta biruinta asupra mortii ne-o comunica si noua Hristos, comunicandu-ne starea Lui de jertfa, care-I aduce iubirea Tatalui ca om, datorita iubirii Lui totale ca om fata de Tatal. Deocamdata puterea invierii o avem de la Hristos, sau de la noua Lui relatie ca om cu Tatal, ca arvuna ce creste in sufletul nostru, pentru a se actualiza deplin la invierea de obste, care va avea loc prin refacerea intregului cosmos material cu care trupul omului este in legatura prin patrunderea deplina a puterii trupului inviat al lui Hristos in tot cosmosul.

Daca prin Cuvantul sau printr-un cuvant al Cuvantului s-a creat lumea, inseamna ca in El au fost date potential inainte de creare ratiunile lumii intregi, ca un tot armonic, inclusiv ratiunea omului ca chip al Cuvantului dumnezeiesc, subiect al ratiunilor lumii. Intrupandu- Se Cuvantul lui Dumnezeu, si-a facut trupul mijlocul cel mai intim prin care sta in legatura ca subiect uman cu tot cosmosul, putandu-l aduna spiritual in sine, dar putandu-1 si influenta. Inviind cu trupul, Hristos poate face sa sa reverse peste tot cosmosul starea de inviere a trupului Sau si deci pot primi si oamenii din cosmosul transfigurat de trupul lui Hristos, trupurile lor inviate. Dar Hristos intra in relatia de iubire cu noi si ne atrage in relatia de iubire cu Tatal nu numai aducandu-Se pe Sine Tatalui ca jertfa si dandu-ni-Se in aceasta stare si noua, ci lasandu-Se adus si de noi ca jertfa Tatalui, pentru ca sa ne aducem si pe noi impreuna cu El. Euharistia este jertfa lui Hristos adusa Tatalui pentru comunitate, si jertfa comunitatii intre ei, cu Hristos si cu Tatal. Si in aceasta se arata dragostea Fiului pentru noi si unirea ce o realizeaza El intre noi si Tatal, odata cu atragerea iubirii Tatalui catre Fiul Sau ca om si catre noi. Comunitatea e nu numai primitoarea jertfei lui Hristos, ci si aducatoarea Lui ca jertfa, la care se asociaza si ea. in amindoua felurile se umple de binefacere si puterea innobila-toare a jertfei Lui.”

Sursa

Acum slobozește pe robul Tau, Stăpâne(originala)

2012-01-18T19:59:00.000+02:00

2012-01-13T23:25:00.001+02:00

Cel ce rabdă necazurile va ajunge şi la bucurii. Şi cel ce stăruie în cele neplăcute nu va fi lipsit nici de cele plăcute. (Evagrie Ponticul)

Martiriul diaconiţei care a refuzat să jertfească idolilor

2012-01-11T21:03:00.000+02:00

Sfânta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma veche, din părinţi de neam mare, care au cunoscut şi au păzit în taină credinţa creştină. Datorită curăţiei în care îşi ducea viaţa, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost aşezată de biserica din Roma în rândul diaconiţelor. A suferit martiriul, prin decapitare, în timpul împăratului roman Alexandru Sever (223-235), pentru că a refuzat să jertfească idolilor. Capul Sfintei Muceniţe a fost adus de boierii Craioveşti, de la Constantinopol, la Mănăstirea Bistriţa (1453), iar de aici a fost mutat de către domnitorul Neagoe Basarab la biserica domnească din Curtea de Argeş. După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul Sfintei a fost depus mai întâi la Episcopia Râmnicului şi apoi adus la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dimitrie“ din Craiova, unde se găseşte şi astăzi. De numele ei se leagă numeroase biserici şi mănăstiri din Rusia, Ucraina şi chiar Basarabia.

Sfânta Muceniţă Tatiana, diaconiţa, pe care Biserica noastră o pomeneşte astăzi, s-a născut în Roma veche, într-o familie nobilă, dar care cunoscuse credinţa creştină şi o păstra în taină din cauza persecuţiilor împăratului roman Antonim Eliogabal (218-222), renumit pentru fărădelegile sale. Tatăl Sfintei Tatiana fusese de trei ori consul, însă era creştin binecredincios şi temător de Dumnezeu, păzind în taină credinţa cea dreaptă, pe care a împărtăşit-o şi fiicei sale. După moartea persecutorului Antonim, pe tronul Romei a urcat tânărul împărat Alexandru Sever (223-235). Avea doar 16 ani când a ajuns la domnie. Mama sa era creştină, Mammea, de la ea învăţând să-L cinstească pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, acceptând şi cultul zeilor, în palatul său găsindu-se, pe lângă chipul lui Hristos, şi statuile zeilor Apolo şi Orfeu, dar şi imaginea lui Avraam, cel din legea veche. Alexandru, deşi nu-i prigonea pe creştini, ca cel născut din maică creştină, era amăgit de antipaţii săi, care făceau mult rău celor ce-L cinsteau pe Hristos.

Pentru râvna cu care slujea Biserica, Sfânta Muceniţă Tatiana a suferit martiriul în timpul acestui împărat, refuzând să jertfească idolilor.

Cutremur în templu, în urma rugăciunii ei

Ajungând la vârsta majoratului, sfânta muceniţă nu a voit să se mărite, ci a ales să trăiască în curăţie şi în dragoste faţă de Hristos, rugându-se ziua şi noaptea, ajutându-i pe cei bolnavi şi nevoiaşi. Părinţii sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărâri, aşa că sfânta a mers mai departe, punându-se cu totul în slujirea bisericii. Datorită curăţiei în care îşi ducea viaţa, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost aşezată de Biserica din Roma în rândul diaconiţelor.

Deşi împăratul nu era cel care-i prigonea pe creştini, primejdia venea din partea dregătorilor mai mari sau mai mici, care căutau cu tot dinadinsul să dezrădăcineze credinţa în Hristos. Aşa se face că s-a dezlănţuit o mare prigoană, iar sfânta muceniţă care l-a mărturisit fără frică pe Hristos înaintea acestora a fost prinsă şi supusă la chinuri groaznice.

Mai întâi a fost dusă în templul zeului Apolo, pentru a-l cinsti şi a-i aduce jertfe. Ea însă s-a rugat lui Hristos, şi îndată s-a făcut cutremur, iar statuile zeului au fost distruse împreună cu o parte a templului. Foarte mulţi persecutori şi idolatri au murit atunci, iar diavolii care-şi făcuseră locaş între zidurile templului aceluia au fugit, tânguindu-se în întuneric.

S-a rugat pentru chinuitorii ei, iar unii dintre aceştia s-au întors la Hristos

Multe chinuri şi bătai a suferit sfânta de la cei necredincioşi. Astfel, pe când era chinuită de ighemoni, îngerii din ceruri au venit în ajutorul ei, stând nevăzuţi lângă dânsa şi lovindu-i pe cei ce o chinuiau, iar aceştia, nesuportând chinuirea nevăzută, îl rugau pe judecător să le poruncească să înceteze chinul muceniţei, pentru că se simţeau mai munciţi decât ea.

În aceste momente de durere, Sfânta Tatiana se ruga pentru chinuitorii ei, ca şi aceştia să cunoască adevărul. Nu a durat mult şi rugăciunea ei a fost auzită, iar ighemonilor li s-a arătat o lumină cerească, care deschizându-le ochii sufletelor au putut vedea pe cei patru îngeri care stăteau în ajutorul sfintei, şi căzând cu faţa la pământ au zis: „Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ţi-am făcut fără de voie.“

Toţi aceştia, opt la număr, au devenit într-o clipă, din persecutori, martiri prin mărturisirea lui Hristos, botezându-se în sângele lor după ce li s-au tăiat capetele.

Aruncată în foc şi dusă la fiare

În altă zi, muceniţa a fost dusă de judecător la templul zeiţei Artemis, pentru a aduce jertfă acesteia. Fecioara s-a arătat ca şi cum s-ar fi învoit acestui compromis şi, ajungând ea în apropierea templului, diavolul care locuia aici s-a cutremurat de venirea ei, şi a zis: „Vai mie, vai mie!, unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc?“.

În momentul în care sfânta s-a apropiat de templul acesta, fulgere au coborât la rugăciunea ei din cer, arzând templul şi tot ce era în el. Altă dată, chinuitorii au aruncat-o în foc, dar focul nu o ardea potolindu-şi puterea şi cinstind pe roaba lui Hristos.

După multe chinuri care nu au făcut-o să-i cinstească pe idoli, ighemonii au aruncat-o la un leu, crezând că acesta, flămând fiind, o va sfâşia. Leul, simţind sfinţenia muceniţei, s-a aşezat la picioarele ei. După ce a fost luat de lângă dânsa, leul a atacat pe unul dintre ighemoni, omorându-l.

I-au tuns părul, crezând că aşa o vor birui

După foarte multe încercări de a o face pe sfântă să renunţe la credinţa creştină, ighemonii i-au tuns părul capului, crezând că aşa o vor birui. După ce au tuns-o, au închis-o în templul zeului Die, pentru că li se părea că de acum nu mai putea face nici un rău idolului lor, de vreme ce, o dată cu părul, s-au luat de la dânsa şi vrăjile. După două zile, ighemonii au venit la templu pentru a aduce jertfă zeului Die, dar când au intrat au găsit idolul sfărâmat şi pe sfânta luminată în rugăciune; toate rănile muncilor pe care le suferise parcă nu existaseră niciodată.

După mai multe pedepse (bătăi, scoaterea ochilor, flagelarea cu biciul, aruncarea în temniţă, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, aruncarea în foc), care nu au avut nici un rezultat, judecătorul a hotărât moartea sfintei prin tăierea capului.

Scos din dregătoria sa, lângă dânsa a suferit martiriul, prin decapitare, şi tatăl ei.

Muceniţa care a poposit în cetatea Băniei

Moaştele sfintei au ajuns pentru prima dată în ţara noastră în anul 1204, atunci când renumita familie a Asăneştilor îi aduce capul la Târnovo şi apoi la Bucovăţ, lângă Craiova. În anul 1393, capul sfintei este dus de la Roma la Niceea, şi apoi la biserica „Sfinţii Apostoli“ din Constantinopol.

După ce Constantinopolul cade sub turci (1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab boierii Craioveşti aduc capul sfintei muceniţe Tatiana, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistriţa, în judeţul Vâlcea.

Cu prilejul sfinţirii bisericii domneşti din Curtea de Argeş, au fost aduse moaştele Sfintei muceniţe Tatiana (capul) de la Mănăstirea Bistriţa, alături de cele ale sfinţilor Serghie şi Vah.

După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei a fost depus mai întâi la Episcopia Râmnicului şi apoi adus la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dimitrie“ din Craiova, unde se găseşte şi astăzi. Capul sfintei muceniţe a venit la Craiova, alături de moaştele Sfântului Nifon şi de cele ale sfinţilor Serghie şi Vah, prin stăruinţele mitropolitul Olteniei din aceea vreme, Firmilian. Astfel, prin hotărârea Sfântului Sinod şi prin rânduiala lui Dumnezeu, capul sfintei se găseşte şi astăzi la Catedrala mitropolitană din Craiova.

Nume cu rezonanţă latină şi de cinstire slavă

Numele muceniţei este de origine latină şi derivă din numele bărbătesc Tatius, nume purtat şi de un rege al Sabelilor. Cu toate acestea, este un nume foarte des folosit în spaţiul slavon, sfânta găsindu-se la mare cinste în bisericile Rusă, Ucraineană şi chiar Basarabeană.

În cinstea sfintei muceniţe s-au construit în Rusia numeroase mănăstiri şi biserici.

Sfânta Muceniţă Tatiana este cinstită de Biserica Ortodoxă pe data de 12 ianuarie a fiecărui an.

Diac. Ioniţă Apostolache

Ziarul Lumina

Preluat de pe www.mitropoliaolteniei.ro

Despre Mantuire

2012-01-10T10:16:00.000+02:00

-Mitropolit Hristodoulos Paraskevaidis
”Prima si cea mai insemnata preocupare a oricarui om trebuie sa fie grija pentru mantuirea sufletului sau cel prea pretios si fara de moarte. Nici agonisirea de averi, nici ocuparea de posturi inalte, nici dobandirea cunostintelor, in orice domeniu, nici orice altceva, spre care inclina, de obicei, oamenii, nu se poate asemana si compara cu datoria cea mai importanta si cea mai inalta a desavarsirii crestinesti, adica a formarii noastre duhovnicesti. Este intr-adevar nepretuita si mai presus de orice staruinta sau incercare grija neintrerupta pentru salvarea sufletului nostru, caci de acest lucru depinde viitorul nostru cel vesnic si fericirea noastra cea fara de sfarsit. De aceea si Sfantul Ioan Gura de Aur recomanda: "Sa nu cerem deci bogatie, nici sa fugim de saracie, ci mai inainte de toate sa se ingrijeasca fiecare de sufletul sau si sa-l faca potrivit si fata de aceasta iconomie a vietii prezente si fata de calatoria din cele de aici" (Omilia 4).

Cat de mare si cat de serioasa este problema mantuirii sufletului nostru se dovedeste din faptul ca pentru aceasta a trebuit ca Unul Dumnezeu sa se faca om si, "pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, sa se aduca pe Sine, de buna voie, jertfa si ispasire, incat sa ne harazeasca slobozirea si indumnezeirea. Pentru aceasta Dumnezeu-Om se numeste Iisus, care inseamna Mantuitor. Cu jertfa Sa pe Cruce S-a facut "incepatorul mantuirii noastre" (Evr. 2, 10). Pentru care si sfintitul Gura de Aur remarca: "Moartea [Domnului] s-a facut moarte mortii" (P.G. 60, 485).

Asadar, indatorirea noastra, a tuturor, este preocuparea pentru desavarsirea morala - considerand-o ca fiind cap al grijilor noastre - la care insa nu putem ajunge fara harul oferit de Iisus. Daca insa dorinta aceasta nu vine din noi insine si daca nu suntem decisi sa ne bucuram de sansa oferita, vom ramane, prin urmare, in inselare si asupra noastra va stapani greul intuneric. Lumina lui Hristos va ramane necunoscuta pentru noi si, desi ne numim crestini, relatia noastra cu Domnul si cu lucrarea Lui cea mantuitoare va ramane slaba si lipsita de importanta. Dimpotriva, daca din voia noastra vom sili spre implinire duhovniceasca, atunci degraba se vor ivi in noi roadele incercarii noastre si vom simti curand multumirea si tainica mangaiere launtrica ce se salasluiesc in acela care-si cauta mantuirea.”

(Fragment din cartea Razboiul impotriva satanei)
http://www.credo.ro/despre-mantuire.php

Plansul calugarilor 10

2012-01-09T13:30:00.000+02:00

Plansul calugarilor 9

2012-01-09T13:29:00.000+02:00

Despre duhovnic

2012-01-09T10:55:00.002+02:00

"Nu trebuie să caut nu ştiu ce duhovnic, nu ştiu ce trăiri, ci să fie un om sincer în relaţia lui cu Dumnezeu. Un credincios, un preot credincios, care să creadă în lucrarea Tainelor bisericii. Pentru mine astăzi e de‑ajuns"...

***
"Viaţa noastră în Hristos, întru acest botez al pocăinţei pe care Dumnezeu ni l‑a dăruit nouă pentru ca să ne restaurăm mereu fiinţa noastră, se împlineşte prin creearea tainei sfintei spovedanii, care împlineşte în ea atât o taină a unei mărturisiri, cât şi o taină a căinţei.

Mărturisirea fără căinţă nu are cum să aibă rod pentru că trebuie să fie atât căinţa de faţă, cât şi mărturisirea faptelor de a fi învins diavolul acesta al ruşinii, mărturisind. Deci, problema mea care este? Când vreau să mă curăţ, vin la Dumnezeu, iar duhovnicul îmi este catalizator.

Deci duhovnicul este părtaş la reacţie, fără el reacţia nu poate să aibă loc. Este parte din lucrare, este mărturisitor şi el împreună cu mine. Şi atuncea, eu trebuie să mă concentrez în a pune la picioarele Domnului durerile sufletului meu, cerându‑i iertare, ba mai mult, încredinţându‑mă că Domnul va pune duh, cuvânt cu putere multă în gura duhovnicului meu spre a mă călăuzi spre îndreptare.

Nu trebuie să caut nu ştiu ce duhovnic, cu nu ştiu ce trăiri, ci să fie un om sincer în relaţia lui cu Dumnezeu. Un credincios, un preot credincios, care să creadă în lucrarea tainelor bisericii. Pentru mine astăzi e de‑ajuns. E de‑ajuns pentru că Dumnezeu, ştiind neputinţa neamului acestuia, a lucrat ca viaţa noastră să nu fie doar luminată de harul ce izvorăşte din vieţuirea sfântă a unui om.

Iar lucrarea Lui a lucrat‑o prin lucrarea harului sfinţitor al Lui, prin hirotonie, care îl făcea pe om una cu lucrarea dumnezeiască. De aceea trebuie să fim încredinţaţi că Dumnezeu lucrează în taină.

De aceea spune foarte frumos „vremea este acum să lucreze Domnul”. Dacă până acum, la utrenie, la vecernie, la altă rugăciune, a lucrat omul ca strigăt către Dumnezeu, în lucrarea tainei, când chemi pe Duhul Sfânt, când zic „Împărate ceresc”, desigur că va lucra Domnul. El va fi cel care va face operaţia sufletului meu. Eu trebuia doar să mă ofer gata de a mă curăţi, de a mărturisi unde, ce mă doare. Şi hotărât fiind să nu mai fac acel păcat, iau de la Dumnezeu putere de împlinire.

Frumos spunea părintele Nicodim [Măndiţă] - „dai voinţă, iei putere”. Asta este lucrarea spovedaniei. Trebuie să o împlinim. Nu am nevoie să caut, încă o dată o spun, un duhovnic cu deosebite vederi. E adevărat, e foarte de folos, e esenţial pentru mine, ca duhovnicul să fie un luminat al lui Dumnezeu, dar luminarea se face prin taina duhovniciei pe care o are şi care va lucra pe măsura sincerităţii lui.

‑ Părinte, cum alegem acest duhovnic, sincer şi cinstit? De ce să fie preotul acela şi să nu fie preotul celălalt? Trebuie să fie un singur duhovnic?
‑ Trebuie să fie... cât mai unul singur. Pentru că a alerga de la unul la altul înseamnă, de fapt, o neaşezare a noastră, o îndoială. Şi când trăiesc în îndoială diavolul deja a câştigat teren. Cum îl aleg? Foarte simplu. Preotul pe care îl văd că este gata să‑şi ofere viaţa lui de preot mie, mi‑e bun.

‑ Şi dacă sunt mai mulţi? De exemplu cunoaştem mai mulţi preoţi gata să facă lucrul acesta. Cum să‑mi dau seama că acela este duhovnicul la care să mă spovedesc, şi nu altul?
‑ Iertaţi‑mă. O să pun aceeaşi întrebare, invers. Am vreo două‑trei fete care se învârt în jurul meu, pe care o s‑o aleg?

‑ Pe care ţi‑e hărăzită....
‑ Domnul mi‑o va alege. Dacă eu mă rog: „Doamne, vie împărăţia Ta, facă‑se voia Ta”, voi pune în mâinile Domnului alegerea, face Dumnezeu cumva să fie una din ele, că nu pot să fie cinci. Şi atunci aia care s‑a potrivit să fie, aia să fie în veci. La fel şi cu preotul.

‑ E nevoie de rugăciune în alegerea duhovnicului?
‑ E nevoie de rugăciune în a face orice. „Doamne, revin, fie împărăţia Ta, facă‑se voia Ta”. Şi dacă strig lucrul acesta: „Doamne, nu mă lăsa pe mine să aleg, că eu sunt neputincios, Doamne, alege tu pentru mine, fă Tu să se împlinească voia Ta în mine”.

(...)
Dumnezeu să fie cu noi mereu, să luminze mereu, ca în clipele de cumpănă să punem la picioarele Lui suferinţa noastră, şi El va milui, cu o singură condiţie: să nu ne îndoim, să credem că El e viu şi lucrează prin duhovnic. Primul cuvânt al duhovnicului să‑l împlinim!"

