Dumnezeu sa te odihneasca, Claudia!

>> 15 iulie 2009

In urma cu 2 zile, un om deosebit si-a pierdut viata prea devreme. O tragedie. Au murit in ea doua femei tinere, la varsta la care alte femei ca ele iubesc si devin mame. Pe una dintre ele am cunoscut-o: o femeie tanara, eleganta, ajunsa la apogeul carierei. Un om ai carei ultimi ani de viata au fost marcati de judecati de valoare, de batjocura unor ageamii care si-au spurcat de mult breasla. Nu stiu de ce in tara asta oamenii de exceptie au mai putine drepturi decat transsexualii, homosexualii, prostituatele, infractorii si altii de teapa lor. Poate pentru ca noi toti suntem prea toleranti cu ignoranta si mediocritatea pe care le lasam promovate pe toate gardurile de catre formatori de opinie la fel de mediocri si de ignoranti? Pentru ca noi, cei multi nu am fost capabili sa stopam manelizarea, indobitocirea populatiei prin aducerea in casele noastre si in fata tuturor a comportamentelor deviante si a prostiei crase de catre mass media? Poate pentru ca am ales in fruntea tarii oameni care nu au stiut sa promoveze cultura si bunul simt, sa descurajeze nesimtirea si lipsa de respect fata de orice valoare? Poate pentru ca non-valoarea a fost ridicata la rang de virtute? Poate pentru ca din cauza rautatii noastre ne traim in durere ultimele momente?
Nu stiu. Dar o data cu sfarsitul acestui om, am ajuns la concluzia ca cei buni dintre noi au inceput sa plece ucisi pe jumatate de indiferenta si de rautatea celorlalti. Si e pacat, pentru ca mila lui Dumnezeu va merge la cel care a primit pe oricine cu mila. Cel care a improscat in jurul lui numai otrava si venin, indiferent de explicatiile pe care si le ofera pentru asta, va primi ceea ce a semanat!

Dumnezeu sa te odihneasca Claudia! Multi oameni te-au apreciat pentru omul deosebit si frumos care ai fost!

Read more...

Nectar de prune

>> 14 iulie 2009


Am facut nectarul pentru ca Anna bea multe sucuri de genul si mi-am dorit sa-i ofer ceva sanatos si natural. Avem in curte un corcodus mare si multi pruni dintre care cei mai batrani au produs atat de multe fructe incat multe crengi s-au rupt cu toata stradania noastra de a le sustine. Anul trecut nu am avut prune, insa anul asta productia intrece orice inchipuire...
Am cules o sacosa mare plina ochi de prune parguite (de pe crengile rupte), dintr-un soi parfumat cu fructe dulci. Le-am ales si le-am spalat bine bine si le-am pus la fiert intr-o oala mare. Am umplut oala de 20 l cu prune si am pus apa cat sa acopere. Cand au fiert bine, dupa ce s-au racorit putin, am strecurat in strecuratoarea mare deasupra altei oale, pasand fructele pana cand au ramas numai samburii si cojile. Asa am procedat cu toata cantitatea de compot. Nectarul rezultat, l-am pus la foc mediu si am adaugat zaharul. Eu am pus cam 2 kg la oala plina de nectar, pentru ca prunele mele au fost destul de dulci. Dupa ce a fiert cateva clocote si s-a dizolvat tot zaharul, am turnat nectarul fierbinte in sticlute mici de Tedi sau Santal (spalate, uscate si sterilizate in prealabil), sau in borcane cu filet. Se pot folosi orice fel de recipiente care se inchid ermetic.
Pentru siguranta, am sterilizat sticlele in oala cu apa pana sub nivelul capacelor, cu ziare asezate intre ele si pe fundul oalei, timp de 45 de minute din momentul in care apa incepe sa fiarba. Am lasat sticlele in oala acoperita pana cand s-au racit in apa in care erau, apoi le-am depozitat in beci.
Pot spune ca nectarul a iesit foarte bun, dulce si parfumat, destul de dens.
Nu am avut timp sa fac fotografii in timp ce l-am pregatit, era cumplit de cald si aveam si niste dulceata pe foc, asa ca m-am grabit sa termin. Dar pot sa va spun ca merita efortul, este minunat rece!
Mama mea ne facea cand eram mici nectar din caise, sigur o sa fac si din acela.

P.S. Am uitat: recomand cu caldura reteta mamicilor ai caror copilasi sufera de constipatie!

Read more...

Planuri de schimbare

>> 13 iulie 2009

Nu cred ca am mai spus pe blog faptul ca visez sa organizez altfel curtea si casa, sau sa ne mutam in alta parte unde ceea ce imi doresc eu sa fie mai realizabil.
Speram de multa vreme sa vindem o parte din teren, este prea mult pentru puterile mele si al meu nu le prea are cu munca pamantului... Ba chiar am inceput sa iau in calcul posibilitatea de a realiza un schimb de case. Imi doresc o casa decomandata, cu camere mai putin inalte (pentru a reduce consumul mare de gaze la centrala), fara vecini in curte (noi avem niste vecini cu o indiviziune pe care nu am reusit sa o rezolvam inca), si cu mult mai putin teren fata de cat avem acum (1300 mp si as vrea vreo 400 mp). In plus, mi-as dori o zona mai putin inghesuita, aici stam in centru, sunt curtile inguste si casele foarte dese, iar strada este destul de circulata, desi este o zona de case exclusiv. Faptul ca stau in centru nu ma incanta prea mult, pentru ca rar plec de acasa fara masina, dar visez de multa vreme la o casa cu un deal in spate, o padurice...ceva, teren neaglomerat de fapt.
Aici, vecinii mei mi-au ridicat anul asta o pagoda sinistra drept in fata ferestrei, iar cand se vor muta in ea, probabil ca va trebui sa suplimentez draperiile actuale cu inca vreo doua randuri, pentru ca altfel, tot ce fac ziua si noaptea in locuinta personala va deveni public! Ne intelegem bine cu vecinii, asta pentru ca suntem toleranti si nu am vrut niciodata sa iscam discutii, dar lipsa de intimitate devine incet, incet, deranjanta. Am trecut si de blocatul masinii, si de monopolul pus pe o parte insemnata din terenul nostru (pentru care nu am cerut chirie considerand ca descurcam treburile repede si pasnic, lucru care intarzie...), si de manele, si de gratarele si party-urile de familie in mijlocul curtii in Saptamana Patimilor, etc., etc.
Dar sunt de acord ca oamenii sunt diferiti si deseori gresesc fara sa realizeze, lucru pe care il putem face oricare dintre noi. Important este sa rezolvam cumva situatia. Deja am inceput sa visez (Irina, asculta aici!), ca trebuie sa ne mutam, ca o sa pot face copilului o camera a lui cu lumina naturala, ca o sa-mi pot proiecta in curand si definitiv gradina de trandafiri pe care mi-o doresc, etc.
In casa noastra actuala, am facut in urma cu cativa ani cand ne-am mutat, reparatii si renovari capitale. Am investit foarte mult si am amenajat cat de bine am putut atunci. Acum realizez ca spatiul putea fi compartimentat mai practic, avand in vedere inaltimea camerelor, ca informatiile noastre de atunci au fost precare, ca nu trebuia sa aleg o gresie si o faianta atat de deschise la culoare (la care frec toata ziua!), ca nu trebuia sa aleg coltar in living din stofa crem deschis (am avut parte de ceva accidente bebelusesti si ma gandesc cum sa-l scot afara sa-l pot freca zdravan cu Biocarpet - am facut-o de cateva ori dar neputand sa uscam huiduma afara pentru ca abia intra pe usa, s-a uscat tare greu, cu foenul si a pastrat miros de umezeala). In plus, imi doresc masina de spalat vase si mobila de bucatarie de acum nu imi mai permite sa gasesc loc pentru ea. Camerele noastre sunt foarte spatioase, numai baia este de 12 mp, bucataria cu locul de luat masa are aproape 40 mp, camerele au in jur de 30 mp fiecare, mobila proiectata pentru ele este destul de mare, mi-e teama ca nu voi mai putea intra cu toate intr-o casa de dimensiuni normale, dar ma gandesc cu drag ca nu voi mai munci atat de mult la curatenie cand vom avea o casa decomandata cu camere mai bine organizate. La vremea cand ne-am mutat la casa, totul s-a facut destul de repede, pentru ca eram insarcinata in sase luni cu Anna si cand am vandut apartamentul a trebuit sa ne mutam si casa inca nu era gata. Tamplaria pe care ne-am dorit-o a intarziat extrem de mult, bucataria nu era gata, era curent si praf cumplit peste tot, ferestrele de la bucatarie nu puteau fi montate pana cand nu era gata, ce sa mai spun, dupa ce mi-a curs sange din nas de 15 ori intr-o zi si m-am saturat de pizza, am fost expediata la socrii mei in alt oras, unde am fost abandonata timp de o saptamana. Acolo am avut parte de un repaus total si impus, cu picioarele cocotate pe un scaun, fara sa am voie sa iau o gura de aer (ca sa nu racesc), fara sa pot face ceva (ca sa nu obosesc), m-am plictisit cumplit si am ajuns sa mi se umfle atat de tare picioarele incat, la intoarcerea acasa am ajuns direct la spital unde am fost suspectata imediat de preeclampsie, chestie sustinuta si de hemoragiile nazale. Am trecut cu bine de asta, am inceput sa merg pe jos si m-am dezumflat, fara tratamente suplimentare. In schimb, am fost lipsita de bucuria de a ma ocupa de amenajarea casei si unele lucruri au fost diferite de ceea ce aveam eu in minte. In acesti ani am ajuns sa stiu destul de bine cam ce mi-as dori, si oricum, pot sa ma documentez de data asta din timp.
Cam astea sunt planurile mele de ultima ora, nu stiu daca vom reusi sa le vedem puse in practica, data fiind perioada de criza economica mare care s-a rasfrant si in imobiliare, dar asta nu ma impiedica sa-mi fac planuri, sa visez la ceea ce-mi doresc si sa profit practic de vacanta, mai ales ca din toamna cred ca ma intorc la serviciu, pentru ca activitatea mea actuala nu mai produce cine stie ce bani, mai multa bataie de cap, gratie impozitului forfetar si a altor conditii idioate pe care alesii pe care ne-am invrednicit sa-i punem in fruntea tarii, le-au gandit si aplicat drept multumire pentru voturile noastre.
In fine, Domnul sa ne aiba in paza, traim vremuri grele!