(dialog cu ieroschimonahul Ioan Şişmanian,
m-rea Sf. Gheorghe Hozevitul, Ţara Sfântă)
Autor: Mădălin Iacob
(extras din: "Lumea Monahilor", anul II, nr. 3 (9) Martie 2008)
sursa: lumeacredintei.com

Hotărârea Sfântului Sinod privind slujba din noaptea de Anul Nou şi citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare

2011-12-31T15:04:00.000+02:00

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române întrunit în şedinţa de lucru din 16-17 februarie 2011, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a luat următoarele hotărâri privind slujba din noaptea de Anul Nou şi citirea molitfelor Sfântului Vasile cel Mare, după cum ne informează Cancelaria Sfântului Sinod:

Hotărârea nr. 630 din 17 februarie 2011 a Sfântului Sinod privind rânduiala liturgică unitară în Biserica Ortodoxă Română pentru slujba ce se oficiază în noaptea trecerii dintre ani, precum şi pentru respectarea rânduielii citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare:

Având în vedere îndreptăţirea propunerii Preasfinţitului Părinte Episcop Corneliu al Huşilor privind adoptarea de către Sfântul Sinod a unei hotărâri prin care să se reglementeze rânduiala liturgică unitară ce trebuie urmată în toată Biserica Ortodoxă Română pentru slujba ce se oficiază în noaptea trecerii dintre ani şi justeţea consideraţiilor cu caracter liturgic, pastoral şi duhovnicesc, privind slujbele ce trebuie oficiate în această noapte, în scopul marcării după cuviinţă a bucuriei duhovniceşti a sărbătorii bisericeşti din ziua de 1 ianuarie;

Apreciind că cea mai potrivită slujbă în noaptea trecerii dintre ani este cea a Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, rânduială liturgică prin excelenţă doxologică, care trebuie urmată de rostirea rugăciunii de mulţumire (din Liturghier, Molitfelnic sau Cartea de Tedeum) şi a rugăciunii de intrare în Noul An (de la slujba Tedeumului) urmată de cântarea Apărătoare Doamnă..., precum şi de cuvântul de învăţătură în care să se sublinieze importanţa sfinţirii timpului în Hristos Mântuitorul, Împăratul veacurilor, şi că slujba Tedeumului trebuie săvârşită după Sfânta Liturghie, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale;

Întrucât în mănăstiri trebuie păstrată în întregime rânduiala săvârşirii celor şapte laude la vremea rostuită, urmând ca la slujba de la miezul nopţii (Miezonoptică) să se adauge Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciunea de mulţumire (din Liturghier, Molitfelnic sau Cartea de Tedeum) şi rugăciunea de intrare în Noul An (de la slujba Tedeumului) urmată de cântarea Apărătoare Doamnă...;

Luând act că, pentru a evita excesele străine de duhul credinţei şi al bunei-cuviinţe pastorale, precum şi practicile dăunătoare unităţii liturgice, săvârşite cu ostentaţie sau din motive pecuniare, este necesar să se respecte rânduiala citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită, aceasta trebuind să fie însoţită de post şi spovedanie, atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor;

Constatând, în cadrul discuţiilor care au avut loc, că citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori;

Ţinând seama că, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (3) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, este necesar ca Editura şi Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă să ia măsurile adecvate pentru tipărirea într-o broşură a rânduielii slujbei bisericeşti din noaptea trecerii dintre ani, cu conţinutul aprobat de Sfântul Sinod, care să fie difuzată tuturor unităţilor de cult din eparhiile Patriarhiei Române;

În temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (modificat, completat şi aprobat prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 381/17 februarie 2011), potrivit cărora Sfântul Sinod ”păstrează unitatea dogmatică, liturgică şi canonică, statutară şi regulamentară în Biserica Ortodoxă Română, precum şi comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă”;

La propunerea Comisiei teologice, liturgice şi didactice, precum şi a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Ia act de propunerea Preasfinţitului Părinte Episcop Corneliu al Huşilor privind stabilirea unei rânduieli liturgice unitare în Biserica Ortodoxă Română pentru slujba ce se oficiază în noaptea trecerii dintre ani, precum şi de consideraţiile şi propunerile cu caracter liturgic, pastoral şi duhovnicesc formulate, în vederea adoptării unei hotărâri adecvate.

2. Aprobă uniformizarea rânduielii liturgice ce urmează a se săvârşi în toate catedralele şi bisericile parohiale din Biserica Ortodoxă Română în noaptea trecerii dintre ani şi care va consta în: citirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos - rânduială liturgică prin excelenţă doxologică, rostirea rugăciunii de mulţumire (din Liturghier, Molitfelnic sau Cartea de Tedeum), a rugăciunii de intrare în Noul An (de la slujba Tedeumului) şi a cântării ”Apărătoare Doamnă...”, urmate de un cuvânt de învăţătură în care se va sublinia importanţa sfinţirii timpului în Hristos Mântuitorul, Împăratul veacurilor.

3. Întrucât mănăstirile au îndatorirea săvârşirii în întregime a celor şapte Laude, la vremea lor, aprobă ca, în noaptea trecerii dintre ani, acestea să urmeze rânduiala, întemeiată tipiconal, de săvârşire a Miezonopticii, a Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, la sfârşitul căreia se vor adăuga rugăciunea de mulţumire (din Liturghier, Molitfelnic sau Cartea de Tedeum), rugăciunea de intrare în Noul An (de la slujba Tedeumului) şi cântarea ”Apărătoare Doamnă...”.

4. Întrucât sărbătoarea bisericească de la 1 ianuarie (Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului şi Sf. Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul anului civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, la sfârşitul Sfintei Liturghii se va oficia slujba Tedeumului, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale.

5. Aprobă ca Editura şi Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă să supună aprobării Preafericitului Părinte Patriarh Daniel proiectul de broşură care va cuprinde rânduiala slujbei bisericeşti din noaptea trecerii dintre ani, cu conţinutul aprobat de Sfântul Sinod şi care, în scopul uniformizării acestei rânduieli liturgice, să fie difuzată tuturor unităţilor de cult din eparhiile Patriarhiei Române.

6. Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi chiriarhi vor da îndrumările necesare clerului privind respectarea acestor rânduieli liturgice la unităţile de cult din eparhie, precum şi despre îndatorirea clerului de a face catehizarea credincioşilor privind rostul doxologic al rânduielii liturgice stabilite pentru slujba din noaptea trecerii dintre ani.

7. Pentru a se evita excesele străine de duhul credinţei şi al bunei-cuviinţe pastorale, precum şi practicile dăunătoare unităţii liturgice, săvârşite cu ostentaţie sau din motive pecuniare, Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii chiriarhi vor adresa clerului îndrumarea pastorală şi duhovnicească de a respecta rânduiala citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită, această rânduială trebuind să fie însoţită de post şi spovedanie, atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor. În cadrul îndrumărilor respective se va preciza cu limpezime că citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori.

În scopul îndrumării clerului din eparhie şi a personalului monahal asupra necesităţii aducerii la îndeplinire şi a respectării prevederilor de la punctele 6 şi 7 din prezenta hotărâre sinodală, se va putea folosi prilejul conferinţelor administrative lunare de la protopopiate şi al sinaxelor stareţilor şi egumenilor de mănăstiri şi schituri din eparhie, precum şi presa scrisă sau alte mijloace audio-vizuale bisericeşti centrale şi eparhiale.

Pentru a veni în sprijinul eparhiilor şi al unităţilor de cult din cuprinsul lor, prezenta hotărâre a Sfântului Sinod a fost comunicată Editurii şi Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (punctul 5), precum şi Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române (Radio TRINITAS, TRINITAS TV, publicaţiile LUMINA, Agenţia de ştiri BASILICA, Biroul de presă).
Sursa

Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română

2011-12-31T14:45:00.000+02:00

Biroul de presă al Patriarhiei Române ne informează:
La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2012 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română.
În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2012 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat 2012 – Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română.
În anul 2012, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Taina Sfântului Maslu (prezentare biblic-patristică şi istorică, semnificaţie teologică şi existenţială, repetabilitatea şi efectele Sfântului Maslu, inovaţii şi practici neortodoxe privind săvârşirea acestei Sfinte Taine etc.). De asemenea, profesori de la instituţiile de învăţământ teologic ortodox vor realiza studii, comentarii, bibliografii cu conţinut biblic, patristic, istoric, dogmatic, liturgic, omiletic-catehetic, pastoral şi social-medical despre Taina Sfântului Maslu. O atenţie specială va fi acordată acestei Sfinte Taine în cateheza ortodoxă, lucrarea pastorală, social-filantropică şi medicală a Bisericii şi slujitorilor ei pentru îngrijirea bolnavilor.
Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2012 se va trata tema 2012 – Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română, care va fi aprofundată la una dintre conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.
În toamna anului 2012, la Palatul Patriarhiei va avea loc o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2012 – Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. Cu acest prilej, va fi organizată o expoziţie de fotografii cuprinzând cele mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii care reflectă tămăduirile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, minuni ale sfinţilor pentru vindecarea celor bolnavi, aşezăminte social-filantropice şi medicale din trecut şi prezentul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, va fi prezentat un raport sinteză privind activităţile eparhiilor consacrate anului omagial 2012.
Manifestările organizate în Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor vor fi mediatizate de către Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială şi presa laică.
Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat elaborarea şi publicarea de către Patriarhia Română a unui volum “Asistenţa social-filantropică şi medicală din Biserica Ortodoxă Română în trecut şi prezent”, precum şi a unui album intitulat “Sfântul Maslu şi îngrijirea bolnavilor”, însoţit de un DVD.
Sursa

DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR (31 dec 1970) – Parintele Ilie Cleopa

2011-12-31T14:30:00.001+02:00

– Parintele Ilie Cleopa

Părintilor si fratilor si iubiti credinciosi,
Fiindcă slujesc cu nevrednicie mâine Sfânta Liturghie, m-am gândit că-i bine ca privegherea din seara aceasta s-o mai împodobim si cu cântări si cu cuvinte sau cu predici, ca să nu pară prea lungă.
Mâine Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare de Răsărit prăznuieste trei sărbători: Anul Nou, Tăierea împrejur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul si Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Si pentru că mâine nu se poate cuprinde într-o predică tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta să mă ocup în cuvântul meu de însemnătatea Anului Nou.
Cum s-a ajuns la noi crestinii ortodocsi să se prăznuiască Anul Nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta si ce însemnătate are Anul Nou.
Să stiti, fratilor si părintilor, că Dumnezeu a făcut lumea aceasta primăvara si a terminat-o, cum ati auzit, în sase zile. Nu se stia pe atunci ce-i acela calendar, că nici nu era zidit omul. Sau după ce l-a zidit, omul era deocamdată în rai.
După mărturia unor teologi, Adam si Eva au stat în rai numai 7 zile, altii zic că 7 ani, altii 70, iar altii 700 de ani. Toti sunt pentru cifra 7, dar nu se stie exact cât au stat ei în rai.
Lui Dumnezeu, când a făcut lumea cu cuvântul, nu I-au trebuit ciocane si hârlete si sapă si mistrie ca să o facă. El a zis si s-au făcut. El a poruncit si s-au zidit (Psalm 148, 5). Dar a pus lumii acesteia niste legi vesnice; toate se rotesc în ceasul universului cu o precizie înspăimântătoare si pentru îngeri, nu numai pentru oameni. Pentru ce? Pentru că este lucrul lui Dumnezeu Atottiitorul!
Si când a făcut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adică în mijlocul cerului. Dar stihiile lumii făcute de El – pământul, planetele si stelele – nu stau nemiscate nici o clipă, ci mereu se miscă. Toate se miscă în cerc. Ele vesnic se întorc de unde au plecat!
Asa se miscă stelele, asa soarele si luna si toate planetele si tot ce a făcut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege să se miste, si nu la întâmplare, ci cu mare rânduială, încât s-au uimit si cei mai învătati oameni ai lumii din antichitate si au cunoscut pe Dumnezeu din zidiri, fără să-L cunoască din Scripturi, si au strigat: “Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale!”
Asa a fost cazul si mai târziu cu Isaac Newton, si mai apoi cu Kepler si cu ceilalti mari astronomi, care, din miscarea universului, au înteles că este o mână, este un centru de îndrumare care le poartă pe toate acestea cu atâta precizie.
Miscarea regulată în cerc a stelelor ne dă calendarul. Dar prin ce l-a întemeiat Dumnezeu în chip deosebit? L-a întemeiat prin cei doi ochi ai lumii: soarele si luna. După ei a făcut să se orienteze toată suflarea, până la sfârsitul lumii. Si ati auzit că se vorbeste în Pascalie, de crugul soarelui si de crugul lunii.
Si de ce am luat istoria asa de departe? Ca să vedeti cum a ajuns Anul Nou la noi. Când s-au făcut primele calendare din epoca străveche, pe timpul lui Nimrod, împăratul ninivitenilor, ei nu se orientau ca noi după calendare cu 12 luni, că nu stiau. Ei asteptau miscarea astrelor ceresti, a crugului soarelui sau al lunii, si stiau că a trecut un an din crugul soarelui.
Mai târziu s-a mai desteptat lumea. Asa, vechii haldei, popor mai vechi decât evreii, au fost mari astronomi. Ei au împrumutat mult civilizatiei egipte-nilor, apoi acestia elinilor si asa mai departe, până a ajuns în părtile noastre ale Europei. Aceia au observat si alte miscări pe cer, nu numai miscarea soarelui si a lunii, si treptat au început să alcătuiască un fel de calendar pe pământ, după calendarul cerului sau după calendarul soarelui sau al lunii.
Calendarul ceresc, fiind opera lui Dumnezeu, nu rămâne nici o iotă în urmă si nu poate să se clintească, pentru că zice: …poruncă a pus si nu va trece (Psalm 148, 6). El nu poate să rămână în urmă. Iar calendarele făcute de oameni până acum au fost mii si zeci de mii; în fiecare epocă, după mintea oamenilor de atunci. Au fost calendare de umbră, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului si altele.
Au fost o multime de calendare la egipteni si la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost de pildă asirienii. Erau calendare fructifere. Când se coceau portocalii, si asta se întâmpla de două ori pe an, socoteau că s-a împlinit un an. A fost calendarul Nilului, care s-a practicat sute de ani, căci Nilul se revărsa periodic, de două ori într-un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la Ecuator, se revărsa uneori mai înainte de două luni, altă dată mai târziu, si asa mai departe. Ei stiau că atunci când s-a făcut orezul sau s-a revărsat Nilul de două ori, este anul nou.
Dar stiinta n-a fost multumită cu calendare din acestea. Si nici nu trebuia să fie sau să se ia după lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea oamenii au vrut să facă alte calendare, mai bune, ca să se apropie mai mult de calendarul cerului, de calendarul pe care L-a făcut Atottiitorul Dumnezeu.
Primii care au început să facă aceste calendare au fost egiptenii. Ei au făcut prima dată calendarul de 12 luni, măcar că luna avea câte 28-30 de zile, anul având numai 354 de zile. Poporul iudeu, care a fost în robia egiptenilor 430 de ani, când a iesit din robia lor, a împrumutat calendarul egiptean, căci altul mai bun nu se găsea în acea vreme, si l-au folosit pe el 1500 de ani, până la împăratul Iulius Cezar, cu circa 44 de ani înainte de venirea Mântuitorului. Dar până la acea dată calendarul folosit rămăsese foarte mult în urmă. De aceea romanii, vrând să-si facă un calendar mai bun, au trimis – pe vremea lui Iulius Cezar – pe învătatul Sosigene în toate părtile lumii să vadă care calendar este mai aproape de calendarul ceresc, care se potriveste mai mult cu calendarul dumnezeiesc.
Si acela, fiind însărcinat de împăratul Iulius Cezar, a cercetat toate calendarele de pe Valea Nilului, din Palestina, de prin Africa si l-a găsit tot pe al evreilor mai aproape, fiindcă era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile si 6 ceasuri fată de miscările astrelor de pe cer. Deci i-a mai adăugat încă 11 zile si 6 ceasuri.
La început toate popoarele, respectând traditia după care începutul lumii a fost în martie, începeau anul de atunci, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Asa au socotit si egiptenii si evreii si romanii. Mai apoi romanii au adăugat lunile ianuarie si februarie si au stabilit începutul anului la 1 ianuarie.
Ei aveau obiceiul ca în ziua de 1 ianuarie să ia impozite de la popor, schimbau pe dregători, plăteau salariile la muncitori, la militari, îi avansau pe unii din acestia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau si cele mai mari festivităti si cu acest prilej făceau mare zarvă de cântece si jocuri, cum le vedeti până acum.
Că de la romani si de la păgâni vin obiceiurile acestea de a umbla din poartă în poartă si a fluiera si a cânta si a face câte si mai câte, cum le vedeti până astăzi. Si asa se fac în această zi petreceri în loc de sfinte slujbe de multumire lui Dumnezeu si de cerere a ajutorului Lui. Că nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele păgâne, căci romanii le-au împrumutat de la egipteni si egiptenii de la asirieni si asa mai departe. Obiceiurile acestea nu sunt crestinesti, ci păgânesti, fiindcă si noi ne tragem din popoare păgâne, căci si romanii si dacii au fost păgâni.
Din anul de 354 de zile s-a făcut calendarul de 365 de zile. Si la patru ani înmultind cele 6 ceasuri care treceau în plus în fiecare din acesti ani, mai erau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Asa s-a născut anul bisect, adică trei ani de câte 365 de zile, iar al patrulea (bisect), de 366.
Dar lumina credintei lui Iisus Hristos a strălucit la Roma si în Imperiul Roman, la sud de Dunăre, iar de acolo a trecut si la daci, dincoace de Dunăre, mai ales după ce Dacia a fost cucerită de Traian si multime de colonisti din Peninsula Balcanică au inundat tara strămosilor nostri. Si asa a ajuns crestinismul cu lumina credintei dincoace de Dunăre si a început să înflorească aici Biserica lui Hristos.
Dar prin acesti colonisti au venit la noi si obiceiurile acestea de la 1 ianuarie. Aceste obiceiuri au trecut de la ei la noi, precum si calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns si noi românii să prăznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil.
Vi le-am spus acestea pe scurt, pentru că nu vi le pot arăta acum mai pe larg. Oamenii s-au obisnuit de la început să pună semne câti ani au trecut de la zidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, căci ea nu se ocupă de cronologie. Ea este o carte de morală, de sfintenie, plină de Duhul Sfânt. Prin ea se arată că există Dumnezeu, că El este Creatorul lumii, se arată legile date de El întregului univers, se arată că El pedepseste păcatul si răsplăteste virtutea, că cei ai Lui sunt drepti, sfinti, iar ceilalti sunt păcătosi si vor lua plată după faptele lor si osândă dincolo. De acestea se ocupă Biblia.
Si au făcut oamenii însemnări de la zidirea lumii, socotind că atâtia ani sunt de la Adam, si toti ceilalti au auzit de la unul. Dar nimeni nu stie precis câti ani sunt de la Adam. Unii zic că Hristos a venit în lume la 5508 ani de la facerea lumii, altii au spus alti ani. Cronologii nu se învoiesc la ce an a venit Hristos în lume, pentru că nimeni nu stie exact când a făcut Dumnezeu lumea si câti ani sunt de la zidirea lumii.
Nimeni nu stie când a zidit Dumnezeu lumea, decât Cel ce a zidit-o! Asa spunea Marele Vasile. Dar oamenii au stabilit un fel de epoci, de ere. Unele le-au pus în legătură cu diferite evenimente: era alexandrină, de când Alexandru cel Mare a avut război cu persii; era romană, de la fondarea Romei, apoi era martirilor, de la începutul crestinismului până pe vremea lui Diocletian. Dar de abia din vremea împăratului Justinian, de la anul 527, au început să se numească anii de la Hristos.
Asa am ajuns si noi să prăznuim Anul Nou, să se înceapă anul de la 1 ianuarie după traditia rămasă nouă de la Roma. Si sunt calendare diferite si astăzi.
Sunt popoare care au calendarul cu doi ani, cu trei ani înainte, sau cu sase. Dar calendarul cel mai aproape de calendarul luni-solar este calendarul pe care-l avem noi ortodocsii. El este îndreptat de conferinta interortodoxă din Constantinopol din anul 1923, la 15 noiembrie, din timpul Patriarhului Meletie al V-lea si este cel mai aproape de calen-darul ceresc. Abia în 42.000 de ani el rămâne cu o zi în urmă. Noi după calendarul acesta ne călăuzim si el este aprobat de toată Biserica.
Iar calendarul Gregorian pe care l-a îndreptat Papa Grigore al IX-lea în anul 1583, prin marele filosof si astronom Lilio, rămâne la 3600 de ani cu o zi si o noapte în urmă; deci el rămâne mai mult în urmă ca al nostru din punct de vedere stiintific.
*
Dar vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului! Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea să te rogi: “Doamne, mai dă-mi un minut!” Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.
Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungem până azi.
Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata si fiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să multumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!
Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au dărâmat de cutremur?
Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).
Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: “Cu ce v-ati ales din viata aceasta?” Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.
Împăratul Alexandru Macedon era mare filosof; învătase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: “Dacă-i moarte, nu-i nimic!”
Dar odată, tot îl lăudau:
- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!…
- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce putere am: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!
Dar marea zvârlea valuri peste el.
- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă, tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?
El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!
Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:
- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriu două găuri: una în stânga si alta în dreapta.
- Dar de ce asta?
- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat cu mine după moarte.
Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multumim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!”
Sursa

Craciun binecuvantat!

2011-12-24T21:28:00.000+02:00

...cu sanatate, pare si bucurie sfanta in Hristos Domnul!

Predica la Nasterea Domnului (II)

2011-12-23T23:27:00.002+02:00

Evanghelia despre magii de la rasarit

(la liturghia din Ziua de Craciun)

Matei 2:1-12

”Luca vorbeste despre Cezarul roman, August, si despre pastorii din Betleem, pe cand Matei nu pomeneste despre ei. Pe de alta parte, Matei vorbeste despre Irod, imparatul Iudeii si craii de la rasarit, pe cand Luca nu pomeneste despre ei. Ce inseamna aceasta? Nu inseamna aceasta nedesavarsire si neintregire? Nu; aceasta inseamna mai degraba implinirea celor doua izvoare care se intregesc si se desavarsesc unul pe celalalt. Dar cineva va pune intrebarea: daca nu s-ar fi intregit unul pe celalalt, ar fi pomenit Luca de Cezarul roman in legatura cu craii de la rasarit, si Matei de imparatul Irod impreuna cu pastorii? La prima vedere, s-ar parea ca ambii Evanghelisti se intregesc unul pe celalalt asa ca povestirea lor sa nu scape nimic, fie din frumusetea din afara, fie din continutul launtric. Daca pastorii nu ar fi putut, la fel ca si craii de la rasarit, sa aduca la cunostinta imparatului Irod si a carturarilor Ierusalimului, ca noul Imparat S-a nascut in lume? In cazul acesta, ca si in celalalt, Irod nu ar fi dat porunca cumplita de ucidere a multor copii din Betleem si dimprejur, fara indoiala. De asemenea, nu ar fi fost intelept sa pomeneasca de Cezar August impreuna cu craii de la rasarit, decat impreuna cu pastorii din Betleem? Nu, pentru ca asa cum pastori cei simpli nu au putut avea nici o inraurire asupra lui Cezar, tot asa nu au putut nici craii de la rasarit, care au aparut pe neasteptate in Betleem si indata au si disparut, intocmai ca steaua care i-a condus.