Read more...

Ce mai fac...

Astazi ma lupt cu o durere cumplita de cap, efect al curentului si caldurii din bucataria mea care timp de cateva zile a fost gazda unui numar insemnat de borcane si sticle care asteptau sa fie umplute cu preparate din fructe. Mai concret, am facut nectar de prune, dintr-un soi minunat, dulci si parfumate, am mai facut si dulceata de smochine si o combinatie placuta de magiun de mere, smochine si caise.
Am avut parte in ultima luna de ploi zilnic, si de cateva furtuni insemnate. Ultima furtuna mi-a despuiat prunii, care bietii de ei erau atat de incarcati de fructe incat a fost nevoie sa-i sprijinim si noi cu tot ce am gasit prin curte. Din pacate nu a fost suficient si am pierdut cateva crengi mari pline de fructe aproape coapte, din soiul cel mai bun pe care il aveam. Evident ca pagubele s-au inregistrat la mai multi pomi, dintre cei batrani. Prin urmare, Marilena a avut de eliberat zona, de adunat prunele de pe jos si de pe crengile rupte. Rezultatul? Prune multe pentru tuica (am mai facut acum 2 ani, chiar daca noua nu ne place a fost numai buna pentru cine a mai venit pe la noi sa ne mai ajute la una alta!). Si asa am destule visine puse cu zahar pentru sirop.
Restul prunelor, potrivite pentru compot, a mers pe la rude si dintr-o cantitate destul de mare am facut nectar care a iesit minunat.
Am tot facut dulceata, din capsune, visine, smochine, mere cu smochine si caise, etc. Compot voi mai face din prune mari, piersici cand se vor coace (sunt multe) si gutui. Iar altfel, astept sa-mi dea mami a mea care a facut anul asta si pentru mine.
Tot furtuna mi-a afectat cel mai frumos cuib de castraveti, din aceia foarte lungi cu coaja verde inchis, mi-e tare ciuda, de fapt in dimineata cu prapadul am gasit o data cu prunii jumuliti si o creanga mare de nuc, care a cazut drept in usa, plus aracii de la cateva tomate si cateva cuiburi de castraveti la pamant. Aveam 4 cuiburi de castraveti din acestia despre care spuneam mai sus, si inca vreo 30 de castraveti din alte soiuri (cornichon, din care am tot mancat, acestia nu cresc foarte stufosi si i-am avut pe sarma, nu au fost in pericol si unii lungi care produc cantitati foarte mari crescand si foarte inalti). Soiul din care am doar 4 cuiburi este preferatul meu, produce castraveti lungi din aceia verde inchis care apar primii pe piata vidati in folie, insa din pacate este pentru a doua oara cand constat ca sunt prea pretentiosi si sensibili. Unul dintre cuiburi a cazut la pamant, de fapt aracul care il sustinea si vrejurile sunt oarecum ofilite, am mai patit asta si anul trecut. Al doilea soi de castraveti lungi este foarte rezistent, au rasarit primii desi i-am plantat ultimii si fac deja atat de multi castraveti incat trebuie sa ma gandesc sa incep sa pun la borcane.
Dovleceii produc in continuare, numai zucchini am observat ca au rarit productia, sper sa mai faca si acestia. Am si dovleci mari turcesti, pentru placinta, au umplut zona de vrejuri si deja incep sa infloreasca (i-am pus tarziu).
Tomatele au inceput sa se coaca, sunt atat de mari incat nu ma vad dintre ele, am de mai multe feluri: unele foarte inalte si stufoase care au deja 4 roduri de fructe de dimensiuni foarte mari, acelea sunt mai tarzii, mai am unele cu patlagele medii dar destul de multe care au inceput sa se coaca, am soiul Malita care e plin de rosii parguite, destul de mari si Roma, puse destul de tarziu, care incep si ele sa se coaca. Ardeii grasi sunt o parte la umbra si au fructe micute, vinetele la fel, in schimb am ardei iute mult si plin de fructe, capia din care am cules cativa, unii care aici in Oltenia se numesc "raci", (se fac rosii si se usuca, fiind folositi la umplut), am chilli si peperoni, care abia au inflorit.
Astazi am cules frunze mari de busuioc pentru uscat, mie imi place busuiocul in sosurile de rosii. Astept cu drag sa infloreasca, busuiocul meu are frunzele mari, este foarte parfumat si creste in tufe mari. Cimbrul trebuie si el cules si pus la uscat, la fel si leusteanul. Cu patrunjelul am terminat, l-am tuns de tot, insa il am pe cel de anul asta care a crescut frumos si il pot folosi proaspat.
M-am procopsit cu un pepene verde in morcovi si nu pot curata randurile de morcovi pentru ca peste tot sunt vrejuri inflorite de pepene (si astia sunt tare pretentiosi, daca ii atingi se usuca destul de repede!). Pepenii galbeni mi-au produs o mare surpriza, au deja pepeni micuti, unii mai mari decat pumnul, dar au coaja verde inchis, astept cu sufletul la gura sa vad din ce soi sunt,(i-am plantat intre castraveti, de fapt semintele de castraveti au fost amestecate cu cele de pepene). Plantasem si eu cateva cuiburi, din care a supravietuit numai unul, restul fiind devorate de melci. Am ramas in schimb cu cele 6 cuiburi despre care nici nu am stiut initial ca nu sunt castraveti. Am pus dovlecei la congelator, vreo 7 pungi frumoase, ceva fasole verde, verdeata, multe fructe (pentru prajituri), corcoduse pentru acrit ciorba, am mai pus stevie, salata verde, urzici, ceva stiuleti de porumb de fiert,etc. Urmeaza sa mai pun porumb, noua ne place foarte mult, si iarna este scump daca vreau sa-l cumpar congelat. O sa pun vinete coapte, ardei copt, ardei tocat pentru ciorba, rosii asa cum obisnuiesc (in punguta, intregi, spalate, cate imi trebuie pentru un fel de mancare), vreau sa pun brocoli si conopida (o sa cumpar din piata cand voi face muraturi, si pun si pentru Anna cateva pungute).
Am o sacosa de mere dulci de curatat, vad ca nu ne prea omoram sa le mancam, asa ca o sa le bag eu la robot si apoi in pungi la congelator, pentru placinta.
In alta ordine de idei, via noastra s-a umplut iar de palamida, m-am plictisit cumplit de buruiana asta, drept pentru care, la anul o sa plantez diverse chestii in vie ca sa nu mai dau voie palamizii sa primeasca soare, si abia astept, oricum eram hotarata sa restrang parcela pentru legume si o sa pun gazon in mare parte din ea. In acest fel, o sa am si legume si via curatata. Am constatat ca mi-e imposibil sa fac fata aproape singura unei gradini de legume de 800 mp si la anul o sa ma intind numai cat imi va fi plapuma.
Cam asta fac zilele astea...