Dar aceasta este numai socoteala omeneasca, dupa chipul unei minti lumesti nestatornice si slabe. Totusi, potrivit gandirii adanci si ascunse, din spatele povestirilor celor doi Evanghelisti despre nasterea Mantuitorului, numai in acest fel a fost drept si bine, ca cei doi Evanghelisti au randuit toate persoanele la locurile lor: in chipul acesta si nu in altul. Cezar August trebuie sa fie pomenit in acea Evanghelie, si in acel capitol al Evangheliei, in care sunt pomeniti pastorii din Betleem, si Irod in acea Evanghelie si capitol in care sunt pomeniti craii de la rasarit. De ce? Pentru a lamuri nepotrivirea dintre acesti oameni, pentru si impotriva lui Hristos, pentru si impotriva adevaratei intelepciuni Dumnezeiesti, cat de puternic cu putinta. Sfantul Apostol Pavel spune: "Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari." (I Corinteni 1:27). In zilele acelea, nu se afla nici unul mai puternic, dupa socoteala lumeasca, decat Cezar August, si nici unul mai slab, mai sarac ori mai putin cunoscut decat pastorii din micutul si necunoscutul Betleem. Domnul Iisus S-a nascut printre acestia slabi, saraci si necunoscuti dupa parerea oamenilor; aceasta li s-a aratat mai intai lor si ei au fost primii care au laudat slava Lui. Puternicul Cezar August a murit in slabiciune omeneasca, ramanand pana la moartea lui in umbrele necunoscutului si ale amagirii de sine. Pe de alta parte, nici un popor din lume nu s-a socotit mai intelept decat acela condus de imparatul Irod. Iudeii au nesocotit alte popoare, considerandu-le josnice si mai proaste decat ei. Ocarmuitorii si carturarii iudei socoteau ca numai ei singuri cunosteau adevarul si ca ei singuri tineau cheile cerului. Dar cand cerul s-a deschis larg si cand Domnul Hristos a venit ca sa-i ridice pe oameni la cer, ei au orbit si nu au vazut nimic, in timp ce aceia care erau nesocotiti de ei, nefiind iudei, au intrat cu Hristos prin portile deschise ale cerului. Si astfel avem acest intamplare de negrait, cand Irod, auzind despre Imparatul imparatilor cel nou-nascut, s-a grabit sa-L omoare, si mai marii sai sfatuitori invatati si carturarii cei mandri ai Ierusalimului nu au socotit ca trebuie sa faca o calatorie de doua-patru ceasuri pana la Betleem ca sa-L vada pe El, care fusese asteptat vreme de patruzeci de neamuri de la Avraam, in timp ce craii de la rasarit, dintr-o tara a paganismului intunecat, calatorisera luni de zile pentru a aduce slava Imparatului Hristos - si astfel sa implineasca proorocirea marelui Isaia: "Cautat am fost de cei ce nu intrebau de Mine, gasit am fost de cei ce nu Ma cautau. Si am zis: ‘Iata-Ma, iata-Ma aici, la un neam care nu chema numele Meu! Tins-am mainile Mele in toata vremea catre un popor razvratit, care mergea pe cai silnice, dupa cugetele sale’." (Isaia 65:1-2).

Intre Cezarul roman pe de o parte, si pastori din Betleem, pe de alta parte, nu se afla asemanare in puterea, bogatia si maretia pamanteasca. Intre Irod si carturarii din Ierusalim pe de o parte, si craii de la rasarit, pe de alta parte, se afla o neasemanare in cunoasterea adevarului curat, in cunoasterea adevaratului Dumnezeu. Domnul a socotit drept sa aleaga saracii si paganii si, prin ei, sa-i rusineze pe cei mari si mandri. Caci, inainte de a-i rusina Dumnezeu, ei L-au rusinat pe Dumnezeu prin mandria si neascultarea lor. Cei mai mari vrajmasi ai lui Dumnezeu - si prin aceasta au fost cei mai mari vrajmasi chiar ai lor - sunt aceia care au ajuns mandri, fie pentru bogatiile lor pamantesti, fie pentru puterea sau invatatura lor. Mandria celor mari si mandria celor invatati zideste o piedica de netrecut intre oameni si Dumnezeu si este cel mai mare vrajmas in calea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu are nici un vrajmas, nici nu poate sa aiba, cine poate sa-I faca Lui vreun rau? A fi vrajmasul lui Dumnezeu nu inseamna nimic altceva decat a fi propriul vrajmas. A-L izgoni pe Dumnezeu din viata cuiva nu inseamna nimic altceva decat a se sterge pe sine din Cartea Vietii. Si oamenii mandri ai puterii din lumea aceasta, si carturarii cei mandri, care socotesc ca L-au scos pe Dumnezeu afara din viata lor si din lume, de fapt s-au scos pe ei afara din Cartea Vietii. Increderea in gandul lor ca L-au scos pe Dumnezeul Cel viu afara din lume este la fel cu convingerea nebunului care ar inchide ochii si ar striga ca a smuls soarele stralucitor de pe cerul instelat. Bogatii mandri si carturarii cei mandri reprezinta, din fericire, o mica parte a oamenilor, caci se afla mai multi oameni sarmani in lume decat bogati si mai multi saraci cu duhul decat invatati cu mandrie. De aceea, se poate spune ca oamenii mandri si bogati ai Romei si carturarii mandri ai Ierusalimului sunt cei putini, in timp ce pastorii saraci din Betleem si craii de la rasarit, cu setea lor dupa adevar, sunt oamenii cei multi din vremea nasterii lui Iisus. Acesti saraci cu duhul sunt cei mai buni, alesi ai Imparatiei lui Hristos si mai sunt si aceia pentru care este mai greu sa intre in aceasta imparatie decat ii este camilei sa treaca prin urechile acului.

Cine sunt acesti crai de la rasarit? Si cum s-a intamplat ca au venit si au dat slava noului-nascut Iisus? Nu putem spune lamurit din care tara rasariteana au venit ei la Ierusalim - din Persia sau Egipt, sau poate din Babilon sau India cea indepartata. Ei au pornit de fapt, implinind o minunata traditie, din diferite tari din rasarit si, intalnindu-se pe drum unul cu altul, au continuat sa mearga impreuna pentru a aduce slava lui Mesia? Dar cunoasterea in de-amanunt a tarii rasaritene din care au venit ei, este o problema marunta. Lucrul cel mai important este acela ca ei au venit in numele intregului rasarit drept-maritor de stea, pentru a aduce slava stelei celei mai stralucitoare a cerului din istoria lumii. Evanghelistul vrea sa ne spuna aceasta - ca ei au venit din rasarit in numele rasaritului, nu in numele unei singure tari sau popor, pentru a da slava Noului-Nascut.”

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sfantul-nicolae-velimirovici-predici/predica-nasterea-domnului-82536.html

Predica la Nasterea Domnului (I)

2011-12-22T11:03:00.000+02:00

Evanghelia despre magii de la rasarit

(la liturghia din Ziua de Craciun)

Matei 2:1-12

Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: "Unde este regele iudeilor, Cel Ce S-a nascut? Caci am vazut la rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui." Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul dimpreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: "Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul, Care va paste pe poporul Meu Israel." Atunci Irod, chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si, trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si, cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.

Este mai usor pentru omul cel muritor sa masoare adancimile marii si inaltimile cerului instelat, decat sa masoare adancul si inaltimea intelepciunii Dumnezeiesti care vine din voia cerului pentru mantuirea omului. De aceea se afla cu mult mai multi fii ai oamenilor care se daruiesc mai degraba celei dintai decat celei de-a doua lucrari. Mai multi sunt aceia care fac iscodire cu ochii lor decat cu duhul lor. Ceea ce iscodesc ochii pare mai mare, dar, de fapt, ceea ce cerceteaza duhul este nespus mai larg si mai adanc si mai lung. Fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2:10).

Adancimea intelepciunii Dumnezeiesti, asa cum era ea la inceputul lumii vechi, mare si minunata, nu era mai mare decat aceea de la inceputul lumii celei noi, prin nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Luati numai, ca un exemplu, intelepciunea de negrait a marturiei Dumnezeiesti a nasterii Domnului nostru, facuta de catre Sfintii Evanghelisti Luca si Matei. Cu privire, la toti cei patru Evanghelisti: desi fiecare dintre ei arata un intreg minunat, ei se intregesc unul pe celalalt, tot asa cum o stea intregeste o alta, tot asa cum vara intregeste primavara, si iarna, toamna. Si asa cum rasaritul nu poate fi priceput fara apus, sau nordul fara sud, tot la fel un Evanghelist nu poate fi priceput fara al doilea, sau doi fara al treilea, sau trei fara al patrulea. Asa cum cele patru colturi ale pamantului, fiecare in felul sau aparte, da la iveala slava si maretia Dumnezeului Celui viu, Unul in Treime, tot asa cei patru Evanghelisti, fiecare in felul sau aparte, da la iveala slava si maretia Mantuitorului Hristos. Unii oameni, potrivit temperamentului lor - si exista in om patru temperamente dominante - afla mai multa pace si sanatate trupeasca in rasarit, altii in apus, altii in nord sau in sud. Pentru cel care nu-si gaseste nici pacea nici sanatatea in nici unul din cele patru colturi ale lumii, se spune in general ca nu lumea este vinovata, ci el insusi. Asadar, unii oameni, potrivit masurii si aplecarii lor sufletesti, gasesc mai multa odihna si vindecare pentru sufletul lor in Matei, pe cand altii in Marcu, Luca sau Ioan. Pentru unul, totusi, care nu-si gaseste nici odihna, nici vindecare pentru sufletul sau in nici unul din cei patru Evanghelisti, nu este din vina Evanghelistilor, ci numai din vina lui. Cineva poate spune deschis ca nu exista nici un leac pentru unul ca acesta. Ziditorul omului este atotintelept si atotmilostiv. El cunoaste felurimea si slabiciunea firii noastre omenesti si de aceea ni-i daruieste pe cei patru Evanghelisti, pentru a ne ingadui fiecaruia dintre noi, potrivit firii sale sufletesti, sa ne lipim de una dintre Evanghelii mai grabnic si mai usor decat de celelalte trei, astfel incat aceasta Evanghelie sa poata fi pentru noi cheia pentru celelalte.

Faptul ca intelepciunea Dumnezeiasca, care se arata in alcatuirea si randuiala invataturii Evangheliei, poate straluci cu mult mai limpede, vom cerceta astazi o intamplare infatisata de doi dintre Evanghelisti - Luca si Matei: nasterea lui Hristos asa cum a fost aratata de ei. Acesti doi Evanghelisti au avut, mai presus de toate, unul si acelasi izvor de inspiratie, Dumnezeu: pentru a arata credinciosilor, in Persoana Domnului Hristos, doua insusiri impreuna-lucratoare care l-au impodobit odinioara pe stramosul nostru Adam in Rai, si fiecare dintre acestea au fost pierdute de el prin partasia sa cu pacatul satanic. Desi cele doua insusiri par sa se afle in razboi, acestea se intregesc in chip minunat una pe alta, tot asa cum lumina soarelui de sus se uneste cu florile campului care cresc din pamant. Una dintre aceste insusiri este libertatea imparateasca si cealalta este ascultarea de fiu. Una o cere pe cealalta; una o slobozeste pe cealalta de stramtorare, desi una o poate imprejmui pe cealalta si o poate duce la pieire. Cele doua s-au nascut ca gemenii, vietuiesc ca gemenii si se sfarsesc ca gemenii. Ascultarea desavirsita merge impreuna cu libertatea nemarginita, ascultarea ingradita, impreuna cu libertatea ingradita, si neascultarea impreuna cu lipsa de libertate. Sfintii Evanghelisti cumpanesc una cu cealalta: aratand oamenilor cu limpezime, pe de o parte, libertatea imparateasca a lui Dumnezeu-Om si, pe de alta, ascultarea Lui de fiu, smerita.
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sfantul-nicolae-velimirovici-predici/predica-nasterea-domnului-82536.html

Sfântul Ignatie Teoforul

2011-12-19T16:34:00.000+02:00

”Sfantul Ignatie Teoforul este sarbatorit pe 20 decembrie. Se crede ca a fost pruncul luat in brate de Hristos si dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Sai (Matei 18, 2-4). Numele "Teoforul" vine de la marturia sa din epistole, unde scrie ca "Il poarta pe Hristos in inima". Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia, al treilea in succesiune la scaunul episcopal, primul fiind Sf. Ap. Petru, iar al doilea Evodiu, conform marturiilor lui Eusebiu, Origen si Ieronim. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost aruncat in arena si sfasiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). Particele din moastele sale se afla in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Capitala si la Manastirea Tismana.

Din nefericire, ceea ce se retine din aceasta zi este doar taierea porcilor. Nu stiu care este originea acestui obicei. Potrivit unor cercetatori, acest ritual al injunghierii porcului nu era facut pentru indestularea familiei cu hrana, caci el amintea de jertfele aduse in antichitate zeitatilor care se nasteau si mureau in perioadele de innoire a timpului calendaristic. De aceea, in ziua de Ignat, fiecarui membru al familiei i se facea o cruce cu sangele porcului si se spunea ca e bine sa vezi sange in aceasta zi.

Tinand seama ca astazi oamenii nu se mai insemneaza cu sangele porcului, din acesta zi nu mai ramane decat indestularea pantecelui. Cert este ca Biserica nu poate recomanda si incuraja taierea porcilor in vreme de post. Pentru crestini, Craciunul nu e doar prezenta unor carnati, sarmale, sunca, caltabosi, cozonaci, ...pe masa. Pentru acestia, important e ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca in ei. Dar omului din zilele noastre ii este mai usor sa taie porcul, sa-si condimenteze carnatii si sa-i manance fara retineri. De altfel, isi spune ca e destul de dificil sa explice cum Fiul lui Dumnezeu, nascut din vesnicie din Tatal, Se naste din Fecioara Maria. Asa ca alegerea sa sta in ceea ce ii cere mai putin efort.

Atat de mare era credinta celor din vechime, incat ei respectau cu sfintenie vremea postului. Astfel, taierea porcului se facea dupa Craciun, ca nu cumva sa se spurce vreun vas cu carne de porc, cu "de dulce". Astazi, se crede ca porcul trebuie taiat in ziua de Ignat, pentru ca de acum incolo nu se mai ingrasa, nu mai pune carne pe el si nu mai mananca, pentru ca si-a visat taierea.

Nu-mi ramane decat sa va reamintesc ca viata nu inseamna doar "a umbla in trup", adica a indestula pantecele si a saraci inima.”
Adrian Cocosila
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sfantul-ignatie-taierea-porcilor-98418.html

Rugaciune pentru vrajmasi - Sf. Nicolae Velimirovici

2011-12-18T23:04:00.000+02:00

"Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.

Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.

Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.

Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia. Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!"
Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1817;1;63362;0;Duhovnicesti-Rugaciune-pentru-vrajmasi.html

"Limbile sa salte" - Grupul "Stavros" al Manastirii Caraiman - Colind

2011-12-17T23:11:00.000+02:00

Craciunul branduit

2011-12-10T10:31:00.001+02:00

”Intr-o lume in care pana si Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, a facut obiectul unei "tranzactii", fiind vandut pe treizeci de arginti, nu este nicio problema in a vinde sau a cumpara, orice altceva, in "numele" Lui. Aceasta se pare ca este premisa de la care pornesc conducatorii marilor dar si micilor companii care, nu de putina vreme, au facut din Nasterea Domnului o sarbatoare a bauturilor racoritoare (la noi in plina iarna!), a renilor si a elfilor etc.

Craciunul, aducator de profit sau de sfintenie?

Intr-o societate de consum, Nasterea Domnului vinde. Aceasta este realitatea pe care nu o pot pierde din vedere firmele si agentii comerciali, mari "vanatori de profit” care, deja de pe acum, incerca sa ne familiarizeze cu "magia sarbatorii”. O ghirlanda aruncata pe raft, cateva stelute coborate de pe "firmamentul” de rigips si cate un Mos Craciun zambitor asezat strategic in magazin, si suntem invaluiti de "spiritul Craciunului”.

Craciunul insa, asa cum ne apare in reclame si in magazine, este o sarbatoare dezradacinata, ce nu face nimic altceva decat sa ne dezradacineze si pe noi. Craciunul branduit ne pune inainte o sarbatoare din care lipseste esentialul, insasi Nasterea Domnului. Dar nu numai atat, ne lipseste si de continuitatea cu traditia, cu modul in care a fost perceputa si traita aceasta sarbatoare, "singurul lucru nou sub soare”, "inomenirea lui Dumnezeu” sau Nasterea Domnului, de catre mosii si stramosii nostri, in satul romanesc.

Sa tinem seama de faptul ca bucuria Craciunului nu trebuie cautata in magazine, ci in Biserica. Or aici, aceasta bucurie, paradoxal, incepe prin post. Craciunul magazinelor este unul extrem de generos, ofertant, in timp ce in Biserica, Nasterea Domnului se cere intampinata prin taierea voii si asceza. Acest lucru nu prea ii cade bine omului contemporan. De aceea, ii este mai la-ndemana "Craciunul generos”.

Asa se face ca aceasta sarbatoare este intampinata de catre noi, cei de astazi , cu multa artificialitate si superficialitate uitand ca Nasterea Domnului in Betleemul Iudeii este un eveniment supranatural si deosebit de profund. In acest sens, in Biserica aflam acel "altceva" pe care magazinele si niciun alt produs nu ni-l pot oferi, sfintenia. Din Craciunul branduit lipseste cu desavarsire aceasta dimensiune a sfinteniei, in timp ce Nasterea Domnului tocmai acest lucru il vesteste, posibilitate sfintirii omului si a mantuirii in Hristos.

O bucurie de o viata

Bucuria Craciunului branduit este una efemera. Trece odata ce comerciantii isi aduna ghirlandele si beculetele din magazine, iar noi strangem bradul, impodobit cu ceva vreme in urma cu mult entuziasm. Bucuria Nasterii Domnului insa ne poate insoti - si trebuie sa ne insoteasca - nu numai in preajma sarbatorilor de iarna, nici macar in cursul unui an liturgic, ci de-a lungul intregii vieti. Bucuria Nasterii Mantuitorului, prin care primim "lumina cunostintei”, este fara indoiala una de o viata. Craciunul branduit nu este numai neputincios spre a ne face partasi acestei bucurii, ci, mai mult, poate deveni chiar o piedica in calea ei.

"Un Craciun nebranduit!” – o noua urare de Craciun

Craciunul a devenit astazi atat de "frumos” impachetat, incat nu-L mai putem intrezari pe Hristos intre atata poleiala si markenting.

De aceea, va doresc tuturor sa petreceti pe cat se poate un Craciun nebranduit, purtand aievea ecouri de cantari ingeresti si de colinde, miresme de covrigi, mere si cozonaci rumeniti, precum odinioara in odaia bunicii. Un Craciun bogat in daruri precum ale magilor, adica mici, dar cu semnificatii profunde.

Un Craciun in care sa ne aflam poate pentru prima data, chiar daca si pentru scurt timp, nu atat in calitate de potential consumator (cumparator), cat de om chemat la indumnezeire. Acest om este din fire colindator (binevestitor) si daruitor, pentru ca primeste Darul facut de Dumnezeu-Tatal tuturor oamenilor si fiecaruia in parte, pe Hristos, "Mesia chip luminos”.

Radu Alexandru”

Sursa

Hai sa-ntindem hora mare

2011-12-01T13:12:00.000+02:00

Doamne ocroteste-i pe romani (versuri)

2011-12-01T10:05:00.000+02:00

Ciprian Porumbescu - Balada ( Incredible Romania)

2011-12-01T09:54:00.000+02:00

2011-12-01T09:40:00.001+02:00

La multi ani, Romania!

2011-12-01T09:25:00.001+02:00

La multi ani tuturor romanilor!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei
un articol complet: http://www.agentia.org/stiri/ziua-nationala-a-romaniei-1-decembrie-unirea-romanilor-popor-de-eroi-si-de-mucenici-13058.html

Parintele Arsenie Boca

2011-11-28T19:47:00.001+02:00

”Astazi, 28 noiembrie, se implinesc 22 de ani de cand parintele Arsenie Boca a trecut la cele vesnice.

Parintele Arsenie Boca s-a nascut pe 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, in judetul Hunedoara si a primit la botez numele de Zian.

Clasele primare le-a urmat in satul natal. In 1929 devine absolvent al Liceului Avram Iancu din Brad, ca sef de promotie. In perioada 1929-1933 urmeaza cursurile Institutului Teologic din Sibiu, iar in 1933 urmeaza cursurile Institutului de Belle Arte din Bucuresti.

In anul 1935 este hirotonit diacon celib, iar in 1939 ajunge in Sfantul Munte al Athosului, unde va vietui vreme de trei luni. Revine in tara cu cateva copii ale unor manuscrise ale Filocaliei, pe care le traduce impreuna cu parintele Dumitru Staniloae. Este considerat ctitor al Filocaliei romanesti. Iata ce spune parintele Dumitru Staniloae in prefata primei editii a Filocaliei, aparuta in 1947: "Un cald cuvant de multumire trebuie sa aduc P. Cuv. parinte ieromonah Arsenie, de la Manastirea Brancoveanu, bunul meu student de odinioara, care mi-a ramas mereu aproape. P. Cuv. Sa a binevoit sa scrie, dupa dictatul meu, cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. In afara de aceasta, prin prezenta aproape necontenita si prin staruinta ce a pus-o pe langa mine de a face aceasta traducere, mi-a alimentat curajul, in mod considerabil, ca sa pot duce la capat o munca atat de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca as fi savarsit-o … Tot P. Cuv. Sa a executat si coperta".

Intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus si in 1940 este calugarit cu numele de Arsenie. In Vinerea Izvorului Tamaduirii din 1942, parintele Arsenie este hirotonit preot.

In luna mai din anul 1948 este arestat de Securitate, pe motiv de apartenenta la Miscarea Legionara, lucru negat de parintele Arsenie. Pe 28 noiembrie 1948 este alungat de la Manastirea Sambata si mutat la Manastirea Prislop. In anul 1951 este din nou arestat de Securitate si condamnat la 9 luni de inchisoare pe care le va face la Ocnele Mari si la Canalul Dunare-Marea Neagra.

Revine in 1952 la Prislop unde vietuieste pana in anul 1959, cand manastirea va fi desfiintata. Parintelui Arsenie i se interzice sa mai slujeasca si este stabilit fortat cu domiciliul in Bucuresti. Este angajat ca pictor secund la biserica "Sfantul Elefterie", iar in anul 1961 este angajat la atelierul de pictura al Patriarhiei de la Schitul Maicilor.

In 1968 este pensionat. Este si anul cand incepe pictarea bisericii de la Draganescu, de langa Bucuresti, la care munceste 15 ani. Parintele Arsenie Boca trece la cele vesnice la Manastirea Sinaia, pe 28 noiembrie 1989, iar pe 4 decembrie 1989 este inmormantat la Manastirea Prislop.

Ganduri ale parintelui Teofil Paraian despre parintele Arsenie Boca:

“Parintele Arsenie a fost o personalitate puternica. Din cati am cunoscut eu, oameni angajati intr-o viata religioasa, in Biserica deci, parintele a fost un caz unic, prin inzestrarea lui native, prin cultura lui si prin seriozitatea cu care s-a angajat la o viata duhovniceasca. Parintele avea o putere de sinteza, o putere de patrundere, un risc al afirmatiilor, adica vorbea spontan, spunea anumite lucruri care se potrivea, de cele mai multe ori si niciodata nu se gandea la niste consecinte, adica nu-I menaja pe oameni, ii brusca daca erau de bruscat.

Fiind o personalitate puternica si un om de cultura si un om cu prestanta si cu autoritate, parintele a intrat cumva si in legenda, adica oamenii spun despre el si lucruri pe care de fapt parintele nu le-a facut si nici nu le putea face. Dar oamenii, au ajuns sa-l prezinte sub o forma legendara.

Eu l-am cunoscut personal, m-a ajutat sufleteste, mi-am dat seama de puterea lui de sinteza, de patrundere. Mi-a pus in atentie rugaciunea de toata vremea, mi-a spus si alte lucruri care mi-au prins bine si cu care am strabatut si eu prin viata. L-as fi dorit insa sa intervina mai mult in viata mea, sa ma ajute mai mult si mai direct".

Parintele Arsenie Boca ne da incredere in bunatatea lui Dumnezeu si in iubirea Sa nesfarsita fata de noi pacatosii: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".

Nu incetati a va ruga pentru noi, Cuvioase Parinte Arsenie!
Adrian Cocosila”

preluat de aici

Pentru Patricia

2011-11-27T17:26:00.001+02:00

Astazi am cunoscut-o pe Patricia care este internata la Spitalul Filantropia din Craiova, cu un diagnostic cumplit: leucemie acuta mieloida. Patricia este o mana de om, de 28 de ani, lucreaza ca asistenta medicala la Sectia Chirurgie a Spitalului din Calafat, este casatorita si este mamica unui baietel de 4 ani. Recent ea a inceput sa se simta rau si cadru medical fiind si-a facut repede un set de analize. Rezultatul lor a amutit intregul colectiv de colegi de la spital, pe Patricia insasi, familia si prietenii. Diagnosticul este unul crud dar Patricia stie ca trebuie sa se lupte, sa faca tot ce tine de puterea ei ca sa se vindece si sa-si poata vedea puiul crescand.
Astazi am vorbit mult cu ea, este un om deosebit, o tanara frumoasa, fina, fragila, am vazut-o zambind la glumele mele dar si cu lacrimi pe obraz ori de cate ori in discutia noastra aparea ceva legat de copii. Patricia stie ca trebuie sa ajunga la o clinica din strainatate si pentru asta familia ei pregateste un dosar cu toate actele medicale (urmeaza sa primeasca maine mai multe rezultate ale unor investigatii mai ample, biopsie de maduva, etc.) Problema este ca Patricia provine dintr-o familie de oameni de rand, nu sunt bogati si acest necaz i-a luat pe nepregatite, neavand posibilitatea financiar vorbind, de a pleca la o clinica in strainatate. Pentru asta are mare nevoie de o mobilizare in jurul ei, are nevoie de oameni care sa-i fie alaturi inclusiv prin ajutor financiar, dupa posibilitatea fiecaruia. Patricia a deschis un cont la banca in acest scop si mi-a promis ca impreuna cu numarul de cont imi va trimite si actele medicale scanate. Imediat ce voi avea aceste informatii va voi ruga din suflet sa faceti milostenie pentru aceasta fata, voi trimite oriunde voi putea acest apel si poate si voi veti prelua strigatul ei de ajutor pe bloguri si veti da mai departe pentru ca fiecare dintre cei care afla despre ea sa poata face un bine (o suma cat de mica este extrem de importanta pentru acest suflet care nu are timp de pierdut) in acest post al Nasterii Domnului. Va repet: pe Patricia am cunoscut-o personal chiar azi si sper ca impreuna sa o putem ajuta sa lupte cu o boala crunta care ii ameninta viata.
Astazi s-a scris despre Patricia si aici: http://www.ziaruldecalafat.ro/2011/11/27/apel-umanitar-pentru-o-tanara-din-calafat/, solicitandu-se sange de care Patricia are mare nevoie. Grupa ei este A II.
Voi reveni cu alte informatii indata ce le voi primi. Dumnezeu sa o ajuta pe Patricia pentru rugaciunile Maicii Sale, ale Sfantului Apostol Petru si ale Sfantului Nectarie vindecatorul de cancer!

Rugaciunea unui copilas

2011-11-25T20:44:00.001+02:00

”Doamne, miluieste-ma pe mine, pe toti copiii, pe parinti, pe cei care nu aud, pe cei care nu vad, pe cei raciti, pe cei care se lovesc, pe batrani, pe saraci, pe cei pentru care nu se roaga nimeni si pe toata lumea de pe planeta! Amin!”

Rugăciune

2011-11-25T12:22:00.001+02:00

Doamne-al sufletului meu,

In genunchi te rog mereu

Sa sadesti adanc in mine

Dragoste si dor de Tine.

Doamne si nadejdea mea,

Da-mi un strop din mila Ta,

C-am zacut in parasire,

În amar si in nestire.

Doamne, Tu stapan, eu ... rob.

Doamne, Tu esti Tot, eu ... glod.

Din osanda si din moarte

Te rog, vino si ma scoate!

Ia din nou pamant si apa,

Le amestecă-ntr-o groapa,

Sa ma nasti in mantuire,

Si sa-mi sufli iar pe fata

Darul Duhului de viata.

Doamne-al sufletului meu,

În genunchi te rog mereu,

Rânduiește a mea viață,

Spre veșnica Ta dulceața!

Marilena V.

-particip la Concursul de poezie ortodoxă de aici: http://www.serafimpantea.ro/2011/11/25/concurs-de-poezie-ortodoxa

Acatistul Sf Antonie de la Iezerul Valcea. - MARIAN MOISE

2011-11-23T12:37:00.000+02:00

Cuviosul Antonie de la Iezerul-Vâlcea (23 Noiembrie)

2011-11-22T18:44:00.001+02:00

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Numeroşi au fost sihaştrii români cu viaţă sfântă, care s-au nevoit de-a lungul veacurilor prin pădurile seculare şi prin peşterile tăinuite în adâncul munţilor Carpaţi. Însă, cu voia lui Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei au rămas necunoscuţi, iubind mai mult liniştea şi străinătatea pe pământ pentru dragostea lui Hristos, care S-a jertfit pe cruce pentru mântuirea oamenilor.

Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la schitul Iezeru-Vâlcea, numit de credincioşii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul”. Acest preacuvios părinte este cel mai renumit sihastru al Olteniei de la sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul celui următor. Numele şi nevoinţa lui ne amintesc de Sfântul Daniil Sihastrul de la Putna lui Ştefan cel Mare, din secolul al XV-lea.

Cuviosul Antonie Sihastrul a văzut lumina vieţii într-unul din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Având din copilărie o viaţă aleasă şi multă evlavie pentru nevoinţa călugărească, mergea mereu să se închine pe la numeroasele mănăstiri şi schituri din partea locului, ca şi pe la chiliile sihaştrilor care îşi căutau liniştea în munţi. Apoi, urmând sfatul egumenului de la schitul Iezeru-Vâlcea, a luat crucea lui Hristos, tunzându-se monah în acest schit cu totul retras de lume. Aici se nevoiau pe atunci câţiva schivnici iubitori de linişte, de rugăciune şi post, care i-au dat tânărului monah Antonie o creştere cu totul duhovnicească, deprinzându-l cu tăcerea, cu postul, cu privegherea de noapte, cu smerenia şi mai ales cu neîncetata rugăciune.

După câţiva ani râvnitorul sihastru, sporind în nevoinţă şi aprinzându-se cu mare dragoste pentru Hristos, dorea să urmeze cuvioşilor sihaştri de demult şi să se retragă în munţi la fericita linişte, pentru a se desăvârşi în rugăciune şi sfinţenie. De aceea, adeseori umbla pe la chiliile cuvioşilor care pustniceau în adâncul codrilor şi le cerea sfat şi binecuvântare. Apoi, rugându-se mult lui Dumnezeu, cu post şi privegheri de toată noaptea, şi alergând la ajutorul Maicii Domnului, ocrotitoarea schitului Iezeru, a primit încredinţare de sus să se retragă la nevoinţa pustnicească, spre care mulţi călugări alergau.

Astfel într-armându-se Cuviosul Antonie, prin anul 1690, a plecat câţiva kilometri mai sus de schitul Iezeru, în muntele cu acelaşi nume. Acolo umbla din loc în loc în căutarea unei peşteri de piatră pentru chilie şi paraclis. Deci mult căutând şi rugându-se lui Dumnezeu, a aflat o peşteră mică în stâncă si s-a sălăşluit în ea. Aceasta îi era chilie şi loc de rugăciune, casă de nevoinţa şi adăpost trupului ostenit de post şi metanii. Dar sufletul său nu avea deplină odihnă din cauza lipsei unei biserici în apropiere, în care să-şi înalţe inima şi mâinile la rugăciune ziua şi noaptea. Atunci s-a rugat din nou Maicii Domnului şi îndată a început să sape alături un mic paraclis în stâncă. Şi a lucrat la el singur, cu mâinile sale, trei ani de zile, cu dalta şi cu ciocanul. Apoi a pus o catapeteasmă, icoane şi cele de trebuinţă, iar când toate au fost gata, Cuviosul Antonie a chemat pe episcopul Râmnicului, Ilarion, să-l sfinţească. În această mică biserică săpată în stâncă, s-a rugat fericitul ziua şi noaptea lui Dumnezeu, împreună cu îngerii din cer, până la sfârşitul vieţii sale.

Dar nevoinţa acestuia, posturile cele îndelungate de câte trei zile şi chiar mai mult, privegherile de toată noaptea, luptele cu nevăzuţii vrăjmaşi care nu pot răbda smerenia şi ostenelile sfinţilor, rugăciunea cea de văpaie şi lacrimile cele neîncetate izvorâte din inimă, cine dintre noi le poate spune? Că niciodată nu dormea mai mult de două sau trei ore pe noapte, nici nu mânca altceva decât pesmeţi de pâine înmuiată în apă şi sare, cu puţine legume pe care singur le cultiva în mica lui grădină. Apoi neîncetat repeta „Rugăciunea lui Iisus” din inimă şi citea Psaltirea, cu multe lacrimi de umilinţă.

Pentru multele sale osteneli, Cuviosul Antonie a primit de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii şi al vindecării suferinţelor omeneşti. Că oricine venea la peştera lui şi-i cerea cuvânt de folos şi rugăciune îndată i se împlinea cererea. Însă el avea şi câţiva ucenici în schitul Iezeru, care îl cercetau în zile de sărbători, şi-i aduceau cele de nevoie. Unul dintre aceştia a fost şi „Duhovnicul Nicolae Ierei”, care cunoştea cel mai bine nevoinţa Cuviosului Antonie. Acesta l-a înmormântat după săvârşirea sa din trup şi apoi i-a scris viaţa.

Prin anul 1700, schitul Iezeru, ctitoria voievodului Mircea Ciobanul (1553), era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Atunci episcopul Ilarion de la Râmnicu-Vâlcea, împreună cu credincioşii din satul Cheia, la îndemnul Cuviosului Antonie Sihastrul au refăcut atât biserica de piatră, cât şi chiliile, între anii 1700-1705. Citim în pisania ei: „Această sfântă biserică, unde se prăznuieşte Ovedenia (Intrarea Maicii Domnului în Biserică), făcutu-o-au dintru-întâi răposatul Mircea Voevod cu doamna Chiajna, la leat 7061 (1553) şi prin trecerea vremilor, din necăutare, s-au surpat. Iar mai pre urmă s-au prefăcut de iubitorul de Dumnezeu chir Ilarion, episcop, ajutând şi Antonie schimonahul...”.

Tradiţia spune că acest mare sihastru contribuia el însuşi la rezidirea bisericilor şi a chiliilor de la Iezeru, fiind cu metania, din acest schit şi foarte râvnitor pentru casa lui Dumnezeu, slăvit neîncetat de oameni şi de îngeri. Dar nu numai atunci, ci de multe ori cobora Cuviosul Antonie de la peştera sa la schitul Iezeru, mai ales la marile praznice, pentru a asculta Sfântă Liturghie şi a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Apoi, după ce lua masa împreună cu fraţii din mănăstire şi dădea sfaturi folositoare de suflet ucenicilor săi, se urca din nou la peştera sa tăinuită pe munte, în desişul codrilor, Însă nu numai prin mănăstiri avea ucenici, ci şi prin sate şi prin oraşe avea credincioşi care, auzind de sfinţenia vieţii lui, alergau la schitul Iezeru şi la peşteră, să primească sfat şi rugăciune de binecuvântare.

Numele Cuviosului Antonie se făcuse cunoscut şi peste Carpaţi, până în nordul Transilvaniei, de unde coborau credincioşii pe valea Jiului şi a Oltului, pentru a se învrednici de sfintele sale rugăciuni şi a se atinge măcar de hainele lui. Unul dintre aceşti ucenici a fost şi „smeritul între ieromonahi chir Nicolae sin Nicoli ot Teiuş” (= fiul lui Nicolae de la Teiuş), care mergea regulat cu cele de nevoie la peştera Cuviosului Antonie. Că auzind el de acest vestit sihastru, a părăsit Transilvania şi s-a făcut călugăr la schitul Iezeru, devenind cel mai apropiat fiu duhovnicesc al acestuia. Apoi, tot cu sfatul lui, Nicolae a fost făcut preot şi duhovnic în schit de către episcopul Ilarion de la Râmnicu-Vâlcea şi săvârşea uneori Dumnezeiasca Liturghie la paraclisul Cuviosului Antonie din peşteră.

După 28 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Cuviosul Antonie Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu, şi-a dat sufletul în braţele Lui, înainte de anul 1714. Ucenicul său, „Duhovnicul Nicolae Ierei”, l-a îngrijit în peşteră în ultimele lui zile, împărtăşindu-l cu Preacuratele Taine. Apoi, mult plângându-l ucenicii - călugări sihaştri şi credincioşi de pretutindeni -, a fost prohodit şi înmormântat de egumenul schitului Iezeru cu toată obştea, lângă uşa paraclisului săpat cu mâinile sale în stâncă, alături de peşteră, unde se află şi astăzi. Multă vreme fiii săi duhovniceşti - chiar şi credincioşi de prin sate - urcau pe muntele Iezeru cu colivă, untdelemn şi lumânări în mâini şi, după ce se închinau în micul paraclis, făceau metanii şi plângeau la mormântul unde se odihnesc moaştele Cuviosului Antonie, pe care îl cinsteau ca sfânt. Apoi săvârşeau slujba parastasului, aprindeau sute de luminări şi candele, se închinau în „Peştera Sfântului Antonie” de alături, unde s-a nevoit bunul ostaş al lui Hristos 28 de ani, răbdând cumplite ispite de la diavoli, şi la urmă coborau de pe munte, fiecare la ale sale, cerând ajutorul şi rugăciunile părintelui lor sufletesc. Această tradiţie s-a păstrat până în veacul nostru în partea locului şi mai ales în schitul Iezeru, al cărui ctitor a fost.

La câţiva ani de la săvârşirea Cuviosului Antonie Sihastrul, ucenicul său, „Duhovnicul Nicolae Ierei” de la Iezeru, i-a scris scurt Viaţa sa, ca cel ce o ştia cel mai bine, în care spune printre altele: „...poftind (Schimonahul Antonie) să fie îndeletnicit singur, ca să se poată lupta împotriva celui măestru şi ieşind din mănăstire şi cercând prin locuri pustii şi căutând sălaş de îndeletnicit, cu voia lui Dumnezeu, au găsit această peşteră...”.

Astăzi se mai păstrează chilia cuviosului, denumită de toţi localnicii „Peştera Sfântului Antonie”, precum şi bisericuţa săpată în piatră, în stare de paragină. Lângă uşa acestei mici biserici se află mormântul Cuviosului Antonie Sihastrul cu moaştele uitate ale unui sfânt român care se roagă înaintea Preasfintei Treimi pentru noi toţi.

Ierom. Ioanichie Bălan

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 496-499, Cuviosul Antonie Sihastrul de la Iezeru-Vâlcea.

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/226/noiembrie_antonie_de_la_iezer_viata.html

Corul Sfintei Manastiri Camarzani - Pruncul Imparat

2011-11-22T17:47:00.000+02:00

Απολυτίκιον Εισοδ. Θεοτόκου - 21 ΝΟΕΜΒΡΙΟΥ

2011-11-21T16:52:00.000+02:00

La zi de sărbătoare

2011-11-21T13:40:00.001+02:00

"Din Proloage citire..."
(cuvânt la intrarea în Biserică a Maicii Domnului)
----------------------------------------------------------

"...Iată în ce chip istorisesc sfintele cărţi bisericeşti pricina pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la Templul Legii vechi şi dăruită Domnului.

Ana, cea pururea pomenită, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, adică fără să nască copii, luând îndemn din Cartea Sfântă, de la cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana - care era şi ea stearpă, maica Proorocului Samuel - ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, pe Stăpânul firii, să le dăruiască lor un prunc, făgăduind că dacă le va împlini cererea îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe Împăcătoarea şi Împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii lui Adam cel căzut, a învierii şi îndumnezeirii lui, pe Preasfânta şi de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria.

Iar când ea a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o la Templu şi au încredinţat-o preoţilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale Bisericii unde, o dată pe an, intră numai singur arhiereul. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să Se nască dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii cea stricată prin păcat.

Şi a rămas fecioara acolo, petrecând doisprezece ani de sfântă vieţuire. Că erau la Templul din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve închinate Domnului, precum şi preoţii şi slujitorii, trăind din averea Templului. Şi, în acest loc de bună creştere, Sfânta Fecioară necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea.

Iar când s-a apropiat vremea dumnezeieştii Buneivestiri, ieşind de la Templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă. Drept aceea, la 15 ani ea a fost logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa în vârstă de 84 de ani, ca, sub chipul căsătoriei, să se păzească curată în lume; şi astfel Iosif logodnicul a slujit ca martor la Naşterea cea fără prihană a Domnului, cât şi ca ocrotitor la fuga în Egipt şi la întoarcerea de acolo la Nazaret, în pământul lui Israel.

Iubiţi, aşadar, fraţilor, pe maica Domnului, - spune un părinte, - iubiţi-o cu inimă fierbinte şi plină de nădejdi. Rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit de la Biserică despre Maica Domnului. Cinstiţi pe Născătoarea de Dumnezeu. Respingeţi cu tărie minciunile rătăciţilor, care defaimă pe Sfânta Fecioară. Să ştiţi că diavolul strigă prin gura hulitorilor, diavolul care o urăşte pentru că ea a născut pe Cel ce i-a surpat stăpânirea.

Rămâneţi tari în tradiţiile sfinte ale Bisericii şi cinstiţi pe cea plină de dar, şi mai ales slujiţi-o şi luaţi-o ca Apărătoare şi Sprijinitoare.
Că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului, şi nu este nimeni care să se încreadă în mila Preacuratei şi să nu fie ajutat şi mângâiat. ”

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te Marie cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, căci ne-ai dăruit nouă pe Mântuitorul sufletelor noastre!

Sursa: http://www.credo.ro/proloage.php

Pe tine te fericim-Corul Byzantion

2011-11-21T13:34:00.000+02:00

Sfantul Grigorie Decapolitul

2011-11-20T11:34:00.001+02:00

Un sfânt care îmi este foarte drag... Dumnezeu a rânduit ca odată, la Mănăstirea Bistrița, Sf. Grigorie să-mi încalzească sufletul într-un mod deosebit.

Sfantul Grigorie Decapolitul, ales in ceata sfintilor lui Dumnezeu, se bucura de o cinstire deosebita printre credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane. La aceasta a contribuit si faptul ca moastele sale se afla inca de la sfarsitul sec. al XV-lea in tara noastra, la manastirea Bistrita, in jud. Valcea. Racla de argint aurit in care se gasesc moastele Sfantului este opera mesterilor din Brasov, si poarta o inscriptie din anul 1656. Tot in cinstea Sfantului s-au facut numeroase danii manastirii, iar bisericile schitului Papusa (jud. Valcea) si a manastirii Popanzalesti (jud. Dolj), poarta hramul Sfantului Grigorie. O alta dovada de cinstire o constituie si tipariturile inchinate de catre romani Sfantului: Slujba Sfantului Grigorie Decapolitul, compusa de Matei al Mirelor, Carte osebita a Sfantului Grigorie Decapolitul, Ramnic, 1753, cea mai completa editie, ce cuprinde slujba ce se face la hramul sau, Paraclisul Sfantului Grigorie Decapolitul, copiat de schimonahul Paisie, zugravul manastirii Bistrita.

Minunata ctitorie a boierilor Craiovesti adaposteste, inca de la sfarsitul veacului al XV-lea, moastele unui sfant cu numele Grigorie Decapolitul. Unele stiri privitoare la viata sa se gasesc intr-o lucrare scrisa de Ignatie Diaconul, care, fiind contemporan cu Grigorie, a cunoscut mai multi ucenici de-ai sai, care i-au relatat felurite aspecte legate de viata si nevointele sale duhovnicesti.

De aici aflam ca el s-a nascut in orasul Irinopolis din Decapolea Isauriei, in sud-estul Asiei Mici, care apartineau pe atunci Imperiului bizantin. Se crede ca s-a nascut prin anii 780-790, deci tocmai in vremea cand a avut loc Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, care a condamnat iconoclasmul, adica pe cei care respingeau cultul icoanelor. Facea parte dintr-o familie instarita, mama sa Maria fiind si o femeie foarte evlavioasa. La vremea potrivita, a fost dat la invatatura, pentru a putea fi mai tarziu de folos semenilor sai. Inca de copil manifesta o inclinare spre cele duhovnicesti. Lua parte la slujbe, se ruga, citea Sfanta Scriptura, facea fapte de milostenie, arata o dragoste sincera fata de toti cei din jurul sau. Adesea se retragea in locuri ascunse pentru a se ruga si a medita. Apoi a respins indemnul parintilor sai de a se casatori cu o tanara aleasa de acestia si s-a retras in Muntii Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricina ca se dovedise un vrednic aparator al cultului icoanelor. Aratandu-i dorinta de a se calugari, episcopul l-a indemnat sa intre intr-o manastire din apropiere, pentru a se initia in tainele vietii monahale.

Intre timp, tatal sau a murit. Mama sa, afland unde este, l-a indemnat sa plece intr-o alta manastire, unde era un alt frate al sau, ca impreuna sa-si duca mai usor viata de calugar, inchinata numai lui Dumnezeu. A ascultat deci indemnul evlavioasei sale mame si s-a asezat in acea manastire, alaturi de fratele sau. Dar in curand si-au dat seama ca egumenul manastirii, ca si unii calugari, trecusera de partea iconoclastilor, adica a dusmanilor icoanelor. Plin de ravna pentru apararea dreptei credinte si a hotararilor luate de Sinodul al saptelea ecumenic, Grigorie a avut curajul sa mustre pe egumen in fata tuturor calugarilor din obstea respectiva. Acesta a poruncit insa ca Grigorie sa fie batut. in aceasta situatie, cu trupul plin de rani, tanarul monah a fugit intr-o alta manastire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a ramas timp de 14 ani.

Urcand mereu pe treptele vietii duhovnicesti, a cerut ingaduinta sa se retraga intr-o pestera din Muntii Isauriei, pentru a trai singur. A trait aici mai multi ani, luptand cu ispitele si cu lipsa de hrana, dar staruind mereu in rugaciune si meditatie, in legatura tainica neincetata cu Dumnezeu. Curatit astfel de patimile trupesti si sufletesti, imbunatatitul sihastru a auzit o chemare de sus care l-a indemnat sa paraseasca pestera si locurile natale, pentru ca sa poata fi de folos si altora. Dand urmare indemnului venit de sus, Grigorie se indreapta spre Apus, intampinand multe lipsuri si chiar prigoane. Petrece o iarna intreaga intr-o manastire din Efes, apoi cu o corabie ajunge in orasul Proconez, unde a fost gazduit in casa unui om sarac, a carui casa Dumnezeu o binecuvanteaza cu cele trebuitoare traiului. Paraseste pe acest crestin ospitalier in ascuns si ajunge la Enos, in Macedonia, unde este batut de un tanar, dar cuviosul se roaga lui Dumnezeu sa-l ierte. Cu o corabie, ajutat de niste pirati, uimiti de curajul sau, ajunge in Tesalonic, unde este gazduit intr-o manastire de catre egumenul Marcu. Impreuna cu un calugar de aici, se indreapta spre Roma. Au mers pe uscat pana la Corint, in sudul Greciei. Se imbarca pe o corabie, ajungand pana la Roma.

Acolo a trait cateva luni nestiut de nimeni. Vindecarea unui demonizat il face insa cunoscut, dar ei pleaca in ascuns in Siracuza Siciliei, unde s-a ascuns intr-un turn. A vindecat si aici cativa bolnavi prin rugaciunile sale si a indrumat spre o viata curata pe multi locuitori ai orasului.
Din Sicilia se reintoarce in Grecia, la Hidros, unde era sa fie ucis de adversarii icoanelor, dar este izbavit prin voia lui Dumnezeu, dupa cum a scapat si din aiie incercari. Ajuns in Tesalonic s-a asezat in manastirea Sfantul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul sau de a prezice viitorul, dar si prin viata sa aleasa. Ignatie Diaconul, care i-a scris viata, aminteste multe din vindecarile savarsite de el prin puterea rugaciunii, ca si multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci cand era nevoie, impotriva ereticilor sau a necredinciosiciosilor. Avea o putere deosebita asupra demonilor. Mai multi calugari si credinciosi stapaniti de duhuri necurate au fost vindecati in urma rugaciunilor cuviosului Grigorie.

Virtutile cu care era impodobit, ca si darul vindecarilor l-au facut pe Grigorie vrednic sa primeasca taina preotiei. Si-a continuat viata cu aceeasi ravna spre cele sfinte, in folosul semenilor sai. Spre sfarsitul vietii, Dumnezeu i-a dat o boala grea. Vestea suferintei sale s-a raspandit repede, ajungand pana la Constantinopol, unde se gasea si unchiul sau Simeon, acum foarte batran, dar aruncat in inchisoare pentru darzenia cu care apara cultul icoanelor. Acesta il instiinteaza pe Grigorie unde este, aratandu-i dorinta de a se revedea. In ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleaca din Tesalonic la Constantinopol, unde il afla pe unchiul sau eliberat din temnita. In curand a si murit intr-o manastire din capitala imperiului, in ziua de 20 noiembrie 842. Dupa cateva luni, in martie 843, a fost convocat la Constantinopol un sinod local, care a restabilit pentru totdeauna cultul icoanelor, a aruncat anatema asupra tuturor ereticilor din primele opt veacuri de viata crestina si a randuit Duminica Ortodoxiei si anume prima din postul Pastilor, ca zi de biruinta a dreptei credinte asupra tuturor dusmanilor ei.

In scurt timp mormantul Cuviosului Grigorie a devenit cunoscut, datorita minunilor care se savarseau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om garbov care s-a atins de trupul sau, ce era dus spre inhumare, precum si a unor indraciti. Dupa trecerea unui timp, calugarii din manastirea in care era ingropat au hotarat sa-i scoata trupul si sa-l aseze intr-o racla. Ramasitele sale pamantesti erau intregi si neputrezite, incat acum puteau fi socotite ca sfinte moaste. Nu stim cand s-a facut slujba speciala de canonizare a noului sfant, numit de acum inainte Grigorie Decapolitul, dupa provincia in care se nascuse.

Ele au ramas intr-o manastire din Constantinopol, intemeiata de ucenicul sau Iosif Imnograful. Au ramas aici mai bine de sase veacuri, probabil pana dupa anul 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de turci. O traditie spune ca racla cu moaste a fost dusa atunci, de monahii care o pazeau, in Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intr-o manastire, savarsindu-se alte minuni in jurul lor. Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, banul Barbu Craiovescu, care le-a adus in manastirea Bistrita din Oltenia, ctitoria familiei sale. Barbu insusi s-a calugarit aici sub numele de Pahomie.

De atunci si pana astazi cinstitele sale moaste se gasesc tot in manastirea Bistrita. Drept aceea, credinciosii romani - mai ales cei din Oltenia - au aratat o cinste deosebita moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul, venind sa se inchine in fata lor si sa-i ceara ocrotire. Un invatat mitropolit grec, Matei al Mirelor (+ 1624), care a trait multi ani la manastirea Dealu, i-a alcatuit o slujba, la rugamintea egumenului Teofil al Bistritei, viitor episcop al Ramnicului, apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Aceasta a fost tiparita in greceste la Bucuresti, in 1692 (impreuna cu Slujba Sfintei Parascheva). Mitropolitul Dosoftei al Moldovei prezinta pe scurt viata Sfantului Grigore in cunoscuta sa lucrare aghiografica Viata si petrecerea sfintilor . In 1753 s-a tiparit la Ramnic o Carte osebita a Sfantului Grigorie Decapolitul, care cuprinde viata sa pe larg, slujba care se savarseste in ziua trecerii sale la Domnul, adica la 20 noiembrie, precum si paraclisul sau. In manastirea Bistrita s-au copiat mai multe manuscrise care cuprind viata si paraclisul sau. Slujba si viata lui (sinaxarul) au fost trecute apoi in toate editiile romanesti ale Mineiului pe noiembrie. De asemenea, este trecut in toate Vietile de sfinti care s-au tiparit in romaneste. Chipul sau este zugravit in mai multe biserici din tara noastra.

Bucurandu-se de aceasta aleasa cinstire, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. De-acum inainte el va fi cinstit in toate lacasurile de cult ortodoxe romanesti, prin slujbe si rugaciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul sau, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la aceasta generalizare in cadrul unor mari solemnitati bisericesti in octombrie 1955.

Viata Sfantului Grigorie, de smerenie, rabdare, blandete, milostenie, staruinta in rugaciune, dragoste de Dumnezeu si de semeni, ca si darzenia cu care a aparat dreapta credinta, poate constitui si pentru noi, credinciosii de neam roman, o pilda vrednica de urmat. Sa-l rugam sa ne ocroteasca si sa-l cinstim zicand: Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, Sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca unul ce ai indrazneala catre Domnul, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie" (din Acatistul sau, Condacul 1).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

Sursa: crestinortodox.ro

Pustnic alungat de autorități

2011-11-16T09:45:00.001+02:00

UPDATE: Contactat de www.edituramateescu.ro, părintele Onufrie spune că scopul pentru care el trebuie să fie gonit din creierii munților este că în zonă se efectuează o serie de lucrări de amenajare a pârtiilor de schi, în vederea unui concurs de schi ce va avea loc în 2012. „A venit la mine un pădurar și mi-a spus să părăsesc Sf. Lăcaș. Mi-a zis că locuiesc ilegal în această pădure. Păi, așa sunt toți pustnicii, ce, ar vrea, să am cadastru și intabulare făcută, număr de casă? I-am explicat că nu pot să plec, că aici am foarte multe lucruri adunate de mine, icoane, haine, obiectele mele. Mi-a spus că să plec măcar pe perioada in care de fac acele lucrări și că după aia pot să mă întorc. Dar nu am cum, dacă plec, totul în urma mea o să fie devastat. Nici măgărușul nu mai am cum să-l țin, pentru că nu am cum sa merg cu el pe aici, cică stric pârtia de schi. Au fost cațiva creștini pe la mine, care vor să mă ajute, dar ce să fac? Mi-am găsit un avocat, tot un bun creștin, și voi merge cu ei în proces, n-o să mă las!” – ne-a spus Ieromonahul Onufrie

Regia Pădurilor Kronstadt a decis de curând să demoleze toate construcțiile ilegale de pe masivul Postăvaru. Pentru amenajarea pârtiilor din zonă și traseelor turistice, edilii s-au împiedicat tocmai de mica bisericuță a pustnicului Onufrie, cel care își trăiește viața aici de aproape două decenii în post și rugăciune. În ultimii ani, presa creștină și nu numai, a tot scris despre acest călugăr provenit de la Mănăstirea Cernica, cel care s-a retras aici în singurătate, scârbit de păcatele lumii și pentru a se ruga la Bunul Dumnezeu. Multe necazuri a întâmpinat Onufrie de-a lungul timpului petrecut pe masivul muntos de deasupra Poienii Brașov! O dată i-a ars adăpostul de la o lumânare, a fost fugărit de urs prin pădure și i s-a furat măgarul Vasile, pe care dăduse 8 milioane de lei. A trecut cu bine peste toate. S-a rugat pentru noi toți, să ni se ierte păcatele. În zilele de Bobotează, părintele obișnuia să-i întâmpine pe schiori la punctul terminus al telecabinei din Cristianul Mare pentru a le da Sfânta Împărtășanie. M-am așteptat ca după toate articolele de bine apărute în presă despre acest om, micul său schit să fie ajutat, să poposească tot mai mulți oameni la el în căutarea Divinității și că, poate dintre aceștia, unii vor avea și bani pentru a-l ajuta pe călugărul Onufrie. Dar ce fac autoritățile? Îi demolează bisericuța sfințită, așa cum ar proceda cu buticul unor mafioți din Herăstrău! Chiar într-atât de lipsit de frica lui Dumnezeu trebuie să fie acest stat păcătos? Cu ce deranja o mică bisericuță? Pe cine? N-au loc turiștii (majoritatea străini) să schieze pe cele 20 de pârtii, de bietul pustnic cuibărit într-o pădure de sub linia de telecabină? Scad vânzările la hotelurile lui Copos și se ieftinesc pachetele de Revelion, dacă află turiștii că acolo sus, la peste 1500 de metri altitudine, există ultimul pusnic al României? (Foto și text: Răzvan Mateescu)

Articol preluat integral de aici: http://edituramateescu.ro/2011/10/31/ultimul-pustnic-al-romaniei-alungat-de-autoritati/

2011-11-14T18:10:00.001+02:00

"Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi." (Intelepciunea lui Solomon, 2, 3-5)

Astazi este lasatul secului pentru Postul Craciunului

2011-11-14T14:37:00.001+02:00

De maine intram in post, unul usor din punct de vedere al alimentatiei dar care ar trebui sa ne aduca mult folos duhovnicesc. Cu ce ganduri intampin prima zi de post? In primul rand sunt slabita pentru ca de vreo saptamana m-am procopsit cu un guturai urat, daca n-o fi vreo sinuzita deja, nu de alta dar ieri am avut dureri infioratoare de cap, cu greata, dureri musculare pe tot corpul, m-am simtit super nasol. In viata personala am cateva proiecte in minte pentru perioada care urmeaza: un plan de austeritate pentru noi prin care sa invatam sa economisim putin, apoi un proiect care (daca vrea Dumnezeu sa iasa) va aduce ajutor multor oameni, apoi altceva ce trebuie sa rezolv pentru cineva drag, apoi niste calatorii care se anunta, deci voi fi cam ocupata. Incep sa simt ca vine sarbatoarea Nasterii Domnului si deja ma bucur, sper sa fim sanatosi si sa ducem cu bine postul acesta ca sa intampinam Craciunul asa cum se cuvine.
Cel mai mult imi doresc sanatate si liniste. Si voua va doresc la fel: post cu sanatate si bucurie!

Sfantul Mare Mucenic Mina – Facatorul de Minuni

2011-11-11T11:56:00.001+02:00

”Motto :
"Pe mucenicul Mina nu-l cunoaste nimeni,
dar l-am vazut toti, caci ni s-a aratat, in vis sau aievea,
pe pamant, in aer si pe apa, noaptea sau ziua,
tuturor celor care l-am chemat in ajutor“ – avva Dorotei.

Astfel reliefa, cu aproape un veac in urma, cuviosul Dorotei, staret al schitului atonit Prodromu, minunata personalitate si tulburatoarea omniprezenta a mucenicului Mina intre crestinii de ieri si de azi ….

De la inceputul drumului nostru pe urmele acestui soare al Bisericii, se cuvine sa observam – ca si o incununare a cuvantului avvei Dorotei - supranumele cu care a fost elogiat, cinstit de catre crestini: Facatorul de minuni.

Multitudinea situatiilor in care Sfantul Mina a intervenit - lamuririle minunate, vietile salvate, bolile tamaduite, pagubele recuperate, procesele castigate, familiile intemeiate, s.a. - nu poate fi amintita decat cu o fireasca discretie …. poate chiar cu sfiala … potrivita noua, celor care indraznim sa pasim pe drumul acesta atat de delicat si tainic, al unei raze din Soare, al unei faclii ceresti, trimise sa lumineze si sa inmiresmeze sufletele si vietile noastre.

Totusi, spre lauda Celui care straluceste in sfintii Sai, o sa incercam sa parcurgem drumul vietii sale, de la nasterea binecuvantata pana in ziua de azi, ramanand, ca o datorie de suflet, celor care vor trai peste veacuri, dupa noi, sa descopere in continuare, minunata lucrare a mucenicului pururea Facator de Minuni.

Viata si martiriul

Despre viata Sfantului Mina, principalele date ne sunt oferite de sinaxarul egiptean. Mama sa, Euphemia nu avea nici un copil. Intr-o zi s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sarbatori inchinate Maicii Domnului. Acolo, vazand parintii cu copiii langa ei, frumos imbracati, de sarbatoare, ea s-a intristat, a suspinat si a lacrimat ingenunchind in fata icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte sa mijloceasca in fata iubitului ei Fiu ca sa-i daruiasca si ei un copilas. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoana, spunand “Amen”. S-a bucurat nespus, intelegand ca Domnul si Maica Sa ii auzisera rugaciunile. Intorcandu-se acasa, i-a povestit sotului ei (Eudoxius) cele intamplate iar el a zis: “Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a daruit un copilas, un baietel pe care l-au numit Mena (Mina), dupa cuvantul “Amen” pe care il auzise mama in fata icoanei. Mai tarziu, fericitii parinti au mai avut un fiu si o fiica.

Sfantul Mina a crescut intr-o atmosfera crestina, beneficiind de o educatie aleasa – parintii sai erau instariti, tatal fiind guvernator militar. Cand Mina avea 11 ani, tatal sau, fiind deja la o frumoasa varsta, s-a mutat la cele vesnice iar mama sa i-a urmat trei ani mai tarziu. Ramanand fara parinti, Sfantul Mina si-a inchinat viata rugaciunii, postului, alergand cu buna nadejde catre Parintele Ceresc, Ocrotitorul orfanilor si Proniatorul celor ce-L iubesc.

Cu timpul, datorita pretuirii pe care toti o aveau fata de el, Sfantul Mina a fost numit in inaltul post pe care-l ocupase tatal sau, conducand cu dreptate si iubire de semeni, fiind pretuit si cinstit de catre toti cei care il cunosteau.

Cand imparatul Diocletian a renuntat la crestinism si a ordonat adorarea idolilor, multi crestini au preferat sa primeasca martiriul in numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfantul si-a parasit pozitia si s-a retras in desert unde a ramas pentru o perioada de cinci ani, cinstindu-L si iubindu-L pe Dumnezeu din toata inima sa.

Intr-una din zile, a vazut cerurile deschizandu-se si mucenicii purtand cununi minunate. A auzit o voce zicand: “Tot cel ce se osteneste pentru numele Domnului Iisus va primi astfel de cununi”.

Atunci, Sfantul s-a intors in orasul pe care il guvernase, marturisind numele Domnului Iisus Hristos. Stiind ca apartine unei familii nobile, concetatenii sai l-au sfatuit sa se indeparteze de credinta lui, promitandu-i daruri si mariri. Sfantul Mina nu s-a razgandit iar guvernatorul orasului a hotarat sa fie torturat, insa Sfantul a rezistat vitejeste torturilor. Atunci guvernatorul a ordonat sa-i fie taiat capul, sa i se arunce trupul in flacari, iar cenusa sa fie imprastiata in vant. Trupul i-a ramas in foc timp de trei zile si trei nopti, dar nu a suferit stricaciuni.

Dupa trei zile, sora Sfantului a reusit sa-i ia trupul de acolo, dand soldatilor o multime de bani. L-a infasurat intr-un vesmant si intentiona sa il duca in Alexandria, dupa cum o sfatuise inainte chiar fratele ei; avand trupul mucenicesc cu ea, s-a imbarcat pe una dintre corabiile ce mergeau spre Alexandria.

In timpul calatoriei, niste salbaticiuni ale marii au aparut din adancuri si au atacat calatorii de pe vas; acestia erau ingroziti si strigau cu frica mare. Sora Sfantului s-a rugat Domnului si a cerut mijlocirea, ajutorul fratelui ei – ca urmare, din trupul Sfantului au iesit flacari care au ars fetele salbaticiunilor. Acestea s-au scufundat cu repeziciune, iar cand au reaparut, flacarile le-au ars inca o data; dupa aceasta s-au scufundat definitiv.

Cand corabia a intrat in port, locuitorii din Alexandria, in frunte cu Patriarhul Atanasie cel Mare, i-au iesit in intampinare: au purtat trupul sfant cu infiorare, l-au imbracat in vesminte scumpe si l-au asezat in biserica, spre cinstire si inchinare. Dupa ce perioada persecutiilor s-a incheiat, ingerul Domnului i-a aparut patriarhului si i-a spus ca voia Domnului era sa aseze trupul Sfantului Mina pe o camila si sa il scoata afara din oras fara ca cineva sa il calauzeasca; trebuia doar sa urmareasca de la distanta camila pana cand aceasta se va opri in locul hotarat de Domnul. Au mers asa cu totii pana cand au ajuns intr-un loc numit Lacul Bayad din regiunea Marriot. Acolo, ei au auzit o voce zicand: “Acesta este locul unde Domnul doreste sa se odihneasca trupul iubitului sau Mina”. Astfel, au coborat corpul si l-au pus intr-un sicriu pe care l-au asezat intr-o gradina frumoasa iar apoi multe minuni s-au intamplat cu mijlocirea mucenicului.