Read more...

Artizanat de Vlasca

>> 07 iulie 2009


Read more...

De prin gradina...

Am promis poze cu smochinul:




Floricele:




Castraveti lungi, soiuri diferite (acestia s-au facut mai tarziu decat cornichon):




Tomate



Pepeni galbeni:





Struguri:



Prune (anul asta cad prunii de greutatea fructelor):

Read more...

Un copil are nevoie de ajutorul nostru

>> 05 iulie 2009

Coşmarul prin care trece Nicole a început în 2007. Avea doar doi ani şi o chinuiau nişte dureri de cap insuportabile. După ele au venit stările de vomă şi pierderea echilibrului. Şi au urmat nesfârşitele drumuri la spitale. Medicii i-au descoperit un ependimom cerebral anaplazic. Adică o tumoră pe creier.



Dr. Sergiu Stoica, de la spitalul Marie Curie din Bucureşti, le-a spus părinţilor Nicolei că fetiţa trebuie operată de urgenţă, dar nu în România pentru că, la acea vreme, la noi nu exista aparatura necesară. Recomandarea sa a fost spitalul Necker din Paris – cea mai bună unitate sanitară de neurochirurgie pediatrică din Europa. Pentru că familia Dascălu nu reuşea să strângă banii necesari, iar starea Nicolei se înrăutăţea vizibil, dr. Stoica a fost cel care a salvat situaţia – i-a făcut micuţei o programare de urgenţă la spitalul francez şi s-a oferit să o însoţească acolo şi să o opereze chiar el. A fost nevoie de două intervenţii chirurgicale – una pentru diminuarea hidrocefaliei produse de boală şi a doua pentru extirparea tumorii. Ambele au reuşit, însă Nicole mai are de tras.

Tumora nu a putut fi extrasă în totalitate. În noiembrie 2007, mama fetiţei – Adelina Dascălu – a reuşit să obţină formularul E112 pentru a merge cu Nicole la radioterapie în Institutul de Cancerologie Gustave Roussy din Paris. Copila a făcut raze până în ianuarie 2008. La finalul aceluiaşi an, tumora a recidivat. De această dată, Nicole a fost operată la Bucureşti, tot de dr. Sergiu Stoica.

Până în luna martie a acestui an, fetiţa a făcut citostatice la Institutul Oncologic din Cluj. La externare, diagnosticul era: “ependimom anaplazic de fosă cerebrală posterioară oprerat, iradiat, recidivat după iradiere, reoperat, chimiotratat. Investigată RMN, leziunea pune problema unui diagnostic diferenţial între recidivă tumorală sau modificari post-terapeutice”. Ar fi trebuit să meargă la consult la Paris, însă părinţii nu au avut banii necesari.

Pentru a scăpa definitiv de boală, Nicole trebuie să ajungă acum la INI Hanovra. Medicii de acolo au tot echipamentul necesar pentru a efectua intervenţia şi o aşteaptă pe micuţă în Germania în jurul datei de 17 august.

Problema rămâne însă lipsa banilor. Nicole Alexandra Dascălu este din comuna Lereşti, jud. Argeş. Familia ei nu are cum să strângă, într-un timp atât de scurt, cei 40.000 de euro necesari la Hanovra.

Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Nicole, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la Banc Post, sucursala Argeş, Zona Centru, bloc E3A, scara F, parter, Piteşti, judeţul Argeş, pe numele tatălui Nicolei – Sorin Ion Dascălu

Cont RON: RO 23 BPOS 0310 6587 857 RON 01

Cont EURO: RO 55 BPOS 0310 6587 857 EURO 01

Cod SWIFT: BPOSROBU

Părinţii pot fi contactaţi la numărul: 0747.219.368.

Corespondenta purtată cu medicii de la Hanovra o puteti găsi la Isabela. Detalii: Andreea si Gabi

Read more...

Primele smochine!