Dupa o vreme, locuitorii din Pentapolis s-au ridicat impotriva oraselor din jurul Alexandriei. Oamenii se pregateau sa ii infrunte pe barbari si guvernatorul a hotarat sa ia trupul Sfantului cu ei, ca un puternic ocrotitor. A luat trupul in ascuns si cu binecuvantarile Sfantului, i-a biruit pe barbari si s-a reintors victorios.

Guvernatorul, bucuros si recunoscator, s-a gandit sa nu inapoieze trupul Sfantului la locul de unde il luase, vroind sa il duca in Alexandria si sa il puna intr-un loc de cinstire si inchinare. Pe drumul de intoarcere a trecut prin zona Lacului Bayad, locul de unde luase trupul Sfantului Mina. Acolo, camila care purta sfantul trup a ingenunchiat si nu a mai vrut sa se miste, chiar in pofida catorva lovituri primite. Atunci, au mutat trupul pe o alta camila, dar nici aceasta nu a vrut sa plece din loc. In cele din urma, guvernatorul si cei care il insoteau au inteles ca aceasta este vointa Domnului si au facut un sicriu din lemn de esenta tare, in care au pus sicriul de argint.
Apoi, au asezat sicriul la locul sau si cerand binecuvantarea Sfantului Mina s-au reintors in Alexandria.

Descoperirea minunata a sfintelor moaste

Atunci cand Domnul a dorit sa dezvaluie locul unde era trupul Sfantului Mina, a facut-o dupa cum urmeaza: In acele locuri, se afla un pastor care avea un miel bolnav de raie; intr-una din zile, acest miel a alunecat intr-o fantana, un put aflat langa locul unde era ingropat trupul Sfantului Mina. Iesind din apa, mielul s-a rostogolit prin nisipul din acel loc si s-a vindecat pe loc. Pastorul, uimit, a inceput sa ia din nisip, sa il amestece cu apa si sa unga cu el orice miel bolnav si acesta se vindeca imediat.

Vestea miracolelor s-a raspandit cu repeziciune in Imperiul Bizantin, pana cand a auzit si imparatul Constantinopolului (se pare ca este vorba de insusi Sfantul Constantin). Acesta, avea o singura fata care era bolnava de lepra. Imparatul a trimis-o la locul unde era trupul Sfantului Mina ca sa afle de la acel pastor cum se petreceau minunile. Discutand cu acesta, fata a luat nisip, l-a umezit cu apa si s-a frecat pe trup, dormind peste noapte in acel loc. In timpul somnului ea l-a vazut pe Sfantul Mina care i-a zis: “Trezeste-te devreme si sapa in acest loc si vei gasi trupul meu”.

Cand s-a trezit, fata era vindecata si incepand sa sape, a gasit trupul Sfantului. Degraba, a trimis vorba tatalui ei despre cele intamplate. Acesta s-a bucurat nespus, multumind si aducandu-I laude lui Dumnezeu. In semn de recunostinta si nu numai, imparatul a dat bani si a trimis oameni, care au construit o biserica in acel loc, in cinstea slavitului mucenic Mina.

Mai tarziu, in timpul domniei imparatilor romani Arcadius si Honorius, acestia au hotarat construirea unui oras impresionant exact in acel loc, oras care s-a numit Abu Mena (abu – parinte, sfant).

Abu Mena – orasul Sfantului

Acest oras, avea sa devina vestit in intreaga lume crestina, ca un loc de mangaiere, izbavire, tamaduire, ocrotire, salvare. Va fi unul dintre cele mai cautate locuri ale crestinatatii in perioada secolelor V-VII (d. Hr.).

Multimi de oameni bolnavi veneau aici, din cele patru zari ale pamantului, rugandu-l pe marele mucenic sa mijloceasca pentru ei, pentru familiile lor si pentru prieteni – si multi isi aflau rezolvarea problemelor cu care venisera ... cu mijlocirea Sfantului Mina.

In semn de binecuvantare, ei duceau de aici (inapoi acasa) niste mici sticlute ceramice, umplute cu apa dintr-un izvor facator de minuni, sau cu ulei de la candela ce ardea langa trupul Sfantului. Pe fiecare fata, era reprezentat Sfantul Mina, purtand o tunica si avand la picioare doua camile. De-a stanga si de-a dreapta capului, era scris in limba greaca: "O AGIOS MENAS” (Sfantul Mina). Aceste sticlute au fost descoperite, de catre arheologi, in diverse locuri, surprinzatoare prin raspandirea lor: Heidelberg in Germania, Milano in Italia, Dalmata in Iugoslavia, Marsilia in Franta, Dengela in Sudan, Ierusalim in Tara Sfanta si la Tomis (Constanta) in Romania.

Din pacate, la venirea arabilor in Egipt, o parte dintre ei au atacat orasul si biserica, acestea fiind distruse si ramanand in timp doar ruinele ....

Acum, in acel loc, se afla o impresionanta manastire (construita de raposatul papa Kyrillos VI, conducatorul Bisericii Copte) unde odihnesc, spre vesnica inchinare, moastele mucenicului.

Minuni din zilele noastre

Cineva, un frate de-al nostru, nu lipsit de umor, spunea: "Sfantul Mina ? Este super-grabnic ajutator”. Am putea intelege: fie ca mucenicul s-a adaptat secolului in care traim, fie ca noi am gasit in sfarsit termenul potrivit (poate putin profan), care ii caracterizeaza alergarea spre cei care ii solicita smeriti si cuminti ajutorul.

Oricum ar fi, credem ca de-a lungul veacurilor, Sfantul a fost alaturi de poporul lui Dumnezeu asemenea unui alt mare Facator de Minuni, dumnezeiescul arhiepiscop al Mirelor Lichiei, blandul si darnicul Sfant Nicolae (a carui intoarcere o asteptam si mici si mai mari, cu acelasi drag si in acest an).

De altfel, cei doi sfinti au cam aceeasi varsta - primele 17 veacuri ale vesniciei - si se intrec, in mod armonios, in ocrotirea si luminarea vietilor noastre. Legat de minunile propriu-zise, am dori sa amintim in rezumat doar cateva, altele pot fi regasite in cartile publicate iar restul (cele nenumarate), te rugam pe tine cititorule, sa le adaugi - dintre cele intamplate tie sau apropiatilor tai - ca multumire tainica, pentru ajutorul la fel de tainic primit. Astfel, din sufletul fiecaruia dintre noi, nu va lipsi nici una, iar mucenicul se va bucura in slava sa pentru fiecare in parte si pentru toti intreolalta.

Sfantul Mina - Aparator al dreptatii

Domnul Aziz Serkis Guirguis, un pensionar, povesteste ca pe durata serviciului sau in Fortele de Politie, a fost acuzat pe nedrept si retinut pentru un proces.
A cerut neincetat mijlocirea Sfantului Mina, cu nadejdea ca nu va fi trecut cu vederea.

Cand cazul a fost audiat, avocatul lui nu a reusit sa mearga si a fost inlocuit de un altul, necunoscut. Acesta a vorbit ceva cu judecatorul, care l-a chemat pe domnul Aziz si l-a declarat nevinovat. Domnul Aziz a fost eliberat si primul lucru care l-a facut a fost sa il caute pe acest avocat si sa il intrebe cine l-a trimis. Dar, nu era nicaieri acel avocat si nimeni nu a putut raspunde la intrebarea domnului Aziz… Acel avocat fusese insusi Sfantul Mina.

Sfantul Mina - Doctor fara de arginti

* Domnul Papadopoulos, cantor la o biserica din Alexandria povesteste ca fiul sau suferea de negi, pe care ii avea pe fata si pe frunte si aratau ca niste lentile maro. Povestea continua asa:

“Aveam o icoana a Sfantului Mina acasa. Fiul meu si-a pus fata pe icoana si s-a rugat fierbinte. Atunci, toate punctele de pe fata i-au disparut, iar fiul meu si-a revenit.
Cand duhovnicul nostru, un parinte imbunatatit, a venit in Alexandria, am mers la dansul sa iau binecuvantare. M-a uimit, spunandu-mi: ’Ce i-a facut Sfantul Mina fiului tau? Nu imi ascunde nimic’.

Am plans de bucurie intelegand ca dansul stia ce a facut Sfantul Mina. Deci, i-am explicat ce s-a intamplat cu exactitate si mi-a spus: ’Sfantul Mina v-a onorat cu vizita lui!’ ”
- S-a intamplat ca fratele unui episcop suferea de ulcer la stomac si trebuia sa fie operat.

Episcopul s-a dus la un batran pustnic si l-a rugat sa mijloceasca pentru fratele lui. Pustnicul i-a spus doar atat: “Il voi ruga pe Sfantul Mina !”
Episcopul s-a dus sa il viziteze pe fratele lui si cand a intrat, acesta (bolnavul) s-a ridicat brusc in picioare si si-a intrebat sotia: “Unde este doctorul care a trecut acum pe aici ?” Sotia i-a raspuns ca nu trecuse nici un doctor.

El a insistat, zicand: “A trecut chiar acum pe langa mine si era imbracat in alb”.
Atunci, episcopul i-a povestit fratelui sau exact ceea ce ii spusese batranul avva.
Doctorul care a fost vazut doar de catre pacient era Sfantul Mina, Facatorul de Minuni si ocrotitorul si ajutatorul tuturor celor care alearga la dansul.
Dupa aceasta vizita, bolnavul si-a revenit complet.

Sfantul Mina – grabnic ajutator

* Odata, s-a intamplat sa se termine faina la Manastirea Sfantului Mina, in vechiul Cairo.

Staretul, parintele Mina, avand mare evlavie pentru mucenic, s-a indreptat spre icoana Sfantului Mina si l-a rugat sa il ajute sa obtina niste faina pentru prescuri.

Parintele Mina i-a dat 25 de piastri parintelui Atanasie, sa cumpere faina dar acesta nu a reusit sa gasesca nicaieri - era criza de faina in acea perioada, in toata tara.
Parintele Atanasie s-a intors la manastire necajit, dar chiar langa usa bisericii a gasit un saculet pentru faina si o cartela care permitea purtatorului sa ridice o punga de faina. Surprins, a luat saculetul si cartela si le-a dat parintelui Mina, relatandu-i intamplarea.

Acesta a mers personal la adresa mentionata pe cartela – un magazin care i-a vandut faina. Mai mult, vanzatorul s-a oferit sa-l duca inapoi la manastire.
In urmatoarele zile, Ministerul Resurselor a acceptat sa acorde manastirii cartele de aprovizionare pentru o cota lunara de faina.

* Cu cativa ani in urma, o doamna din Bucuresti si-a pierdut de mai multe ori actele si dupa indelungi cautari, s-a rugat Sfantului Mina. Avea sa le gaseasca de fiecare data la pangarul Bisericii Ruse, unde mergea de obicei. I se spunea ca “cineva le-a adus aici”. Ea stia sigur ca nu le pierduse in biserica sau in imprejurimi. Dar, probabil asa se gandise Sfantul sa i le “inapoieze”.

Intr-o zi insa, a observat ca nu-si mai gaseste manusile. Atunci s-a rugat iarasi Sfantului Mina dar, de aceasta data, cu indrazneala:
- Sfinte, ajuta-ma sa-mi gasesc manusile! Dar, te rog nu mi le mai trimite prin cineva… Adu-mi-le chiar tu!
Peste cateva zile a ajuns la Biserica Rusa, gandindu-se ca poate, la pangar, isi va gasi manusile cautate. Dar, chiar in momentul in care a intrat in biserica, a simtit ceva cald pe maini. S-a uitat si… manusile pierdute erau chiar pe mainile ei!
Persoana careia i s-a intamplat minunea este o femeie cu capul pe umeri, pe atunci fiind jurist la o mare firma internationala.

Sfantul Mina – biruitor la El-Alamein

O minune cu totul speciala o relateaza inspirat un cunoscut predicator al Bisericii Greciei, mitropolitul Augustin de Florina. Redam fragmentul predicii care surprinde interventia providentiala a mucenicului intr-o batalie importanta a celui de al doilea Razboi Mondial: "Rommel a fost invins si a fost invins de o brigada elina, de 6700 de elini! Acestia, dupa ocupatie, au plecat din Elada. S-au urcat in corabii si s-au dus in Alexandria. Cand au ajuns acolo, Alexandria plangea. “Au venit elinii, ziceau, vom invinge!”… Acestia au alcatuit o brigada de zece mii de barbati. Si au inaintat, au inaintat pana au ajuns in munti, la cca.100 km in vestul Alexandriei. Acolo, stop! I-a oprit Rommel. Si a avut loc o batalie, o batalie puternica, intr-un loc caruia ii spuneau in araba “El Alamein”. “El Alamein” inseamna “locul lui Mina”, deoarece in acea parte este o biserica veche a Sfantului Mina. A ramas istoric acest sat litoral al Egiptului, care dupa cum am spus la inceput, este locul unde s-a nascut Sfantul Mina. Acolo elinii au dat batalia. Si-au facut cruce, au cantat “Aparatoare Doamna”, s-au luptat si l-au invins pe Rommel. Englezii au recunoscut ca impreuna-autor al acestei biruinte era si Sfantul Mina si au zidit o biserica noua acolo, la El Alemein, in Africa. Deoarece acolo, pentru prima data, s-a rupt Axa. In acea noapte, Sfantul Mina a iesit din bisericuta sa si calare pe calul sau alb, in fruntea soldatilor si a demnitarilor elini, a nimicit puterile intunericului si ale pacatului”.

Sfantul Mina si garda pretoriana

Spre final, vom relata o minune ce apartine inceputului faptelor minunate ale Sfantului dar si unui nou inceput pentru Biserica : se spune ca in noaptea in care a fost martirizat, in palatul imparatului Diocletian, garda pretoriana s-a rasculat ... din senin ... si l-a detronat pe cel mai crud si inversunat prigonitor al Bisericii lui Hristos.
A fost momentul de cotitura in istoria Bisericii – cand intunericul care incerca sa o cuprinda de atata timp a fost doborat - iar cel care a urcat putin mai tarziu pe tronul imparatesc, a fost nimeni altul decat marele Constantin, eliberatorul crestinatatii.

Astfel, asa cum prin Ioan Botezatorul se incheiase sirul profetilor lui Israel, putem considera ca prin Sfantul Mina s-a incheiat sirul Marilor Mucenici ai Bisericii, luptatori nebiruiti pentru eliberarea din intunericul paganatatii. Acest moment a reprezentat un splendid rasarit de soare, peste altarele sfintite si greu incercate ale Bisericii lui Hristos..., de acum incepand o noua perioada, plina de lumina si prospetime, de dezvoltare si intarire.

Sub aceste noi auspicii, Biserica va tresalta, se va bucura, ii va cinsti si ii va onora cu slujbe, rugaciuni, cantari pe ostasii ei cei mai alesi, care si atunci si acum, lupta neosteniti, alearga, biruiesc pentru Domnul Hristos si pentru oameni.

In loc de incheiere

Consideram potrivit ca elogiul final al dumnezeiescului mucenic sa il aduca Gura de Aur a Bisericii si pastorul ei prea-intelept, Sf. Ierarh Ioan: "Raclele mucenicilor nu sunt altceva decat porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicesti, comori pline de bogatii ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodata. Si dupa cum porturile dau multa siguranta corabiilor izbite de valuri multe, cand se adapostesc in sanurile lor, tot asa si raclele mucenicilor dau multa liniste si siguranta sufletelor noastre izbite de grijile lumesti, cand vin alaturi de ele. Si dupa cum izvoarele de apa rece invioreaza trupurile cele ostenite si arse de sete, tot asa si raclele mucenicilor racoresc sufletele cele aprinse de patimi rusinoase; numai vederea lor stinge pofta cea rusinoasa, invidia ce incolteste, mania ce clocoteste si orice alta patima care ar tulbura sufletul nostru. Raclele mucenicilor sunt cu mult mai de pret decat orice comoara. Comorile de bani impresoara de primejdii pe cei ce le gasesc. Daca se imparte in mai multe parti, prin impartire comoara se imputineaza. Cu comorile raclelor mucenicilor nu-i asa: gasirea lor nu-i aducatoare de primejdie, iar impartirea lor nu le imputineaza. Cu totul contrar comorilor de bani. Acestea, dupa cum am spus mai inainte, se micsoreaza daca se impart; moastele mucenicilor, insa, atunci isi arata mai mult bogatia, cand sunt impartite la mai multi. Asa e natura lucrurilor duhovnicesti: cresc prin distribuire, se inmultesc prin impartire. Nu sunt atat de incantatoare gradinile care ofera ochilor privitorilor trandafiri si violete, cat sunt de incantatoare mormintele mucenicilor, care ofera sufletelor privitorilor o bucurie nevestejita si trainica”...

Fie ca mijlocirea, ocrotirea si binecuvantarea Sfantului Mucenic Mina sa fie cu noi cu toti. Slava lui Dumnezeu in veci !

Valeriu R. Bob”

-articol preluat integral de aici: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-mare-mucenic-mina-facatorul-minuni-122206.html

Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul - Marian Moise [ intreg ]

2011-11-09T13:15:00.000+02:00

Sfantul Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer

2011-11-09T13:14:00.002+02:00

In fiecare an, pe 9 noiembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nectarie Taumaturgul. Acest sfant s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, dornic sa-si continue studiile. In anul 1866, ajunge in insula Chios, unde lucreaza ca pedagog si dascal. La 27 de ani, devine monah la Manastirea Nea Moni, primind numele de Lazar. Dupa un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.

Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici va sluji la Biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis. Exilat in Grecia

Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii va retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, va ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.

Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic si intemeiaza , unde ramane pana la sfarsitul vietii. Trece la cele vesnice la 8 noiembrie 1920, dupa ce a indurat timp de un an si jumatate chinurile cancerului. Desi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave.

Printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc in 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.

Moastele Sfantului Nectarie in Romania

Crestinii se pot inchina moastelor Sfantului Nectarie la:
- Manastirea Radu Voda din Bucuresti (particele din moastele sale sunt prezente aici din anul 2002),
- Biserica "Sfantul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun, din Iasi (in anul 2006, la hramul Cuvioasei Parascheva din Iasi, Inalt Preasfintitul Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses si Eghina, a daruit pe 15 octombrie, o particica din moastele sfantului acestei biserici)
- paraclisul Manastirii "Maica Domnului - Bucuria neasteptata“ din Manastirea rupestra Sinca Veche, judetul Brasov (moastele au fost daruite de Manastirea Grigoriu din Sfantul Munte Athos).
- Manastirea Putna;

- Schitul "Sfintii Ioan si Nectarie" din Bradetu, judetul Arges;

- Manastirea Halmyris din comuna Murighiol, judetul Tulcea;

- Catedrala arhiepiscopala din Galati;

- capela "Sfantul Andrei" din cadrul Spitalului Judetean Galati;

- biserica "Sfintii Voievozi" din satul Ghimicesti, comuna Fitionesti, judetul Vrancea;

- biserica "Sfanta Treime" din localitatea Bucium, judetul Brasov;

- biserica Spitalului TBC din Sibiu;

- biserica "Sfantul Ierarh Nicolae" si "Izvorul Tamaduirii" a Spitalului Judetean "Sfantul Ioan cel Nou" din Suceava;

- Biserica Memoriala "Mihai Viteazul" din Alba Iulia.

Moastele Sfantului Nectarie in afara tarii noastre

In manastirea din Insula Eghina (Grecia), sunt prezente moaste ale Sfantului Nectarie; in catoliconul Manastirii Marea Lavra din Sfantul Munte Athos se afla mana stanga a vindecatorului de cancer, iar in Biserica "Sfantul Nectarie" din Charlotte, Carolina de Nord se gasesc particele din moastele sfantului.
Minunile Sfantului Nectarie

Maicile de la Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, venind la spital sa ia trupul Sfantului Nectarie, au scos vesta de pe trupul acestuia si au asezat-o intamplator pe patul vecin, unde era prezent un paralitic. Spre mirarea tuturor, paraliticul s-a ridicat din pat si a inceput sa mearga.

Parintele protosinghel Matei Bilauca, staret al manastirii din Sinca Veche, povesteste: "A venit la noi o batranica din Brasov cu niste hainute de-ale nepotelului ei si ne-a rugat sa il pomenim pe baietel ca are o tumoare la cap si a doua zi trebuia sa fie operat la Spitalul Fundeni. I-am miruit hainutele cu ulei de la candela de langa moastele Sfantului Nectarie si am indemnat-o sa aiba nadejde la Sfantul. A doua duminica a venit sa-mi spuna ca in ziua cand trebuia operat baietelul, doctorii au constatat la tomograf ca tumoarea nu mai exista“.
Sunt nenumarate marturii ale celor ce au fost vindecati de diferite boli prin ajutorul primit de la Sfantul Nectarie. Aceste minuni sunt consemnate in mai multe volume despre viata Sfantului Nectarie.

Dacă doriți să citiți despre minunile săvârșite de Dumnezeu prin Sfântul Nectarie Taumaturgul, găsiți aici:

http://ciprianvoicila.blogspot.com/
Sursa fotografie: google

LAUDELE Sfantului NECTARIE din Aegina (1846-1920) glasul 3 - Praises sti...

2011-11-09T12:53:00.000+02:00

Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

2011-11-08T08:08:00.000+02:00

Parintele Paisie Aghioritul despre familie

2011-11-03T21:35:00.000+02:00

” Este bine ca omul sa se casatoreasca la o varsta relativ mica. Atunci lucrul se savarseste mult mai firesc. Se potrivesc usor unul cu altul. Vedeti, perechile care s-au casatorit la o varsta mica pastreaza pana la batranete, in legatura lor, o simplitate copilareasca. Acelasi lucru il poate observa cineva si la monahii care au venit de mici in Sfantul Munte. Este corect proverbul care zice: ”Sau de mic casatoreste-te, sau de mic calugareste-te!”

-fragment din cartea ”Parintele Paisie mi-a spus...”- Evanghelismos, 2006”

Manastirea Putna - Doxologie

2011-11-02T22:16:00.000+02:00

RESVERATROLUL

2011-11-02T19:50:00.001+02:00

” Fructele si legumele de culoare NEAGRA contin... un colorant polifenolic numit RESVERATROL, adica de departe cel mai puternic factor natural anti-oxidant cunoscut !!!
Când am folosit în limbaj medical cuvântul ”anti-oxidant” primul lucru la care trebuie sa va gânditi este ”anti-cancer” (atât preventie, cât si terapie naturala), anti-îmbatrânire si status antiinflamator ; dar nu numai atât .
Sa nu cumva sa uitati ca a doua cauza de deces la nivel European este reprezentata de cancer; însa în România, începând cu 1997 principala cauza de deces este reprezentata de cancer si apoi de bolile cardio-vasculare!
Dar oare aceasta minune a cerului (Resveratrolul) sa stie sa faca doar atât ? Nici pe departe ! Hai sa vedem împreuna :
- Întâi de toate se gaseste în general în fructele de culoare indigo-visiniu spre negru (dar nu numai) : dude NEGRE, cirese NEGRE, struguri NEGRI, sâmburii de struguri NEGRI (dar si albi), mure NEGRE, corcoduse NEGRE, coacaze NEGRE, prunele închise la culoare, AFINE, varza rosie, ceapa rosie, merele VIOLET, salata Lollo, lintea NEAGRA, fasolea NEAGRA, dar si din varza de Bruxelles (care poate fi consumata si fiarta), fragi, alune. Ultimele 3 sunt varietatile de legume si fructe care nu prezinta culoarea NEAGRA, dar contin totusi Resveratrol într-o cantitate mica !
- Resveratrol exista într-o cantitate de 50-100 mg / g pielita de strugure, mai mult decât dublul oricarei alte surse identificate
- Are un efect de distrugere tumorala directa, actionând împotriva oricarui tip de localizare tumorala, dar mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostata, ficat, stomac) si a melanomului malign (cea mai periculoasa localizare canceroasa a pielii si una dintre primele 3 localizari tumorale ca agresivitate)
- Blocheaza formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar si metastazarea celulelor maligne. Acest lucru mai stie sa-l faca genisteina si daidzaina din SOIA (alta minune de planta), acidul alfa-linolenic (omega 3) din uleiul de in si sulforafanul din crucifere (varza, broccoli, conopida)
- Confera o protectie deosebita materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutatii
- Este SINGURUL anti-oxidant care actioneaza direct pe gena Matusalemica (sau ”gena longevitatii”) având capacitatea de a creste durata si calitatea vietii
- Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
- Are un potential anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C si E la un loc
- Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protectia anti-oxidativa a LDL-colesterolului
- nivelul sangvin al colesterolului total si al trigliceridelor
- Este un vasodilatator arterial
- Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
- Înca din 1985 se stie ca are capacitatea de a inhiba agregarea plachetara indusa de trombina si ADP (Kimura) => efect anti-trombotic
- Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene si antiinflamatoare
- elasticitatea articulatiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având si un rol cosmetic). Preîntâmpina ridarea si îmbatrânirea pielii, mentinându-i elasticitatea si tineretea
- Are efect protectiv fata de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia sa distruga neuronii
- Exista studii încurajatoare referitoare la potentialul terapeutic al sau în ceea ce priveste si alte boli neuro-degenerative
- toleranta la efort, performantele fizice si psihice
- durata de viata si potentialul reproductiv la animalele de experienta pe care a fost testat (cu 15-30%)
Capac la toate, se mai comporta si ca un hormon fito-estrogen, adica:
a) Reprezinta cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alaturi de exercitiul fizic), prevenind si combatând eficient osteoporoza
b) Confera protectie vasculara majora, chiar si la barbati
c) Combate tulburarile de climacteriu
d) Ajuta la regularizarea ciclului menstrual si se opune oricaror manifestari dismenoreice
e) Chiar în exces, confera protectie împotriva cancerului de sân si col uterin si nu induce cancer
f) Protejeaza celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + maresc durata de viata a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
g) Creste eliminarea renala a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta guta sau litiaza urica
h) (Fito-) estrogenii sunt substante inductoare enzimatice (hepatice) cu rol în detoxifierea organismului, dar nu numai : creste sinteza antioxidantilor endogeni, a substantelor necesare corpului etc.
Alte surse de fitoestrogeni : spirulina, soia, frunzele de papadie si de patrunjel, salata (laptuca), granulele de polen, semintele de marar, grape-fruit- ul rosu
Am afirmat mai sus ca Resveratrolul se comporta si ca un hormon fito-estrogen, dar NU prezinta nici unul dintre efectele nu întotdeauna de dorit, sau ”adverse” ale estrogenului natural (adica cel produs de organism) :
a) Risc de cancer de sân, endometru (uter) si de prostata, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
b) Cresterea sânilor la ambele sexe, indiferent de vârsta, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
c) Edeme ale membrelor inferioare prin retentia hidro-salina consecutiva
d) coagulabilitatii sângelui cu risc trombo-embolic
e) riscul de a dezvolta forme de hipertensiune arteriala extrem de rezistente la tratament
f) Z fertilitatii masculine si a potentei
Nu as dori sa închei acest mesaj fara a le aduce la cunostinta tuturor prietenilor mei, carora le dedic acest articol, cea mai mare minune a naturii create de Dumnezeu (dupa parerea mea !), o bogatie de anti-oxidanti într-un singur produs : sucul de varza rosie.
Gustul acestuia va putea fi „dres”, la cei care nu-l prea suporta, adaugând peste el suc de morcov, iar datorita faptului ca poate contine fibre celulozice dure va fi strecurat prin tifon ”în 4” (cvadruplu).
Retineti câteva aspecte esentiale despre varza rosie :
- contine resveratrol = cel mai puternic factor natural anti-cancerigen cunoscut, potentator de efect pentru toate celelalte minerale si vitamine + distrugator al vaselor care alimenteaza tumora + blocheaza metastazarea celulelor maligne ;
- contine sulforafan = substanta care distruge vasele care alimenteaza tumora ;
- contine indol-3-carbinol = substanta care da distrugere tumorala directa ;
- contine vitamina B 17 = produce distrugere tumorala directa
- reprezinta o sursa majora de vitamina C. Având în vedere termolabilitatea acestei vitamine si faptul ca ea se oxideaza repede la aer, sucul de varza rosie va fi consumat imediat dupa ce a fost preparat
- este cea mai bogata sursa cunoscuta de luteina si zeaxantina, 2 antioxidanti fundamentali si extrem de potenti, cu specificitate pentru macula lutea, dar nu numai. Cercetarile privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi de luteina administrata timp de 6 luni, scade incidenta degenerarii maculei cu 43%). Efectul luteinei este amplificat de licopen, colorantul rosu din legume (tomate) si cea mai mare parte a fructelor. Luteina previne degenerescent a maculara la persoanele diabetice.
...si daca ar fi numai aceste efecte ar fi mai mult decât suficient pentru sucul de varza rosie, dar nu sunt nici pe departe singurele efecte !
ATENTIE !!!
- Persoanele care NU au cancer în acest moment pot consuma TOATE alimentele mentionate mai sus de culoare NEAGRA pentru a beneficia de cât mai mult Resveratrol
- Însa persoanele care au în acest moment cancer le sfatuiesc sa se abtina de la folosirea strugurilor negri (cresc nepermis de mult glicemia si pot ¯ drastic imunitatea acelor persoane) si a oricaror alimente NEGRE dar acre (coacaze) sau insuficient coapte, deoarece acestea induc aciditate în organism, factor major stimulator al dezvoltarii tumorale. Retineti aceste precautii esentiale !!! Acestora din urma le recomand sucul de varza rosie, dudele, ciresele, corcodusele NEGRE, afinele...
Va doresc numai bine + sa ne bucuram de acest factor NEGRU pentru sanatatea noastra !

Cu drag,
Dr. Marginean Calin
medic specialist medicina muncii, medic specialist medicina generala, competenta în medicina de întreprindere, atestat nutritie. ”
Foto: google

Sursa (articol primit prin email)

Robii Domnului

2011-10-26T21:51:00.000+03:00

Robii Domnului

2011-10-26T21:48:00.000+03:00

La praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul Catedralei mitropolitane și al orașului Craiova

2011-10-26T15:06:00.000+03:00

”Mitropolia Olteniei invită pe toţi credincioşii craioveni să participe marţi, 25 octombrie, de la orele 17.00, în ajunul prăznuirii Sf. Mare Mucenic Dumitrie, la slujba Vecerniei. După sfânta priveghere urmează tradiţionala procesiune cu Sfintele Moaşte ale Sfinţilor: Nifon, Tatiana, Serghie şi Vah, care se găsesc în Catedrala mitropolitană „Sf. M. Mc. Dimitrie” din Craiova.
       Procesiunea cu Sfintele Moaşte reprezintă o lucrare duhovnicească, premergătoare zilei de cinstire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Ocrotitorul oraşului Craiova şi al Catedralei noastre. Ea se va desfăşura pe traseul: Catedrală – Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi” – Universitate – Prefectură – biserica Sfântul Ilie – Catedrală. La întoarcere, racla cu Sfintele Moaşte va fi aşezată pe explanada din faţa catedralei, spre închinare tuturor credincioşilor. Părinţii slujitori vor săvârşi în continuare Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
          În ziua praznicului, miercuri, 26 octombrie, se va oficia slujba Sfintei Liturghii în Catedrala mitropolitană, de către Inalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu arhierei din Sinodul Mitropolitan, preoţi şi diaconi.
          Pentru a petrece împreună aceste frumoase momente duhovniceşti, vă adresăm chemarea de a ne ruga împreună la Sfânta Liturghie, ca să aducem prinos de mulţumire lui Dumnezeu şi să-l rugăm pe Sfântul Dimitrie să-şi reverse darurile Sale cele bogate peste întreaga Cetate a Băniei, aducându-ne în suflete şi în case pace şi bună sporire.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Craiovei”

Sursa: www.mitropoliaolteniei.ro

Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

2011-10-25T22:29:00.000+03:00

Apologie pentru iubirea conjugală

2011-10-25T12:30:00.002+03:00

Sursa foto: google

Citind pe blogul Irinei despre căsătorie am ajuns la concluzia că eu nu prea scriu despre asta, chiar dacă fiind căsătorită mă simt binecuvântată, mă străduiesc mereu în rolul pe care îl am în familia mea și mă gândesc de cel puțin câteva ori pe zi la frumusețea acestei Taine. Nunta mea a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care Bunul Dumnezeu mi le-a dăruit în viața asta, m-am pregătit sufletește destul de mult timp pentru a primi această Taină și nu voi înceta poate niciodată să-I mulțumesc pentru că mi-a dat chiar și în ultimul ceas maturitatea de a face o minunată alegere. Sunt 7 ani de când l-am ales pe soțul meu și 6 de când suntem o familie și chiar dacă au fost ani nu foarte ușori în care am trecut prin multe greutăți, relația dintre noi s-a cimentat foarte puternic, practic nu-mi mai amintesc timpurile dinainte de a fi cu soțul meu și nu pot concepe viața fără el.
Off, dacă mă gândesc cam în câte gesturi, gânduri, cuvinte, sensuri, strădanii, îmi iubesc soțul, realizez că-l iubesc zi si noapte dincolo de orice. Si nu mă gândesc deloc la eventualele (multumesc lui Dumnezeu, rare) dezacorduri, practic atunci când vorbim despre iubire nimic nu mai capată importanță, asta pentru ca-l iubești cu tot cu defecte, cu tot cu dezacorduri. Il iubești și gata! De multa vreme cred că în firea femeii Dumnezeu a pus capacitatea de a iubi necondiționat, nu știu dacă bărbații au fost plămădiți la fel, dar cred că în căsătorie iubirea capătă ceva sacramental, devine o altfel de iubire, una binecuvântată de Dumnezeu și prin asta extrem de puternică. Si minunat este atunci cand ea este reciprocă, nu unilaterală. Totuși, căsătoria este și o cruce de purtat și deseori oamenii nu se lasă purtați de har în iubirea conjugală ci se lasă influențati de ale vieții lumești. În multe cupluri am văzut că sunt probleme care pătrund din afară în sânul familiei. Nu stiu dacă e o ierarhie a priorităților greșit întocmită, probabil ca da (mai cu seamă dacă ne gândim generic la tulburările de natură financiară care creează probleme de comunicare și de toleranță între soți), dar clar este ca nimic din problemele inerente ale vietii, nimic din tulburările de-afară nu trebuie să pătrundă in relatia dintre cei doi. Insă toate acestea trebuie cunoscute, asumate si dorite de către amândoi sotii. Altfel devine foarte greu, devine o lupta cu morile de vant, asta pentru ca ajungi la un moment dat sa-ti dai seama că...dragoste cu de-a sila e greu sa obtii...Si chiar si asa, iubirea celui care ramane fidel Nuntii e inalta, profunda, un adevarat sacrificiu prin care multe roade bune vor veni. El e cel care se straduieste, el e cel care pastreaza un climat de stabilitate si o caldura a caminului, el este cel catre care Dumnezeu Isi va revarsa mila. Si paradoxal, deseori prin acesta Dumnezeu îl va întoarce și chiar mântui pe cel care iubeste mai putin sau care se straduieste mai putin.
Poate veți spune că sunt idealistă sau naivă, dar eu chiar cred ca iubirea unuia îl poate schimba într-un mod minunat pe celălalt, dar nu orice fel de iubire ci numai aceea care este încununată cu rugăciunea deasă, cu binecuvântarea celui drag, cu permanenta lui însemnare cu semnul Crucii. Și nu oricum, ci numai sub acoperământul tainic al Nunții și având un ajutpr de nădejde: pe Însuși Dumnezeu.
Am hotărât să scriu aceste gânduri personale aici pentru că începusem să scriu un comentariu la Irina și am realizat că acel comentariu va fi unul nepermis de lung.

Anna

2011-10-22T21:12:00.000+03:00

Deunazi, Anna ma ajuta sa prepar o prajitură de post cu nuci. Se ofera sa curete ea nucile de coaja.
Oftand: Vaaai, ce greu e, m-am intepat in degetel deja de cateva ori! Si mai sunt atatea de facut!
Apoi ganditoare conchide: abia acum inteleg eu cat de mult muncesti in fiecare zi pentru noi, mami!
...................................................................................................................................................

Femeia este viață!

2011-10-20T18:06:00.003+03:00

Î.P.S. CALINIC, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
”Acum, la începutul bătrâneţii mele, îmi pot desluşi ceea ce m-a fascinat din primăvara copilăriei! Cele două fiinţe unice pe pământ şi în Cer: Maica Domnului şi mama care m-a născut! Cele mai apropiate fiinţe fără de care n-aş fi fost şi n-aş fi primit ocrotirea sub sfântul Omofor.
De câte ori stăteam la masă şi mai întârziam în glume şi în zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: Mâncaţi mai repede că Maica Domnului stă în genunchi!
Îşi poate imagina oricine ce efect extraordinar au avut spusele mamei, pe un ton extrem de serios, care-mi face fiori şi acum, când scriu aceste rânduri. N-am mai auzit niciodată pe nimeni spunând. Cum adică, să stea Maica Domnului în genunchi atât timp cât noi mâncăm? De unde a auzit mama acest lucru? N-am întrebat-o şi nici n-am aflat până acum. S-ar putea să se mai spună aceste cuvinte în spaţiul nostru binecuvântat de Dumnezeu!
De atunci făceam parte din cele două case: a Maicii Domnului şi a vrednicei mele mame şi ori de câte ori vorbesc şi-mi aduc aminte de mama, gândul îmi zboară la toate femeile de la începutul lumii până azi!

Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia straşnică! A pus Dumnezeu atâta plinătate şi atâta forţă în sinea ei, deşi pare şi chiar este atât de sensibilă şi chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbaţi că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, aşa trebuie să ne purtăm de delicat şi frumos. Când eram student la Sibiu, profesorul meu Grigore Marcu, o celebritate în Studiul Noului Testament, când a intrat într-un magazin l-am auzit cât de frumos a salutat pe doamnele de acolo şi cât de suav le-a sărutat mâinile, spre surpriza mea - o mărturisesc - totală! Nu m-am aşteptat să-mi văd pe cogemitea profesorul şi preotul să facă un gest pe care nu-l mai văzusem. Deşi era cam potrivit de statură, l-am văzut cum creştea spre înalturi, mai ales că, tânăr fiind, l-am privit atent să văd dacă nu cumva glumeşte. Era de maximă seriozitate! A crescut în ochii mei profesorul exigent, dar au crescut şi acele doamne care au primit cu drag, dar şi cu o obişnuită stare. Femeia este conştientă că este valoroasă chiar dacă nu are timp s-o arate prea des. Este prea ocupată cu lucrurile serioase şi nu glumeşte asupra rosturilor sale sădite de Dumnezeu: de mamă, de gospodină, de vatră caldă în virtuţi şi vreri creştine, de vrednicii de fiecare zi care nu se văd şi de care, uneori, te cuprind, fără să vrei, unele amărăciuni, dacă nu sunt recunoscute de cei din jur. Mama, soţia, gospodina, întreita lucrare, şi osteneala fără margini, de nimeni ştiută, mereu împrospătată şi de la capăt, din nou luată! De unde atâta forţă? Ai putea spune că este de domeniul supranaturalului! Mă uitam la mama şi o vedeam cu câtă forţă lucrează o zi întreagă şi noaptea până a doua zi. N-am mai văzut o aşa fiinţă, şi de dragul ei o ajutam din răsputeri. Pentru mine, mama, soţia, gospodina, este întreita minune printre noi, oamenii. Şi, Doamne, de câte ori n-am umbrit întru întristare această întreită minune! Ori de câte ori am supărat pe mama mea cea scumpă, am avut cumplite dureri în suflet şi acum simt ca şi atunci, ba, mai mult, cu cât trece timpul, durerea creşte şi mai mult. Nu că aş fi supărat-o peste măsură, dar mai ales că nu i-am mulţumit niciodată că m-a născut, că m-a crescut, m-a învăţat, m-a dus la biserică, m-a vegheat să nu mă frig pe sobă sau să cad în fântână. Când mama a venit la Curtea de Argeş şi a intrat pe uşa palatului, unde, în anul 1936, tata a stat de gardă când era în armată, mi-a povestit cum m-a pierdut într-o zi din ochi. Aveam 2 ani! Strigând după mine disperată, a întâlnit-o pe moşica lui Cojoc, vecina noastră de casă, şi întrebând-o dacă m-a văzut cumva, i-a spus: Tu, Ileană, Costică mergea pe cărare spre fântână, fugi să nu păţească ceva. M-a găsit cu burta pe buduroiul fântânii, uitându-mă în apă, cum fac şi acum! M-a luat de cămăşuţă de pe spate în sus ca să nu mă sperii! Vai, mi-a spus mama, parcă s-a întâmplat ieri. Am nişte emoţii grozave! Când mi-a povestit, m-a cuprins un straşnic plâns pe dinăuntru! Câtă grijă la o mamă şi că nu uită nimic! Nici un amănunt! Când spui mamă, spui un univers! Când spui femeie, spui viaţă! Când spui soţie, spui speranţă! Ea, femeia, mama, soţia, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, văzduhul, cerul!

Doamne, ce fiinţă este femeia! Dacă ar şti ea însăşi cât este de valoroasă! Dar s-o lăsăm aşa, mai bine să nu ştie pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii.

Să nu fim barbari cu femeia pentru că este viaţă şi cu ea ţine Dumnezeu! Să nu uităm!”

sursa e-mail

Cuvine-se cu adevarat -glasul V

2011-10-18T19:15:00.000+03:00

Fetitele Maicii Starete

2011-10-18T17:40:00.000+03:00

Am primit pe e-mail acest mesaj:

”Dragii mei,

vă trimit un mail comun. Nu v-am mai scris de ceva vreme. Când aveți răgaz și puțină liniște vă invit să priviți reportajul cu fetițele care cresc la Mănăstirea Marcuș, în județul Covasna. Mulți dintre voi le cunoașteți deja și le-ați ajutat așa cum v-a stat în putere, motiv pentru care vă mulțumesc încă o dată.

Vă trimit acest reportaj pentru sufletul vostru. Să fie pentru voi, așa cum a fost pentru mine, o mângâiere. Pentru că m-am bucurat când am revăzut zâmbetul Alexandrei și gropițele ei. M-am bucurat pentru că Dumnezeu mi-a dat șansa să întâlnesc acest copil atât de optimist, în ciuda faptului că nu va mai crește niciodată și va rămâne la statura unui copil de 7 ani. De câte ori am privit-o pe Alexandra în ochi am știut că "acolo" trebuie să ajungem și noi, la acea bucurie curată, de copil, la care aspiră și ajung și marii călugări.

Pentru mine a fost mângâiere să o revăd pe Maica Serafima, cea care a avut curaj să ia opt prunci deodată, dintr-o maternitate murdară. Opt copii care plângeau de foame și chiar de boală. Acei copii sunt fetițele luminoase de azi.

Vă rog să vă uitați la acest reportaj.

Dacă aveți idei, soluții, sugestii, prieteni care vor să le ajute pe aceste copile nu ezitați să-mi scrieți.

Rugămintea mea ar fi, în măsura în care puteți, dacă nu vă deranjează prea tare să dați mai departe povestea acestor fetițe.

Pentru ele am făcut acest blog: http://ingeriidelamanastire.blogspot.com/

M-aș bucura dacă l-ați putea promova pe site-uri, bloguri, facebook sau unde mai credeți că poate fi văzut. Sper ca în acest fel, fetițele să aibă cât mai multe șanse să primească un ajutor constant.

Dacă doriți să aflați mai multe despre fetițe sau despre cum puteți să le ajutați vă rog să o sunați direct pe Maica Serafima (0740.095.480) sau chiar să mergeți în vizită la mănăstire.

Vă mulțumesc tuturor!

Aici este reportajul cu fetițele de la Mănăstirea Mărcuș:

http://observator.a1.ro/campanii-observator/LASATI-MA-SA-INVAT-Ingerii-de-la-manastire_46211.html

Nicoleta”

Despre aceste fetițe știu de ceva ani și pot spune numai atât: Dumnezeu să-i dea sănătate Maicii Serafima, să le crească frumos până când va rândui Dumnezeu ca fiecare dintre ele să-și ia zborul în viață!

Și ca o paranteză, acum un an sau doi, la o emisiune unde erau invitați maneliști, au fost invitate și aceste fetițe împreună cu mama lor de suflet, nu vă pot spune cum stăteau acești îngeri cu chipuri atât de senine, așteptând să primească cadourile promise, în mijlocului unui public vulgar, dansatoare despuiate, maneliști cu comportament grosolan (firește, greșeala staff-ului emisiunii care nu a știut să organizeze un tablou mai potrivit). Am plâns privind ochișorii mari și mirați ai fetițelor și privirea ușor stânjenită a maicii starețe, (probabil la vederea animatoarelor din emisiune destul de dezbrăcate), toate formând un grup atât de diferit de ceea ce se petrecea acolo și care totuși avea atât de mare nevoie să se afle în acel loc, la acel moment. Atunci am înțeles și mai bine cam cât de greu i-o fi Maicii Serafima să bată la toate ușile pentru a putea oferi acestor prunci o copilărie normală, departe de lipsurile vieții de orfan. E o mare îndatorire pe care maica și-a asumat-o, Dumnezeu să îi binecuvânteze strădania! Și fetițele!

Ar fi minunat să ajutăm după putere, în ciuda greutăților impuse de criză, cu un colet mic, ceva cărticele, jucării, alimente, detergent, obiecte și produse de uz igienico-sanitar, dulciuri, bănuți, sau orice altceva ar fi de folos acestor copile. Sau măcar să trimitem la mănăstire un pomelnic cu o sumă de bani alături! Dumnezeu să răsplătească orice ajutor, cât de mic ar fi el!

LATER EDIT: Am aflat ieri că adevarata urgenta pentru acesti copii o reprezinta suma de bani necesara achizitionarii lemnelor de foc (6000 ron), deja stim ca afara este frig si ca e nevoie de caldura in casa, prin urmare va rog pe toti care intrati pe blogul meu sa faceti milostenie din dragoste pentru Hristos Domnul pentru ca acesti copilasi sa nu-si petreaca iarna in frig! Stiu ca fetitele au hainute suficiente, Maica Stareta si cei apropiati si-au dat silinta pentru asta, totusi cred ca in lipsa banilor putem contribui si cu alte produse necesare vietii, fiecare dupa puterea sa. Multi dintre voi obisnuiti ca si mine sa trimiteti periodic pomelnice la manastiri pentru sanatatea familiei sau pentru alte nevoi, rugaciunile monahilor au multa indrazneala la Dumnezeu si chiar daca este criza si banii sunt putini, o mica suma si un pomelnic alaturi ne ajuta foarte mult sa trecem cu bine peste toate incercarile. De aceea va rog sa va ganditi inclusiv la aceasta posibilitate de a trimite un pomelnic sau acatist cu ceva banuti la Manastirea Marcus, am convingerea ca maicile si copiii vor aprecia si ca bunul Dumnezeu va va rasplati dragostea inzecit! Si mai ales, putem da mai departe acest apel la solidaritate, cunoscutilor, celor din adresa de e-mail, unor persoane juridice care ar putea face o donatie, in fine, cum putem fiecare!

Cri, cri...

2011-10-09T18:44:00.000+03:00

...toamnă gri!
Mă bucur că a venit toamna, chiar dacă la noi plouă de două zile continuu astfel că nu prea m-am aventurat pe-afară.O ploaie măruntă, pe un frig de iarnă care îți intră instantaneu în oase și te face să te zburlești. În jur de 10 grade afară. Eu ador ploaia, cine mă cunoaște știe că sunt ploioasă din fire. Și iubesc toamna cu frunzele ei arămii! Anul ăsta însă aș fi preferat să vină mai târziu, din rațiuni de construcții noi neterminate, dar nu depinde de noi ci de bunul Dumnezeu Care a decis că seceta asta a pârjolit destul pământul. Deci fie voia Lui!
Am început să-mi reiau tabieturile de toamnă, ceaiurile, cărțile (ba chiar o comandă nouă la editură cu cărți pe care mi le doream) și încerc să nu-mi mai fac planuri pentru că din păcate la unele a trebuit să renunț nu fără dezamăgire. Era un plan vechi, cu bătaie lungă în timp, care m-ar fi făcut fericită. Dar a căzut. Asta este, viața merge înainte, chiar dacă am acum un gol în fața mea și nu știu ce voi face în următorii 5 ani. Bine că suntem sănătoși, slavă Domnului! E suficient.

Ajutati-o pe Alina!

2011-10-08T12:36:00.003+03:00

Alina Florina Niculici s-a nascut la data de 09.08.1997 in satul Valea Lunga din jud Dambovita, unde a copilarit si a crescut, devenind o frumoasa domnisoara, mandria parintilor ei…viata familiei a fost linistita pana in noiembrie 2010 cand cumplita boala si-a aratat coltii si fetita a avut primele simtome: varsaturi, diplopie, inapetenta. RMN-ul efectuat la Sp “Bagdasar Arseni” a evidentiat o tumora de trunchi cerebral. Date fiind localizarea si dimensiunea tumorii, se decide transferul la IOB, unde, de la inceputul anului 2011 a alternat curele de citostatice cu radioterapia, in vederea diminuarii dimensiunii tumorei, ceea ce ar fi permis o interventie chirurgicala. Insa, tumora nu si-a modificat dimensiunea, procesul expansiv al acesteia ducand la instalarea hemiparezei stangi si a parezei faciale, cu agravarea starii clinice… vazand ca starea fetitei se agraveaza, disperarea de a-si pierde copilul a pus stapanire pe parintii Alinei. Rugaciunile facute zi si noapte au facut ca Dumnezeu sa le ofere sansa ca fetita sa fie primita la clinica MEDICLIN ROBERT JANKER KLINIK din Germania unde sa poata fi supusa unui tratament performant radio-chimioterapeutic ca apoi sa poata fi operata…. speranta parintilor de a-si salva fetita este acum umbrita de nevoia de bani…. DE UNDE 16.000 de euro?… DE UNDE?…. fiecare zi care trece inseamna degradarea ireversibila a starii clinice de sanatate a Alinei….

FACEM UN APEL DISPERAT, IN NUMELE ALINEI SI AL PARINTILOR EI, SA-I NTINDETI ACUM O MANA DE AJUTOR PENTRU A STARNGE SUMA DE 16.000 EURO.

ORICE AJUTOR CONTEAZA CACI TIMPUL NU MAI ARE RABDARE…AVETI POSIBILITATEA SA SALVATI VIATA ACESTEI TINERE SI VA RUGAM DIN SUFLET SA O FACETI ACUM, CAT SE MAI POATE.
Contul unde se pot face donatii este deschis la CEC BANK DAMBOVITA pe numele NICULICI MIHAELA TATIANA(mama fetitei) COD IBAN: RO63 CECE C001 9462 4411 7911 TEL 021.311.27.00
Sau sunati la numarul de teledon (obtinut cu sprijinul Asociatiei P.A.V.E.L.) pentru campania: “Ajutor copii!“ in perioada 6 octombrie 2011 – 6 ianuarie 2012
0900 900 086 – 6 euro/apel (numar apelabil doar din reteaua Romtelecom)
Va multumim in numele Alinei si in numele parintilor ei.
Documentele medicale pot fi solicitate la Asociatia P.A.V.E.L, TEL/fax 021.311.27.00
Roxana Dumitru, lucrator social Asociatia P.A.V.E.L.
Sursa

Ce faceti pentru sanatate?

2011-10-04T11:10:00.000+03:00

Da, știu, nu e ușor să trăiești sănătos în astfel de vremuri, când parcă totul a devenit mai greu, stressul e în funcție de conducere, poluarea a crescut înfiorător, stratul de ozon pe alocuri s-a dus de tot, în fine, nu vreau să spun decât că sănătatea a cam devenit un lux. Multă lume pune șubrezirea organismului pe seama stresului de la care pleacă multe rele. Totuși, alimentația joacă un rol fundamental. Deseori nu mai realizăm cât de nesănătos ne alimentăm, practic puțini din cei pe care-i cunosc își mai fac cumpărăturile la piață, hypermarket-urile ne-au acaparat cu totul, acolo cheltuim salariile, acolo mulți din jurul nostru au ajuns să-și petreacă efectiv timpul liber. Nu prea mai avem timp să ne preocupăm de ceea ce aducem pe masa familiei, de calitatea produselor, parcă ușor, ușor, marii producători au reușit să ne convingă în parte că este în avantajul nostru să gătim pe fugă ceva de la market (semi-preparate de regulă), evident din lipsă de timp liber, să recurgem la banalul și la îndemână sandwich cu mezel și cașcaval în loc să pregătim o salată dimineața, înainte de serviciu. Am observat toate aceste proaste obiceiuri care s-au instalat pe furiș, inclusiv la mine, comparând obiceiurile alimentare dinainte de a mă căsători cu cele de după căsătorie când a trebuit să gătesc pentru mai mulți, să întrețin o casă mult mai mare decât cea dinainte și evident să nu mai pot face mare lucru pe îndelete, ci mai mult pe fugă. Nu mi-a fost greu să fac aceste constatări, mai ales când problemele de sănătate au început să apară. La momentul actual, aceste proaste obiceiuri și-au pus amprenta în viața fiecăruia dintre noi, copilul mănâncă aiurea și nu acceptă deloc alimente sănătoase precum legumele crude sau anumite fructe. soțul nu mai are colecist și prin urmare regimul de viață care se impune este total diferit de cel dinainte, iar eu...încep să-l urmez și în cele mai puțin bune! De peste un an m-am convins că greșim categoric undeva și de ceva vreme jonglez cu dorința și convingerea că trebuie să ne schimbăm modul de viață per ansamblu. Însă pentru că nu totul depinde de mine, încerc măcar în ceea ce mă privește să dau un start care să slujească drept călăuză și celor dragi, pornind evident din locul în care am cea mai mare autoritate: bucătăria.
Unii dintre voi cunoașteți strădaniile mele mai vechi, de a schimba în bine modul în care eu și familia mea ne alimentăm, ceea ce nu știți este unde ne situăm cu acest deziderat la acest moment.
Ei bine, mai nou, în familia mea se consumă extrem de puțină carne spre deloc, de fapt ne-am cam dezobișnuit de ea, o vreme preferând peștele. În schimb, pe primul plan au revenit legumele și fructele din care de obicei facem suc sau salate. Gătesc aproape zilnic pentru ai mei, ocazional mai și consum din ceea ce gătesc, însă pot spune că de ceva vreme mare parte din alimentele cu care eu personal mă hrănesc sunt crude, variate și combinate în salate minunate. Foarte rar mai consum lactate (nu mă omoram cu ele nici înainte), dar din cauza calciului scăzut și din cauză că nu am găsit o variantă de lapte vegetal care să-mi placă, încă le consum. Am de ani de zile o femeie care îmi furnizează lapte de la vaca ei crescută la țară și suntem mulțumiți de calitatea laptelui. Deseori pregătesc in casă kefir cu cultură lactică galodium, care este foarte sănătos și bun. Am reluat minunatul obicei al borșului de casă pe care îl beau singură (ai mei nu sunt amatori), astfel că zilnic consum cam 2 l de borș și al germenilor din semințe diferite pe care deocamdată îi cumpăr gata făcuți din Real. Îmi plac semințele și cerealele hidratate, fructele și legumele uscate, nucile de tot felul. Zilnic bem sucuri proaspete din fructe (am cumpărat de la munte cantități mari de mere și pere eco, mici dar foarte parfumate, din livezi de pe munte nestropite) și legume, de regulă morcovi și sfeclă roșie pe care (slavă Domnului pentru asta!) le consumăm de la mic la mare.
Unii prieteni mi-au spus că e la modă stilul raw vegan food și că încerc să mă țin de tendințe, ei bine, fac o precizare: nu suport ideea de trend (da, mă împotrivesc ideii de modă în toate!), nu am mâncat până acum raw vegan și nici acum nu mănânc exclusiv crud sau vegan și nu fac nimic în viața mea din ifos ci în scopul de a-mi restabili sănătatea care a început să scârțâie. A, da, nu neg că experiențele oamenilor faini care au acest mod de viață m-au impresionat, că rezultatele lor mi se par uimitoare, însă precizez încă un lucru: a posti este un lucru foarte important pentru mine și în ultima vreme devenise un supliciu. Posteam greu chiar și miercurea și vinerea, pentru că gătind zilnic fripturi și tot felul de dulciuri pentru ai mei, mi se părea efectiv o pedeapsă ca eu să postesc (nu mai reușem nici măcar pe soț să-l fac să țină post, cel puțin nu în posturile mari). Trebuia să iau măsuri și aici și cred că o reeducare a gustului (când eram singură la București, mâncam rar carne și îmi era mai ușor să țin post) se impunea. Sincer, nu mă bucur foarte tare de mine, că am început să apreciez din nou un mod de viață simplu și mai aproape de ceea ce ne dăruiește Dumnezeu pentru viață, sau că am început să ies din robia gustului (nu mă mai tentează foarte tare mâncarea complicată, costisitoare pe care începusem să o prefer) însă ceea ce mă umple de bucurie este că începe ușor să se reflecte și în alimentația soțului meu și chiar a copilului ceea ce încerc eu să fac pentru noi. Ne-am întors la faza în care ne putem bucura de un suc de pere sau de mere simplu (nu mai cumpărăm Granini sau Santal, nu mai alegem fructe cât casa de la market), nu mai cumpărăm deloc ceva alcoolizat (înainte, la petreceri ne sileam să alegem băuturi fine, vinuri străine și scumpe) pentru că nu mai consumăm decât foarte rar un pahar de vin de la părinți cu apă minerală, restaurantul de la care cumpăram des torturi de casă a cam rămas fără clienți (aveam un restaurant preferat care prepara dulciuri de casă care nouă ne plăceau mult și deci cumpăram des- acum nu mai cumpărăm), iar la supermarket ajungem cam o dată pe lună față de 5-6 ori înainte (pentru că trebuie să cumpărăm detergenți, pastile pentru mașina de spălat vase și alte chestii pe care nu le găsim la piață). Multe din vechile obiceiuri au cam asfințit, nelipsitele grătare în familie cu o tonă de mâncare, după care luam invariabil colebil sau triferment (deseori degeaba, că rău tot îmi era) sunt muuult mai mai rare, iar dacă înainte mă gândeam cu spaimă cum să pot mânca sănătos de sărbători (când trebuia să luăm porc/miel, să pregătesc tot felul de bunătăți și preparate), ei bine, acum nu mă mai sperie perspectiva, nu mi se mai pare capat de lume dacă nu vom mai avea preparate din carne de porc la masa de Crăciun sau ciorba din măruntaie de miel (care îmi plăcea mult) și drob la Paște. Nici măcar ouă nu mai mâncăm deloc, am ajuns să fiu nevoită să arunc două cartoane de ouă de țară acum vreo lună, când Anna a făcut intoleranță la ou. Nici unul dintre noi nu le mai suportă și nu am mai cumpărat deloc. Și culmea, chiar nu murim de foame! Încă sunt foarte multe feluri de mâncare delicioase și simple pe care le pregătesc zilnic pentru noi, feluri pe care înainte nu le apreciam, uitasem de fapt cum e să mănânci o mâncare de legume, cartofii nu existau ca fel în sine ci numai ca garnitură alături de fripturile de tot felul, brânza cu roșii nu era apreciată de nimeni iar paste făinoase mâncam doar în post și evident, nu integrale. Anna nu mânca miere și nu primea nici propolis, acum tratăm virozele cu ele și cu sucuri proaspete de fructe. Nu mai consumăm zahăr alb ci doar brun, nerafinat, din trestie de zahăr. Nu mai consum zaharină. Cât despre mine, dacă cineva mi-ar fi spus că voi mânca des în curând vlăstari de lucernă sau cereale hidratate, boabe de hrișcă, migdale înmuiate, etc. aș fi zâmbit poate cu neîncredere.
Sincer, prevăd că vor fi chiar și economii, chiar dacă nu mă interesează asta în mod special, dar va fi interesant de văzut cam ce sume de bani cheltuiam pe prostii sau lucruri inutile sau pe alimente nesănătoase. Voi continua să gătesc pentru ai mei feluri tradiționale și mult mai ușoare de mâncare, fără carne, evident că voi pregăti copilului și dulciuri de casă (dacă tot e mare amatoare, măcar să se dezvețe de kinder!), dar în ceea ce mă privește, țelul meu e să mă hrănesc din ce în ce mai mult cu alimente neprocesate, cât mai naturale și mai proaspete. Și ca să vă fac poftă și să vă deschid apetitul pentru alimentele sănătoase, iată ce am păpat eu zilele astea bun: mure proaspăt culese de mine la Rânca,

Salată cu roșii, ardei roșu, castraveți, spanac proaspăt, ceapă roșie, germeni de schinduf și lucernă, măsline kalamata, hrișcă hidratată, ulei de măsline extravirgin, zeamă de lămâie, sare de mare. O bombă de energie după care peste jumătate din zi nu mai am nevoie de nimic!

O să mai scriu despre alimentația noastră, despre greutăți pe care le întâmpin, despre nelămuriri, despre încercări cu rezultate bune sau slabe, despre planuri de viitor, despre stil de viață în general. Până atunci, keep in touch!

Nihil sine Deo

‎"Copii sunt binecuvantati "

Se va preda religia și la clasa pregătitoare!

Top plante otrăvitoare care cresc pe lângă noi

1. Leandru (Nerium Oleander)

2. Dieffenbachia

4. Ciumafaie (Datura Stramonium)

6. Omagul de gradina (Aconitum variegatum)

7. Omag (Aconitum napellus)

8. Tisa (Taxus Baccata)

9. Ageratina altissima

10. Cucuta

11. Arborele de tutun (Nicotiana Glauca)

12. Salcam galben (Anagyroides Laburnum)

Foto: plantpedia.ro

13. Mancinella Hippomane

14. Narcisele

15. Abrus Precatorius

16. Sumac otravit (Toxicodendron Vernix)

17. Dendrocnide moroides

18. Crocus de toamna (Colchicum autumnale)

19. Antiaris Toxicaria - Arborele cel mai toxic din lume

20. Amanita - cea mai otravitoare ciuperca din lume

Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului [ intreg ]

Pentru Tine, Doamne

Parintele Dumitru Staniloae - Despre Sfanta Liturghie

Acum slobozește pe robul Tau, Stăpâne(originala)

Martiriul diaconiţei care a refuzat să jertfească idolilor

Despre Mantuire

Plansul calugarilor 10

Plansul calugarilor 9

Despre duhovnic

Hotărârea Sfântului Sinod privind slujba din noaptea de Anul Nou şi citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare

Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română

DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR (31 dec 1970) – Parintele Ilie Cleopa

– Parintele Ilie Cleopa

Craciun binecuvantat!

Predica la Nasterea Domnului (II)

Evanghelia despre magii de la rasarit (la liturghia din Ziua de Craciun) Matei 2:1-12

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sfantul-nicolae-velimirovici-predici/predica-nasterea-domnului-82536.html

Predica la Nasterea Domnului (I)

Sfântul Ignatie Teoforul

Rugaciune pentru vrajmasi - Sf. Nicolae Velimirovici

"Limbile sa salte" - Grupul "Stavros" al Manastirii Caraiman - Colind

Craciunul branduit

Hai sa-ntindem hora mare

Doamne ocroteste-i pe romani (versuri)

Ciprian Porumbescu - Balada ( Incredible Romania)

La multi ani, Romania!

Parintele Arsenie Boca

Pentru Patricia

Rugaciunea unui copilas

Rugăciune

Acatistul Sf Antonie de la Iezerul Valcea. - MARIAN MOISE

Cuviosul Antonie de la Iezerul-Vâlcea (23 Noiembrie)

Corul Sfintei Manastiri Camarzani - Pruncul Imparat

Απολυτίκιον Εισοδ. Θεοτόκου - 21 ΝΟΕΜΒΡΙΟΥ

La zi de sărbătoare

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te Marie cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, căci ne-ai dăruit nouă pe Mântuitorul sufletelor noastre!

Sursa: http://www.credo.ro/proloage.php

Pe tine te fericim-Corul Byzantion

Sfantul Grigorie Decapolitul

Un sfânt care îmi este foarte drag... Dumnezeu a rânduit ca odată, la Mănăstirea Bistrița, Sf. Grigorie să-mi încalzească sufletul într-un mod deosebit.

Pustnic alungat de autorități

Astazi este lasatul secului pentru Postul Craciunului

Sfantul Mare Mucenic Mina – Facatorul de Minuni

Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul - Marian Moise [ intreg ]

Sfantul Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer

LAUDELE Sfantului NECTARIE din Aegina (1846-1920) glasul 3 - Praises sti...

Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

Parintele Paisie Aghioritul despre familie

Manastirea Putna - Doxologie

RESVERATROLUL

Robii Domnului

Robii Domnului

La praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul Catedralei mitropolitane și al orașului Craiova

Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Apologie pentru iubirea conjugală

Anna

Femeia este viață!

Evanghelia despre magii de la rasarit

(la liturghia din Ziua de Craciun)

Matei 2:1-12