>> 02 iulie 2009





Azi am cules primele smochine. Sunt acelea despre care spuneam intr-un post anterior ca au rasarit pe ramuri inainte ca arbustii sa faca frunze. Noi am acoperit smochinii numai in primul an, inainte sa cada bruma, insa in anii urmatori nu i-am mai acoperit, au iernat in ger. Anul trecut nici macar nu au mai fost tunsi, acum sunt o splendoare, au aproape 5 m inaltime ramurile si sunt plini de fructe. Peste primele smochine de anul asta au dat vreo trei serii de zapada dar nu au patit nimic. De atunci au tot crescut, pana astazi cand am vazut ca ajunsesera aurii unele dintre ele, semn ca sunt coapte.
Sunt cele mai mari smochine pe care le-am vazut in viata mea, si credeti-ma, am vazut si mancat foarte multe. M-am nascut cu smochini in curte, dar asemenea smochine gigant nu am mai vazut! Este un soi cu fructe foarte dulci, alb- auriu in interior, diferite de cele cu semintele rosii.
Nu fac nimic din ele, o sa la mancam proaspete. Sunt dulci si pline de vitamine!
Smochinii au inca trei serii de roade pe ramuri, judecand dupa dimensiunile fructelor si deja sunt plini, o sa am iar o recolta uriasa. Mi-am propus sa fac multe smochine uscate, anul trecut cand m-am saturat de fiert cateva serii de dulceata, am uscat o parte din fructe si au iesit foarte bune. Inca de acum doi ani am un borcan de smochine confiate cu zahar in frigider. Sunt bune si asa dar mai sanatoase sunt cele uscate, pentru ca fiind niste fructe foarte dulci, daca sunt pregatite cu zahar devin adevarate bombe calorice. Ori noua nu ne trebuie asa ceva, cine ne cunoaste, stie. O sa pun si fotografii cu smochinele din pomi, pentru ca mai sunt multe la fel de mari care urmeaza sa se coaca.

Read more...

Vesti bune despre Theo!

>> 01 iulie 2009



Cred ca va amintiti de Theodora, pentru care multi dintre voi ati facut eforturi, fie preluand povestea si bannerul ei pe site-urile personale, fie donand banuti, fie manifestandu-va solidaritatea.
Ei bine, Theo a venit acasa! A fost operata cu succes la Viena si acum este in convalescenta. Operatia a fost una reusita din punct de vedere medical, in sensul ca organismul fetitei a acceptat grefele transplantate, per total, din cate stiu eu, s-a facut reconstructie de tendoane, muschi, piele, etc. Este si continua sa fie o perioada grea atat pentru micuta care este foarte speriata si care a trecut prin proceduri foarte dureroase, cred, cat si pentru parinti, care trebuie sa ii schimbe pansamentele singuri si sa fie atenti in permanenta la evolutia postoperatorie.
O sa postez mesajul Ofeliei (mamica Theodorei), cerandu-mi scuze ca nu v-am dat vesti pe parcursul perioadei de spitalizare. Am primit periodic mesaje (multumesc Ofelia ca in toate grijile tale ai facut eforturi ca sa ma tii la curent!), dar nu am putut posta nimic pe blog din motive legale, firesti si obiective.

Mesajul Ofeliei:

" Am venit, mami, asa cum ti-am scris in mesajul din 19.06, trimis de pe telefon. Am venit si ne este tare greu pentru ca raman mai mult singura, Radu e nevoit sa plece din Bucuresti si trebuie sa-i fac pansamentul la doua zile.
El o tine iar eu ii toaletez operatiile dupa un protocol riguros. Tipa pana ramane fara grai si se zbate, e foarte speriata, am impresia ca uneori spaima este mai mare decat durerea. De fiecare data se uita la operatie si plange disperata, parca o tai bucati. Pentru un medic operatia arata bine insa pentru privitorul de rand si in special pentru noi, parintii, privelistea nu este deloc prietenoasa. Dar nu am ce sa fac, trag aer imi piept si fac asa cum faceam acum trei ani. Imi spun ca nu este copilul meu ci un copil care are nevoie urgenta de ajutor. Astfel reusesc sa fac fata situatiei.
Si transpira de la atata zbucium, cu totii aratam la sfarsit de parca am fi iesit din sauna.
Coopereaza doar la punerea ortezei, chiar imi atrage atentia daca cumva vreo curea s-a slabit sau daca degetul mare i-a iesit din locasul destinat.
Burtica e aproape vindecata, mai sta sa cada o atisoara mica la capatul de pe sold si una pe la jumatatea operatiei.
Acum trei seri ne-am speriat tare pentru ca ni sa parut ca nu arata bine operatia de la manuta, ba chiar s-a desprins o bucata de tesut cand iam dat jos bandajul. Am trimis fotografii medicului si apoi l-am sunat. El tocmai validase primul set de fotografii, facut atunci cand i-am schimbat pt. prima data pansamentul singurei.
Din fericire ne-a validat si celelalte seturi si ne-am linistit. Dar teama se reitereaza la fiecare 2 zile cand trebuie sa-i schimbam pansamentul. Saptamana viitoare se face o luna de la interventie si vom merge la control. Atunci va primi orteza reglabila si va fi vazuta si de un nutritionist.
Este tare necajita ca nu se poate juca asa cum o facea inainte, se enerveaza si plange ca nu se poate da pe tobogan sau pe calut iar accesul la nisip ii este restrictionat. Ca sa se poata juca cu manuta stanga trebuie sa-i tin antrebratul operat in plan orizontal. De trei zile a inceput sa faca cativa pasi, primii de dupa operatie. Trebuie sa fiu tot timpul cu ochii pe ea sa nu cada, de fapt sunt umbra ei. Prin casa pot face cate ceva doar noaptea, cand dadaca ii este somnul.
Dar va trece si aceasta perioada de frustrari si vor veni vremuri mai bune.
Ne-am intors de acolo totusi destul de tristi pentru ca va trebui sa suporte o interventie si la soldul drept. Ecografiile facute aici nu au relevat aceasta deficienta, despre care ortopedul austriac ne-a spus ca este tot o urmare a septicemiei pe care a contractat-o in maternitate.
Am inceput acest ravas de saptamana trecuta insa nu am mai reusit sa-l termin. Cade foarte des reteaua, astazi erau toate moarte, si telefonul si internetul, a trebuit sa sun din nou la deranjamente. Am incercat sa ti-l expediez la prinz, dupa ce au remediat defectiunea, dar nu a vrut sa plece cu niciun chip si i-am dat salvare in draft. Cand am deschis mai devreme l-am gasit la stadiul de dinainte, nu salvase nimic. Acum sper sa am mai mult noroc si sa ajunga la tine.
Mami, ma opresc aici nu inainte de a-ti multumi pentru ca ne-ai ajutat sa iti dam aceste vesti. Le multumim in egala masura tuturor celor care au poposit pe blogul tau si care, impresionati de necazul nostru, ne-au sarit in ajutor. Tuturor celor care s-au rugat pentru noi sau ne-au transmis un gand bun.
Multa sanatate si bucurii va transmitem din toata inima..
Cu drag,
Ofelia "

Eu multumesc lui Dumnezeu si tuturor persoanelor (ma refer la toti cei care au depus eforturi de la cel mai mic la cel mai mare, pentru ca Theo sa ajunga sa beneficieze de aceasta operatie de reconstructie) care au facut posibila aceasta rezolvare a problemelor Theodorei (chiar daca este partiala, este un inceput extrem de important pentru a ajuta aceasta fetita minunata sa creasca sanatoasa si fericita).
Ofelia, sunt in continuare alaturi de voi si ma rog pentru rezultate bune!

Read more...

Anna

Din repertoriul Annei:
Cineva il cauta pe tati la usa. Mami il anunta pe tati in timp ce persoana asteapta in fata usii deschise. Anna: Domnu' M (numele lui tati), e un sarac la usa!!
.........................................................

In drum spre munte, tati opreste sa scoata bani de pe card. Anna de pe bancheta din spate: Mamiii, ce face tati?
Mami: Scoate bani de pe card.
Anna: De ce? Ca sa cumparam o casa?
Mami: Nuu. De ce sa cumparam alta casa, nu avem deja una?
Anna: Atunci ca sa ne luam un copil mic?
Mami: Nu, avem un copil mic, pe tine. In plus, copii nu se cumpara. Unde ai vazut tu ca se vand copii? Vrei sa avem un alt copilas mic?
Anna: Daa, ma gandeam sa cumparam unul.
Mami: Pai de unde?
Anna: Pai de la magazin... Sau de la hotel!
Mami: ...........(a se citi stupoarea de pe fata mea!)
.............................................................

Read more...
LinkWithin Related Stories Widget for Blogs

  © Blogger template Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP